ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1390/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 178/CA din 6 octombrie 2008 a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 1 lit. B) pct. XII din Anexa 2 la Ordinul nr. S/389/2003 emis de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, invocată din oficiu în cauza ce face obiectul dosarului nr. 397/99/2008 al Tribunalului Iași, secția comercială și contencios administrativ. Instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, reclamantul G.G., subinspector în cadrul Inspectoratului de Poliție Iași, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Poliția Municipiului Iași, Inspectoratul de Poliție Iași și Ministerul Administrației și Internelor, anularea calificativului „suficient” înscris în fișa sa de evaluare pe anul 2007 și obligarea pârâtei Poliția Municipiului Iași, să-i acorde calificativul „foarte bine”.

S-a mai reținut că, în cursul soluționării acțiunii instanța de fond, din oficiu, a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 1 lit. B) p. XII din Anexa 2 la Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. S/389/2003, potrivit cărora constituie secret de serviciu documentele privind evaluarea activității profesionale a personalului din M.A.I., apreciind că prin aceste dispoziții se obstrucționează justiția, în condițiile în care instanța nu le poate utiliza și nici nu poate face referire la ele, în hotărârile pronunțate. Analizând excepția de nelegalitate menționată, Curtea de Apel Iași a apreciat că ordinul contestat este un act administrativ unilateral cu caracter normativ care, potrivit art. 4 alin. (1) raportat la art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 poate fi supus oricând controlului de legalitate, inclusiv pe calea excepției de nelegalitate și, pe cale de consecință, a respins susținerile părților privind inadmisibilitatea excepției.

Pe fond, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 781/2002 privind protecția informațiilor secrete de serviciu, standardele naționale de protecție a informației clasificate, aprobate prin H.G. nr. 585/2002, se aplică și informației secret de serviciu, în ceea ce privește „clasificarea, declasificarea și măsurile minime de protecție”, în această categorie incluzându-se și informațiile care, fără a constitui secret de stat, nu trebuie totuși să fie cunoscute decât de persoanele cărora le sunt necesare în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. S-a apreciat în acest contest că instituirea unei proceduri speciale pe care instanța trebuie să o urmeze pentru a avea acces la fișa de evaluare a reclamantului, în lumina dispozițiilor art. 2 din H.G.

nr. 585/2002, nu afectează publicitatea procesului și dreptul reclamantului la un proces echitabil întrucât instanța are totuși, posibilitatea de a face verificări cu privire la respectarea etapelor și regulilor procedurii de evaluare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul care, fără a se raporta la vreunul dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304-304 1 C. proc. civ., a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este greșită, dispozițiile vizate de excepția de nelegalitate având ca efect obstrucționarea justiției și încălcarea principiului publicității procesului și a dreptului la un proces echitabil. Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție Județean Iași au depus întâmpinări prin care au susținut, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului.

Recursul este nefondat. Tribunalul Iași, ca instanță de contencios administrativ, fiind sesizat cu soluționarea contestației împotriva calificativului de evaluare anuală a recurentului-reclamat, funcționar public cu statut special, a ridicat din oficiu excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 1 lit. B), pct. XII din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. S/389/2003 emis de ministrul Internelor și Reformei Administrative. Prin Ordinul nr. S/389/2003, emis în baza Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate și a H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, precum și a H.G. nr. 781/2002 privind protecția informațiilor secrete de serviciu, a fost aprobat Ghidul de clasificare a informațiilor în Ministerul de Interne, precum și lista cu informații secrete de serviciu.

Într-adevăr, prin dispozițiile art. 1 lit. B), pct. XII din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. S/389/2003, documentele privitoare la evaluarea activității profesionale a personalului acestui minister au fost clasificate ca fiind secrete de serviciu. Curtea de apel, soluționând excepția de nelegalitate pe care a respins-o, a reținut că Ordinul nr. S/389/2003 a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 24/2000 republicată, precum și ale art. 15 lit. e) din Legea nr. 182/2002, ale art. 2 din H.G. nr. 585/2002 și ale art. 15 din H.G. nr. 781/2002.

În criticile aduse soluției instanței de fond, recurentul-reclamant a susținut că dispozițiile vizate de excepția de nelegalitate încalcă prevederile art. 33 din Legea nr. 182/2002, potrivit cărora este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informațiilor care, prin natura sau conținutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetățenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucționarea justiției.

În concret, recurentul-reclamant a susținut că prin clasificarea ca secrete de serviciu a documentelor privitoare la evaluarea activității profesional a personalului ministerului respectiv, se produce obstrucționarea justiției și se încalcă principiul publicității procesului și dreptul la un proces echitabil, susțineri care, așa cum a reținut și instanța de fond, sunt lipsite de temei, din moment ce instanța de judecată are acces la informațiile respective, evident cu respectarea unor reguli și proceduri, care nu au ca scop obstrucționarea justiției, ci protecția informațiilor clasificate și a interesului general. În concluzie, instanța de recurs reține că soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.G. împotriva sentinței civile nr. 178/CA din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2009.