ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 451/2013

Asupra

recursului de față:

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1.

Circumstanțele cauzei.

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, la data de 27 octombrie

2011, reclamantul A.D. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de

Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor solicitând anularea

Ordinului nr. 8572 din 22 septembrie 2011 emis de aceasta precum și a

celorlalte acte administrative care au stat la baza sa, anume Ordinul nr.

2406/2011, prin care s-a aprobat structura organizatorică a Autorității

Naționale a Vămilor și Ordinul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.

2407/2011, prin care s-a aprobat statul de funcții pentru Autoritatea Națională

a Vămilor, cu toate structurile subordonate (inclusiv pentru compartimentul din

care a făcut parte - Echipe mobile-din cadrul Direcției Județene Vâlcea),

anexele 7/1 și 7/2 și Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea

examenului de testare profesională.

Ca o consecință a anulării acestor acte administrative a

solicitat reintegrarea pe funcția deținută anterior sau redistribuirea pe un

post similar și obligarea pârâtelor la plata sumelor cuvenite cu titlu de

drepturi salariale, de la data încetării raportului de serviciu și până la

reintegrarea în funcția deținută sau redistribuită pe un post similar.

Pârâta,

prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

2.

Hotărârea instanței de fond.

Prin

sentința nr. 84 din 7 martie 2012, Curtea de Apel Pitești secția a II a civilă

de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantului, ca

neîntemeiată.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Prin

Ordinul nr. 8572 din 22 septembrie 2011 s-a dispus încetarea raportului de

serviciu al reclamantului din funcția publică teritorială de execuție de

controlor vamal, grad profesional principal la Compartimentul Echipe mobile din

cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Vâlcea, conform

art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) din Legea

nr. 188/1999.

La

baza emiterii ordinului contestat au stat dispozițiile H.G. nr. 110/2009

privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, modificată

și completată prin H.G. nr. 565/2011 și Ordinele Autorității Naționale de

Administrare Fiscală nr. 2406/2011, respectiv nr. 2407/2011, prin care s-a

aprobat structura organizatorică a Autorității Naționale a Vămilor, Statul de

funcții și Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de

testare profesională a funcționarilor publici și personalului contractual.

Astfel,

a reținut Curtea, urmare a reorganizării autorității vamale efectuată în scopul

eficientizării și îmbunătățirii coordonării activității Autorității Naționale a

Vămilor, s-a procedat la reducerea cu maxim de posturi aprobat de la 4.586

posturi la 3.159 de posturi, proces în cursul căruia, cele două posturi de

controlor vamal, grad profesional principal din cadrul Compartimentului Echipe

mobile au fost desființate.

În

consecință, reorganizarea autorității vamale s-a produs prin reducerea

posturilor de natura celui ocupat de reclamant, fiind reală și efectivă, astfel

că în prezent postul deținut de acesta nu mai există, fiind inexact că ulterior

s-a înființat un alt post în cadrul compartimentului în discuție.

Din

cele patru posturi existente în statul de funcții la Compartimentul Echipe

mobile a fost redus un post, din cele trei rămase, două fiind pentru studii

superioare și un post pentru studii medii.

Cu

privire la reducerea postului reclamantului, Curtea a reținut că necesitatea

reorganizării și stabilirea structurii organizatorice a sistemului vamal sunt

aspecte ce țin de oportunitatea emiterii unui act administrativ, fiind

atributul exclusiv al conducătorului instituției publice, în virtutea căruia

are posibilitatea să aleagă postul supus reorganizării.

Cu

privire la calificarea Ordinelor nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011, Curtea a

reținut că acestea nu sunt acte normative cu aplicabilitate generală, emise de

o autoritate publică, definite ca atare prin art. 3 lit. a) din Legea nr.

52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, ci

dimpotrivă, sunt acte administrative cu caracter individual, ce se adresează

unui număr restrâns definit de subiecți, care au luat cunoștință de conținutul

lor, nefiind supuse regimului de publicare în M. Of. potrivit art. 55 alin. (3)

din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind

procedurile la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea

proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative,

precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării.

3.

Recursul declarat în cauză.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Recurentul

și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

A

susținut că în mod greșit prima instanță a soluționat cauza dedusă judecății.

Că prin cererea de chemare în judecată, prin cererea precizatoare precum și cu

ocazia dezbaterilor a invocat o serie de nelegalități a Ordinelor nr. 2406/2011

și 2407/2011, pe care instanța însă nu le-a cercetat.

A

arătat că Ordinul nr. 2406/2011 emis de Președintele A.N.A.F. ce a stat la baza

emiterii Ordinului nr. 8572/2011 încalcă principiul legalității, imparțialității

și obiectivității statornicit de art. 3 din Legea nr. 188/1999.

De

asemenea a susținut că restructurarea compartimentului a fost făcută cu

încălcarea prevederilor art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 și că

procedura de selecționare și departajare a personalului încadrat în structurile

supuse reorganizării a ignorat complet prevederile art. 100 alin. (2) din Legea

nr. 188/1999.

În

raport de situația expusă, reclamantul a apreciat că prin actele administrative

care au stat la baza ordinului de eliberare a sa din funcție, privitoare la

scoaterea la concurs doar a unora din posturi, cu mențiunea arbitrară a altor

funcționari, au fost încălcate principiile legalității, imparțialității și obiectivității

prevăzute de art. 3 din Legea nr. 188/1999 precum și principiul egalității de

șanse, enunțat formal în conținutul Ordinului nr. 2407/2011.

Deosebit,

au fost încălcate dispozițiile art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 care

permit reducerea posturilor doar în situația în care atribuțiile aferente

acestora se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate

condițiile specifice de ocupare a postului superior referitoare la studii,

precum și dispozițiile art. 100 alin. (2) și (3) din același act normativ,

deoarece nu au fost respectate criteriile prevăzute de lege pentru selectarea

personalului încadrat în structurile supuse reorganizării, trecându-se direct

la departajarea prin examen.

În

legătură cu Ordinul nr. 2407 din 4 iulie 2011, care în Regulamentele anexate a

prevăzut procedura de examinare, a susținut că este inexistent din punct de

vedere juridic, pentru că nu a fost publicat în M. Of. conform art. 11 din

Legea nr. 24/2000, pentru a intra în vigoare și a produce efecte juridice.

În

altă ordine de idei, a susținut că înființarea unui post cu aceleași atribuții

ca cele pe care le-a exercitat el, în cadrul aceluiași compartiment, contravine

art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, și că nu s-a respectat legea nici în

ce privește acordarea preavizului de 30 de zile calendaristice de la reducerea

acestuia, preavizul fiind emis și comunicat anterior reducerii postului și că

menținerea postului inferior ca grad profesional, impunea redistribuirea sa pe

acesta ori scoaterea acestuia la concurs pentru a crea șansa egală tuturor

funcționarilor.

O

altă critică a recurentului reclamant se referă la faptul că Ordinele nr.

2406/2011 și 2407/2011 sunt acte administrative cu caracter normativ și că,

nefiind publicate în M. Of., conform art. 100 din Legea nr. 24/2000, nu produc

efecte juridice.

4.

Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând

actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile

legale aplicabile, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce

urmează a fi expuse:

Prin

Ordinul nr. 8572 din 22 septembrie 2011, emis de Vicepreședintele A.N.A.F., s-a

dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului din funcția publică

teritorială de execuție de controlor vamal, grad profesional principal la

Compartimentul Echipe mobile din cadrul Direcției Județene pentru Accize și

Operațiuni Vamale Vâlcea, conform art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b),

alin. (3), alin. (5) din Legea nr. 188/1999.

Ordinul

nr. 8572 din 22 septembrie 2011 a fost emis în temeiul H.G. nr. 110/2009

privind organizarea și funcționarea A.N.V., cu modificările și completările

ulterioare, precum și a Ordinului nr. 2406/2011 și Ordinului nr. 2407/2011

emise de președintele A.N.A.F. și, având în vedere opțiunea intimatului -

reclamant pentru ocuparea funcției publice de execuție de inspector vamal, din

cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Vâlcea.

Sunt

neîntemeiate criticile privind nulitatea Ordinului nr. 2406/2011 și Ordinului

nr. 2407/2011 care nu au fost publicate în M. Of. pentru motivul că ar fi acte

administrative cu caracter normativ.

Ordinul

nr. 2406/2010 pentru aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului

central și teritorial al A.N.V., organigrama, cu alte cuvinte, cât și Ordinul

nr. 2407/2011 pentru aprobarea statului de funcții al A.N.V. și structurilor

subordonate reprezintă acte administrative cu caracter individual, fiind date

pentru punerea în aplicare a măsurilor de organizare din H.G. nr. 110/2009, așa

cum a fost modificată și completată prin H.G. nr. 565/2011.

Astfel

fiind, nu a existat obligația legală de publicare a celor două ordine în M. Of.

al României, Partea I, așa cum, fără temei, a susținut recurentul-reclamant.

Înalta

Curte constată că operațiunea de reducere a posturilor la D.R.A.O.V. Vâlcea și

de organizare a concursului pentru ocuparea postului pentru care a optat

recurentul - reclamant, a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale

aplicabile.

Astfel,

prin H.G. nr. 505/2011, de modificare și completare a H.G. nr. 110/2009,

numărul de posturi în cadrul A.N.V. a fost redus de la 4586 la 3159, ceea ce

probează că reorganizarea a fost reală, iar reducerea numărului de posturi a

fost efectivă.

În

ceea ce privește necesitatea organizării examenului, rezultă că pentru postul

vizat de opțiunea recurentul reclamant au existat și alte opțiuni manifestate,

devenind incidente prevederile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, care

reglementează posibilitatea organizării unui examen de departajare la care

recurentul reclamant s-a poziționat pe un loc inferior celui declarat

câștigător.

Prin

urmare, având în vedere rezultatele finale ale examenului de testare

profesională, în mod corect Vicepreședintele A.N.A.F. a emis Ordinul nr. 8572

din 22 septembrie 2011, prin care reclamantului i-au încetat raporturile de

muncă prin eliberarea din funcția publică.

Prin

emiterea ordinelor a căror suspendare se solicită nu au fost încălcate

prevederile Legii nr. 188/1999 și ale H.G. nr. 611/ 2008, deoarece

funcționarilor publici, ca urmare a reorganizării A.N.V. li s-a comunicat un

preaviz și, în perioada preavizului, puteau opta pentru numirea în una din

funcțiile publice vacante corespunzătoare, dispoziții ce au fost respectate în

cazul recurentului.

În privința organizării testării profesionale ca un concurs,

înalta Curte apreciază că nici aceste dispoziții din ordine nu sunt nelegale,

având în vedere că art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 prevede

obligativitatea organizării unui examen de către autoritatea publică în cazul

în care existau mai multe persoane care au optat pentru ocuparea aceleiași

funcții publice, iar Regulamentul aprobat se referea chiar la organizarea și

desfășurarea examenului de testare profesională.

Astfel fiind, înalta Curte constată că susținerile și

criticile recurentului sunt neîntemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o

hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține.

În

consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte va respinge recursul, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de A.D. împotriva sentinței civile nr. 84 din 7 martie 2012 a

Curții de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2013.