ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1544/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Prima instanță Acțiunea reclamantei Reclamanta SC H.F.P. SRL București a solicitat în contradictoriu cu C.N.C.

și Ministerul Culturii Cultelor și Patrimoniului Național ca ultimul pârât să fie obligat să-i soluționeze contestația înregistrată sub nr. 1381 din 18 martie 2009, pe care a formulat-o împotriva hotărârii Centrului Național, al Cinematografiei de a nu finanța producția cinematografică „Toată lumea din familia mea”, care a fost declarată câștigătoare la sesiunea de concurs din noiembrie-decembrie 2008. S-a mai cerut constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 652 din 15 aprilie 2009 emisă de C.N.C., pentru necompetența materială a Comisiei de soluționare a contestațiilor constituită de C.N.C., iar în subsidiar, anularea acesteia ca netemeinică și nelegală, anularea hotărârii finale C.N.C., de a nu acorda credit pentru finanțarea proiectului cinematografic susmenționat, obligarea C.N.C.

să acorde, în condițiile O.G. nr. 39/2005, creditarea corespunzătoare ierarhiei și punctajului obținut de proiectul menționat, suspendarea procedurii de acordare a creditului direct pentru producția cinematografică, sesiunea noiembrie-decembrie 2008, secțiunea de concurs „filme de ficțiune de lung metraj” și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că deși la concursul organizat de C.N.C. pentru finanțarea proiectului prin acordarea de credit direct, a fost declarată câștigătoare, fiind clasată pe locul II în ierarhia celor 9 proiecte declarate câștigătoare, totuși, neoficial și informal, i s-a comunicat că proiectul a primit credit zero, deoarece există incompatibilitate între un asociat al companiei producătoare SC H.F.P.

SRL, respectiv A.S. și S.A., membru al Comisiei. 2.Apărările pârâtei Prin întâmpinarea formulată la data de 16 septembrie 2009, pârâtul Ministerul Culturii Cultelor și Patrimoniului Național a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că pentru concursul din sesiunea noiembrie-decembrie 2008, desfășurat pe două secțiuni, sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 7/2008, care reglementează competența C.N.C. în soluționarea contestațiilor privitoare la procedura de acordare a creditului direct pentru producție și dezvoltare proiect, că prevederile Legii nr. 303/2008, care au intrat în vigoare la data de 2 ianuarie 2009, nu se aplică procedurile începute anterior, în baza O.U.G.

nr. 7/2008. 3.Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1538 din 25 martie 2010, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național și a respins acțiunea precizată, formulată de reclamantă în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind declarată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Totodată, a respins acțiunea precizată, formulată de reclamantă în contradictoriu cu C.N.C. ca neîntemeiată, obligând reclamanta la plata cheltuielilor de judecată față de acest pârât. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele: În privința pârâtului Ministerul Culturii Cultelor și Patrimoniului Național nu se poate reține existența calității procesuale pasive, întrucât dispozițiile Legii nr. 303/2008, prin care a fost modificat art. 50 alin. (1) O.G.

nr. 39/2005, în sensul instituirii competenței Ministerului Culturii și Cultelor de soluționare a contestațiilor, au intrat în vigoare la data de 2 ianuarie 2009 și sunt aplicabile procedurilor de concurs inițiate de la această dată, nu și acelor aflate în derulare, declanșate sub imperiul O.G. nr. 39/2005, în această situație aflându-se reclamanta. Pe fondul cauzei, s-a reținut că atâta vreme cât în situația reclamantei s-a constatat nerespectarea dispozițiilor art. 40 alin. (4) O.G. nr. 39/2005, în mod nelegal s-a decis că proiectul cinematografic „Toată lumea din familia mea” nu are dreptul de a primi credit financiar direct.

S-a mai stabilit că încălcarea prevederilor legale de către unul din participanții la concurs poate fi constatată în orice etapă a concursului, iar faptul că în Raportul de eligibilitate emis de Secretariatul tehnic s-a menționat prezentarea documentului reprezentat de CV-ul autorilor, nu poate fi reținut ca o dovadă a verificării și constatării inexistenței situației de incompatibilitate prevăzute de art. 40 alin. (4) O.G. nr. 39/2005. II. Instanța de recurs 1.Criticile reclamantei Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC H.F.P. SRL București care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive: În mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Culturii Cultelor și Patrimoniului Național, considerându-se fără temei că dispozițiile legii vechi ultraactivează, fără să existe o prevedere legală în acest sens.

Recurenta a susținut că la data introducerii contestației - 18 martie 2009 cât și la data soluționării acesteia de către organismul considerat necompetent - C.N.C. respectiv la 15 aprilie 2009, O.G. nr. 39/2005 privind Cinematografia prevedea competența de soluționare a contestațiilor în favoarea Ministerului Culturii și Cultelor, potrivit art. 50 alin. (1) și (2), așa cum a fost modificat prin Legea nr. 303/2008 de aprobare a O.U.G. nr. 7/2008, publicată în M.O. nr. 894/30.12.2008 și intrată în vigoare la 2 ianuarie 2009, conform art. 78 Constituția României. Recurenta a susținut că Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național avea calitatea procesuală pasivă, deoarece era instituția abilitată să-i soluționeze contestația și era subiect pasiv al raportului obligațional izvorât din nesoluționarea contestației.

Cu privire la fondul cauzei, recurenta a învederat că soluția primei instanței s-a dat cu aplicarea greșită a legii, întrucât încalcă art. 16 și 53 Constituția României și O.G. nr. 137/2000 art. 1 alin. (2) lit. e). Astfel, s-a arătat că potrivit OG. nr. 39/2005 privind cinematografia, așa cum a fost modificată și completată succesiv prin Legea nr. 328/2006, O.U.G. nr. 97/2006, Legea nr. 145/2007, O.U.G. nr. 7/2008 și Legea nr. 303/2008, Consiliul Național al Cinematografiei acorda credite directe din fondul cinematografic persoanelor fizice și juridice autorizate și înscrise în registrul cinematografiei, pentru producția de filme de toate genurile: de ficțiune, documentar, de animație iar potrivit art. 21 O.G.

nr. 39/2005 creditul direct se acorda în exclusivitate proiectelor cinematografice declarate câștigătoare ale concursurilor de selecție organizate de C.N.C., conform hotărârii finale emise de către Comisiile de selecție și de către Consiliu. Recurenta a susținut că fiecare concurs este organizat pe secțiuni autonome, respectiv secțiunea de filme de ficțiune de lung și scurt metraj și secțiunea de documentare și animație, astfel că incompatibilitatea prevăzut de art. 40 alin. (4) O.G.

nr. 39/2005 și art. 20 alin. (5) din Regulamentul de selecție a proiectelor cinematografice aprobat prin Ordinul nr. 2335/2006 privind interdicția membrilor comisiei și a rudelor și afinilor acestora de grad I de a participa la concurs, viza participarea acestora la aceeași secțiune, în care membrii comisiei de selecție au atribuții decizionale și nu la secțiuni diferite, în care nu au asemenea atribuții și posibilitatea sau capacitatea de a influența rezultatul, orice altă interpretare încălcând principiul proporționalității și egalității de șanse, consacrat de art. 53 și art. 16 din Constituție. Recurenta a susținut că interpretarea abuzivă dată de C.N.C. dispozițiilor legale menționate anterior contravine art. 1 alin. (2) lit. e) O.U.G.

nr. 137/2000 privind combaterea discriminării. În concret s-a arătat că S.A., membru al comisiei de selecție constituită pentru secțiunea „film documentar și animație” nu a avut nicio legătură cu comisia de selecție pentru secțiunea „filme de ficțiune de lung și scurt metraj” la care a participat un proiect produs de o companie la care soția acestuia deține o participație oarecare, deoarece nu ar fi putut să influențeze lucrările unei comisii din care nu a făcut parte. Recurenta a învederat că proiectul său, care trecuse de faza selecției, plasându-se pe locul 2 în evaluarea comisiei artistice, a fost descalificat, pe motiv că A.S. - acționar în cadrul firmei recurente este soția lui S.A., care a fost membru al comisiei de la secțiunea de film documentar și de animație.

S-a mai arătat că toate comisiile de selecție constituite pe secțiuni lucrează în mod independent și după metodologii și criterii de evaluare diferite, au bugete diferite, stabilite prin O.G. nr. 39/2005 și prin Regulamentul de selecție a proiectelor, precum și locații diferite, fiecare comisie de selecție emițând propria hotărâre pentru secțiunea la care a fost numită, privind selecționarea proiectelor pentru faza de finanțare, conform art. 37 alin. (2) și art. 40 alin. (1) și (2) din Regulament. Recurenta a concluzionat că respingerea unui proiect pentru neîndeplinirea condițiilor de participare la concurs se realizează prin decizia motivată a directorului general al C.N.C., conform art. 10 alin. (5) din Regulament, însă în privința sa nu a fost emisă nici o decizie în acest sens.

S-a solicitat în temeiul art. 304 C. proc. civ. admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. 2.Apărările intimatei Intimata C.N.C. a depus la dosar note de ședință prin care a invocat excepția nulității (în realitate a inadmisibilității) recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. 3.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Excepția de inadmisibilitate a recursului invocată de intimata-pârâtă C.N.C. în temeiul art. 50 O.G.

nr. 39/2005 privind Cinematografia, modificată și republicată, este nefondată. Potrivit acestui text , nerespectarea procedurilor privind acordarea creditului direct pentru producție și dezvoltare de proiect poate fi contestată în termen de 30 de zile de la anunțarea sesiunii de concurs, la Ministerul Culturii și Cutelor - (art. 50 alin. (1) O.U.G. nr. 39/2005, alin. (5) din acest text prevăzând că decizia Curții de Apel București emisă în soluționarea acestei contestații este definitivă și irevocabilă.

În speță, sentința nr. 1358 din 25 martie 2010 a Curții de Apel București atacată cu prezentul recurs nu a soluționat însă o contestație pentru nerespectarea procedurilor privind acordarea creditului direct pentru producție și dezvoltare de proiect, în sensul art. 50 alin. (1) Ordonanța nr. 39/2005 modificată privind Cinematografia, ci o acțiune specifică de contencios administrativ, întemeiată pe dispozițiile art. 1 Legea nr. 554/2004 , privind pretinsul refuz nejustificat al pârâtului Ministerul Culturii de a soluționa contestația reclamantei S.C. SC H.F.P. SRL și împotriva Hotărârii nr. 652 din 15 aprilie 2009 emisă de C.N.C., prin care s-a respins contestația reclamantei privind eliminarea din lista câștigătorilor concursurilor de proiecte, a proiectului cinematografic „Toată lumea din familia noastră”.

În raport cu obiectul acțiunii cu care recurenta-reclamantă a investit instanța de judecată, sentința nr. 1358/2010 a Curții de Apel București nu a fost pronunțată în baza art. 50 alin. (5) O.U.G. nr. 39/2005, și nu avea caracter irevocabil, fiind pronunțată în baza art. 8 și 10 Legea nr. 554/2004, atacabilă cu recurs, conform art. 20 din același act normativ, astfel că excepția de inadmisibilitate a recursului invocată de reclamantă urmează a fi respinsă ca nefondată. Cu privire la critica ce vizează soluționarea pretins greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, Înalta Curte reține ca modificarea art. 50 alin. (1) O.G.

nr. 39/2005 ce reglementează competența instituției abilitate să soluționeze contestațiile formulate de participanții la procedurile prevăzute de acest act normativ, privind acordarea creditului direct pentru producție și dezvoltare de proiect, s-a făcut prin Legea nr. 303/2008 publicată în M.Of. nr. 894/30.12.2008 și intrată în vigoare la 2 ianuarie 2009, conform art. 67 din Constituție. Prin urmare, abia după intrarea în vigoare a acestei modificări, competența soluționării contestațiilor, pentru procedurile de concurs inițiate după această dată, revine noii autorități desemnate de Legea nr. 303/2008, respectiv Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național. Pentru procedurile începute înaintea modificării legislative, aflate în curs de derulare, competența soluționării a contestațiilor formulate de participanți revine Consiliului Național al Cinematografiei.

În cazul recurentei-reclamante, concursul a avut loc în perioada noiembrie-decembrie 2008, proiectul acesteia înregistrat sub nr. 295 din 12 octombrie 2008 fiind declarat eligibil potrivit raportului întocmit de secretariatul tehnic a concursului de proiecte cinematografice la aceeași dată, acest proiect trecând prima etapă a concursului, aceea a selecției și intrând în etapa a II- a, a finanțării, când s-a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 40 alin. (4) O.G. nr. 39/2005 privind existența unor incompatibilități, proiectul fiind exclus din etapa de finanțare prin Hotărârea nr. 13 din 27 februarie 2009 a Consiliului de administrație al Centrului Național de Administrație.

Prin urmare, contestația recurentei-reclamante s-a soluționat de instituția competentă - C.N.C., întrucât procedura de participare la concurs a fost declanșată înaintea modificării competenței aceste instituții, realizată prin Legea nr. 303/2008 intrată în vigoare la 2 ianuarie 2009, critica recurentei fiind nefondată sub acest aspect. Motivul de recurs care vizează aplicarea pretins greșită a dispozițiilor art. 40 alin. (4) O.G. nr. 39/2005 și ale art. 20 alin. (4) din Regulamentul de selecție al proiectelor de către instanța de fond este, de asemenea, nefondat. Potrivit art. 40 alin. (4) O.G. nr. 39/2005 „persoanele propuse atât pentru comisiile de selecție, cât și pentru comisia de lectori, membrii familiilor acestora, sau rudele de grad I, nu pot participa în nicio calitate la realizarea unui proiect cinematografic înscris în sesiunea respectivă de concurs”, aceeași interdicție de incompatibilitate fiind reluată și în art. 20 alin. (4) din Regulament.

Deși susținerile recurentei privind independența organizatorică a comisiilor de selecție constituite pe secțiuni, care pronunță hotărâri specifice secțiunii pentru care au fost numite sunt corecte, interdicția participării la concurs a unor rude sau afini ai membrilor comisiilor de selecție este generală, în sensul că privește toate comisiile și obligatorie, fără nici o excepție. Potrivit principului general că unde legea nu distinge, nimeni nu poate face o asemenea distincție, întrucât s-ar adăuga nepermis textului legal (Ubi Lex non distinguit, nec nos distinguere debemus), în mod corect autoritatea competentă C.N.C. a stabilit prin hotărârea contestată că proiectul „Toată lumea din familia noastră” prezentat de societatea recurentă, la care era asociat și administrator d-na A.S.

- producător al acestui proiect nu putea participa la sesiunea de concurs din noiembrie-decembrie 2008, deoarece soțul acesteia d-nul S.A. era membru într-una din comisiile de selecție ale concursului. Nu are importanță faptul că acesta nu era membrul comisiei de selecție al sesiunii la care a participat proiectul recurentei, deoarece din interpretarea gramaticală și logică a textului care interzice o asemenea incompatibilitate, rezultă că s-a dorit înlăturarea oricărui conflict de interese și suspiciune cu privire la obiectivitatea desfășurării concursului, restrângerea dreptului fiind minimă, raportată la interesul general ocrotit, astfel încât nu sunt încălcate art. 53 și art. 16 din Constituția României și art. 1 alin. (2) lit. e) O.U.G.

nr. 137/2000, cum greșit susține recurentul. O asemenea situație ar fi putut exista însă dacă legea ar fi permis ca membrii aceleiași familii să aibă o dublă calitate, de concurent și de examinator, deoarece astfel s-ar fi creat o poziție privilegiată pentru anumiți concurenți. 3.Soluția instanței de recurs Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau de modificare prevăzut de art. 304 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția inadmisibilității recursului. Respinge recursul declarat de SC H.F.P. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1538 din 25 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2011.