ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1264/2013

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 28 ianuarie 2011, reclamanții B.A., D.L., T.M… au chemat în judecată pe pârâții SC O.P. SA, Statul Român prin Ministerul Administrației și Internelor și A.V.A.S. București, solicitând acordarea de acțiuni la SC O.P. SA în limita a 8% din capitalul social subscris conform art. 9 din O.G.

nr. 55/2003, dividende aferente acestor acțiuni din anul 2004 până la zi, acordarea de 100 acțiuni gratuite, conform art. 168 alin. (6) din Contractul colectiv de muncă și acordarea de dividende aferente acestor acțiuni pe perioada 2004 - 2006. Prin Sentința civilă nr. 264 din 07 martie 2011, Tribunalul Brăila a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 București, reținând că litigiul este unul comercial și că nu este îndeplinit criteriul valoric pentru fiecare reclamant în parte pentru ca litigiul să poată fi dedus tribunalului. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București a pronunțat Sentința civilă nr. 3529 din 29 februarie 2012, prin care și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, reținând că litigiul are natura unui conflict de muncă, iar în raport de prevederile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.

civ. și art. 72 din Legea nr. 168/1999, competența revine Tribunalului. La rândul său, Tribunalul București a pronunțat Sentința civilă nr. 8297 din 11 octombrie 2012, declinându-și competența de soluționare în favoarea Tribunalului Brăila. Constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că drepturile solicitate de reclamanți sunt prevăzute de contractul colectiv de muncă și își au izvorul în relația de muncă dintre salariați și angajator, astfel încât litigiul de față are natura unui conflict de drepturi - parte a conflictelor de muncă, date potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.

civ. în competența materială a tribunalului. Sub aspect teritorial, art. 284 alin. (2) C. muncii prevede că instanța competentă este cea de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Brăila. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Litigiul dintre părți are natura juridică a unui conflict de drepturi, fundamentul pretențiilor solicitate de reclamanți fiind Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 prin care, conform art. 168 alin. (6), este prevăzută obligația angajatorului de a acorda gratuit salariaților un număr de acțiuni, ce a fost concretizat prin Protocolul nr. 814 din 10 octombrie 2008 încheiat între SC O.P.

SA și FSLI P. În raport de această împrejurare, Înalta Curte constată aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 284 C. muncii și ale art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., care stabilesc competența materială a tribunalului. Cât privește competența teritorială, aceasta este reglementată de dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii, potrivit cărora cererile referitoare la conflictele de muncă, în care se includ și conflictele de drepturi, sunt de competența instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul ori, după caz, sediul. Reținând caracterul de ordine publică al normelor ce reglementează competența teritorială în materia conflictelor de muncă și față de faptul că reclamanții își au domiciliul în Brăila, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2013. Procesat de GGC - N