ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3122/2009

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 132 din 20

ianuarie 1966 a Tribunalului Popular al Raionului Pitești - Argeș a fost

condamnat P.I. la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare corecțională, 1 an

interdicție corecțională și confiscarea parțială a averii, constând într-un

autoturism „Wartburg” pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de

delapidare prevăzută de art. 236 lit. c) cu aplicarea art. 107 C. pen.

anterior, înșelăciune în dauna avutului obștesc prevăzută de art. 549 raportat

la art. 536 cu referire la art. 236 lit. b) cu aplicarea art. 107 C. pen.

anterior, fals în acte publice prevăzută de art. 401 pct. 2 C. pen. anterior,

instigare la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 120

raportat la art. 277 alin. (1) cu aplicarea art. 107 C. pen. anterior și

corupere de martori prevăzută de art. 280 C. pen. anterior.

În fapt, s-a reținut că, în calitate de

director adjunct al TRC Argeș a sustras elemente pentru un cazan de încălzire centrală

pe care l-a instalat la TAPL Pitești însușindu-și contravaloarea manoperei de

4824 lei, că a pontat fictiv muncitori care exercitau lucrări la TAPL Pitești, CAP Rociu și G.A.S. Sâmburești, însușindu-și suma de 9510 lei, că pentru a

justifica aceste fapte a întocmit acte fictive și că a instigat și corupt martorii

pentru a face declarații în favoarea sa.

La 28 august 2008 s-a formulat, în baza

art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen., cerere de revizuire de către revizuientul

P.I. care a susținut că hotărârea de condamnare este nelegală și netemeinică,

întrucât s-a fundamentat pe declarațiile mincinoase ale unor persoane, că a

fost condamnat în lipsă și că soluția pronunțată de tribunal constituie o

eroare judiciară și, totodată, că există împrejurări noi ce nu au fost

cunoscute la soluționarea cauzei.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a

efectuat cercetări conform art. 399 C. proc. pen. și a sesizat instanța cu

concluzii de respingere a cererii de revizuire.

Tribunalul Argeș, secția penală, prin

sentința penală nr. 222 din 4 iunie 2009 a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a hotărârii de condamnare formulată de revizuientul P.I., cu

motivarea că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 394 lit. a) și b) C.

proc. pen., că nu există împrejurări noi și că revizuientul solicită

prelungirea probelor și reinterpretarea probatoriului administrat și că nu s-a

probat cu o hotărâre judecătorească de condamnare mărturia mincinoasă.

Curtea de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul declarat de revizuient,

reținând că soluția primei instanțe este legală și temeinică.

În contra acestei decizii a declarat

recurs, în termen legal, revizuientul P.I. care a susținut că cererea de

revizuire a hotărârii de condamnare trebuia admisă, fiind întrunite cerințele

art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen.

S-a solicitat casarea hotărârii atacate

și a sentinței primei instanțe și rejudecarea cauzei.

Recursul declarat este întemeiat așa cum

se va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 401 C.

proc. pen., așa cum au fost interpretate cu caracter obligatoriu, prin Decizia

nr. XXX din 9 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile

Unite instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire este instanța

care a judecat cauza în primă instanță, chiar dacă la momentul introducerii

cererii, datorită modificării legii procesual penale, aceasta nu mai avea

competența de a judeca fondul cauzei în primă instanță.

Din examinarea actelor dosarului, se

constată că sentința de condamnare a fost pronunțată de Tribunalul Popular al

Raionului Pitești – competent conform dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. și

ale art. 3 lit. a) din Legea nr. 5/1952 privind organizarea judecătorească în

vigoare la data pronunțării acelei hotărâri.

Ulterior, prin efectul dispozițiilor art.

12 lit. a), art. 21, art. 22 și art. 87 din Legea nr. 58/1968 privind

organizarea judecătorească, legea anterioară a fost abrogată, iar activitatea

tribunalului raional a fost preluată de judecătorii.

După aceasta, a fost adoptată Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească și apoi Legea nr. 303/2004 privind

organizarea judiciară care este în prezent în vigoare și care stabilește că

justiția se realizează de instanța supremă, de curțile de apel, de tribunal și

de judecătorii.

Rezultă deci, că prin evoluția

reglementării, tribunalul popular raional are în prezent, ca instanță

corespondentă, judecătoria și nicidecum tribunalul.

Așa fiind, se constată că Tribunalul

Argeș nu avea competența să soluționeze cererea de revizuire, formulată de

revizuientul P.I., aceasta revenind Judecătoriei Pitești, instanța

corespunzătoare Tribunalului Popular al Raionului Pitești.

Întrucât Tribunalul Argeș a încălcat

dispozițiile legale referitoare la competența după materie, iar instanța de

apel a confirmat această hotărâre, soluțiile pronunțate sunt lovite de

nulitatea prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., care nu poate fi

înlăturată în nici un mod și care se ia în considerare chiar și din oficiu.

În consecință, Curtea, constatând că în cauză

sunt incidente dispozițiile cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 1 și alin. (3) C. proc. pen. urmează, în baza art. 385

15

pct.1 lit. c) din același cod, a admite recursul declarat de revizuient, a casa

decizia atacată și sentința primei instanțe și a trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de revizuientul P.I. împotriva deciziei penale nr. 58/A din 7

iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Casează

decizia atacată și sentința penală nr. 222 din 4 iunie 2009 a Tribunalului Argeș și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Pitești.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică azi 5 octombrie 2009