ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6654/2012

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Zalău la data de 8 septembrie 2011, S.C. D.A.C.M. S.R.L. a

solicitat anularea parțială a procesului-verbal din 25 august 2011 încheiat de

către Inspectoratul Teritorial de Muncă Sălaj, precum și a sancțiunii aplicată

prin acesta privind amenda contravențională, conform art. 260 alin. (1) lit. e)

din Legea nr. 53/2003, republicată.

Judecătoria Zalău,

prin Sentința civilă nr. 3749 din 25 noiembrie 2011 a admis excepția

necompetenței teritoriale exclusive, ridicată din oficiu de către instanță. A

declinat în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București competența de

soluționare a plângerii contravenționale.

Pornind de la

prevederile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, s-a observat, din analiza

procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, că fapta a fost

săvârșită la sediul societății - din dosar nereieșind proba contrară privind

personalitatea juridică a punctului de lucru - prin neîndeplinirea obligației

acesteia de a încheia contract individual de muncă și de a înregistra în

registrul salariaților, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii

activității, contractele individuale de muncă.

S-a reținut că

îndeplinirea sau neîndeplinirea respectivelor obligații reflectă poziția

societății, care își are sediul în circumscripția Judecătoriei sectorului 3

București și că potrivit art. 35 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954, faptele

licite sau ilicite săvârșite de organele persoanei juridice obligă însăși

persoana juridică, dacă au fost săvârșite cu prilejul exercitării funcțiilor

lor.

S-a mai constatat că

respectivele fapte contravenționale nu au fost săvârșite la sediul

Inspectoratului Teritorial de Muncă Sălaj ci doar constatate pe baza

documentelor prezentate de societate inspectorilor de muncă.

Judecătoria

sectorului 3 București, secția civilă, prin Sentința nr. 7978 din 4 mai 2012 a

admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău. A constatat ivit conflictul negativ de

competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în

vederea soluționării acestuia.

S-a constatat că prin

procesul-verbal contestat, inspectorii de muncă din cadrul Inspectoratului

Teritorial de Muncă Sălaj au identificat persoane care prestau activitate în

punctele de lucru ale societății, situate pe raza comunei Halmășd și ale

orașului Șimleu Silvaniei, județul Sălaj, fapte care întrunesc elementele

constitutive ale contravenției prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din

Legea nr. 53/2003, republicată și art. 9 alin. (1) lit. a) din H.G. nr.

500/2011.

Având în vedere

prevederile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 care consacră o competență

teritorială exclusivă pe care părțile nu o pot înlătura, s-a constatat

competența soluționării cauzei de către Judecătoria Zalău în a cărei circumscripție

a fost săvârșită contravenția.

Regulatorul de

competență urmează a fi pronunțat în favoarea Judecătoriei Zalău, în

considerarea argumentelor ce succed.

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate

dispozițiile legale ce vizează "locul săvârșirii contravenției"

reglementat de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, ceea ce presupune a

statua asupra conținutului contravenției cu consecința identificării locului

săvârșirii acesteia.

Contravenția

contestată și în raport de care se dispută competența teritorială este cea

prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii și constă în primirea la

muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă, potrivit art. 16

alin. (1) din același cod.

Prin urmare,

contravenția are ca element material primirea la muncă, folosirea muncii, fără

existența unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale (în

absența contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C.

muncii) constă în acțiunea imputată angajatorului, care folosește munca

neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii contravenției este locul unde

au fost depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de

lege.

Reținând contrariul

ar însemna că toate contravențiile s-ar putea săvârși doar la sediul

angajatorului, lucru exclus având în vedere obiectul contravenției în litigiu,

situație care nu se poate devoala decât prin surprinderea acelor persoane ca

prestând munca fără forme legale indiferent unde este locul de prestare.

În consecință, dat

fiind faptul că persoana a fost surprinsă la punctul de lucru DN1H de pe raza

comunei Halmășd și a orașului Șimleu Silvaniei al angajatorului S.C. D.A.C.M.

S.R.L., ca desfășurând activități fără a avea contract de muncă, acesta este

locul săvârșirii contravenției, respectiv cel unde persoana a fost primită la

muncă, adică locul desfășurării muncii fără forme legale, așa cum dispune art.

260 alin. (1) lit. e) C. muncii.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că locul săvârșirii contravenției este pe raza

județului Sălaj, competența soluționării plângerii contravenționale revine

Judecătoriei Zalău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2012.

Procesat de GGC - CL