ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1390/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 178/CA din 6 octombrie 2008 a

respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 1 lit. B) pct. XII din

Anexa 2 la Ordinul nr. S/389/2003 emis de Ministerul Internelor și Reformei

Administrative, invocată din oficiu în cauza ce face obiectul dosarului nr. 397/99/2008

al Tribunalului Iași, secția comercială și contencios administrativ.

Instanța a reținut că prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, reclamantul G.G., subinspector în

cadrul Inspectoratului de Poliție Iași, a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Poliția Municipiului Iași, Inspectoratul de Poliție Iași și Ministerul

Administrației și Internelor, anularea calificativului „suficient” înscris în

fișa sa de evaluare pe anul 2007 și obligarea pârâtei Poliția Municipiului

Iași, să-i acorde calificativul „foarte bine”.

S-a mai reținut că, în cursul

soluționării acțiunii instanța de fond, din oficiu, a invocat excepția de nelegalitate

a dispozițiilor art. 1 lit. B) p. XII din Anexa 2 la Ordinul Ministrului

Administrației și Internelor nr. S/389/2003, potrivit cărora constituie secret

de serviciu documentele privind evaluarea activității profesionale a

personalului din M.A.I., apreciind că prin aceste dispoziții se obstrucționează

justiția, în condițiile în care instanța nu le poate utiliza și nici nu poate

face referire la ele, în hotărârile pronunțate.

Analizând excepția de nelegalitate

menționată, Curtea de Apel Iași a apreciat că ordinul contestat este un act

administrativ unilateral cu caracter normativ care, potrivit art. 4 alin. (1)

raportat la art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 poate fi supus oricând

controlului de legalitate, inclusiv pe calea excepției de nelegalitate și, pe

cale de consecință, a respins susținerile părților privind inadmisibilitatea

excepției.

Pe fond, instanța a reținut că potrivit

dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 781/2002 privind protecția informațiilor

secrete de serviciu, standardele naționale de protecție a informației

clasificate, aprobate prin H.G. nr. 585/2002, se aplică și informației secret

de serviciu, în ceea ce privește „clasificarea, declasificarea și măsurile

minime de protecție”, în această categorie incluzându-se și informațiile care,

fără a constitui secret de stat, nu trebuie totuși să fie cunoscute decât de

persoanele cărora le sunt necesare în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

S-a apreciat în acest contest că

instituirea unei proceduri speciale pe care instanța trebuie să o urmeze pentru

a avea acces la fișa de evaluare a reclamantului, în lumina dispozițiilor art. 2

din H.G. nr. 585/2002, nu afectează publicitatea procesului și dreptul

reclamantului la un proces echitabil întrucât instanța are totuși,

posibilitatea de a face verificări cu privire la respectarea etapelor și

regulilor procedurii de evaluare.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamantul care, fără a se raporta la vreunul dintre motivele de recurs

prevăzute la art. 304-304

1

C. proc. civ., a susținut, în esență, că

hotărârea instanței de fond este greșită, dispozițiile vizate de excepția de

nelegalitate având ca efect obstrucționarea justiției și încălcarea

principiului publicității procesului și a dreptului la un proces echitabil.

Ministerul Administrației și Internelor

și Inspectoratul de Poliție Județean Iași au depus întâmpinări prin care au

susținut, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică,

solicitând respingerea recursului.

Recursul este nefondat.

Tribunalul Iași, ca instanță de

contencios administrativ, fiind sesizat cu soluționarea contestației împotriva

calificativului de evaluare anuală a recurentului-reclamat, funcționar public

cu statut special, a ridicat din oficiu excepția de nelegalitate a dispozițiilor

art. 1 lit. B), pct. XII din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. S/389/2003 emis de

ministrul Internelor și Reformei Administrative.

Prin Ordinul nr. S/389/2003, emis în baza

Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate și a H.G. nr. 585/2002

pentru aprobarea standardelor naționale de protecție a informațiilor

clasificate în România, precum și a H.G. nr. 781/2002 privind protecția

informațiilor secrete de serviciu, a fost aprobat Ghidul de clasificare a

informațiilor în Ministerul de Interne, precum și lista cu informații secrete

de serviciu.

Într-adevăr, prin dispozițiile art. 1

lit. B), pct. XII din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. S/389/2003, documentele

privitoare la evaluarea activității profesionale a personalului acestui

minister au fost clasificate ca fiind secrete de serviciu.

Curtea de apel, soluționând excepția de

nelegalitate pe care a respins-o, a reținut că Ordinul nr. S/389/2003 a fost

emis cu respectarea dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 24/2000 republicată,

precum și ale art. 15 lit. e) din Legea nr. 182/2002, ale art. 2 din H.G. nr. 585/2002

și ale art. 15 din H.G. nr. 781/2002.

În criticile aduse soluției instanței de

fond, recurentul-reclamant a susținut că dispozițiile vizate de excepția de

nelegalitate încalcă prevederile art. 33 din Legea nr. 182/2002, potrivit

cărora este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informațiilor care,

prin natura sau conținutul lor, sunt destinate să asigure informarea

cetățenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru

favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucționarea justiției.

În concret, recurentul-reclamant a

susținut că prin clasificarea ca secrete de serviciu a documentelor privitoare

la evaluarea activității profesional a personalului ministerului respectiv, se

produce obstrucționarea justiției și se încalcă principiul publicității

procesului și dreptul la un proces echitabil, susțineri care, așa cum a reținut

și instanța de fond, sunt lipsite de temei, din moment ce instanța de judecată

are acces la informațiile respective, evident cu respectarea unor reguli și

proceduri, care nu au ca scop obstrucționarea justiției, ci protecția

informațiilor clasificate și a interesului general.

În concluzie, instanța de recurs reține

că soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să

fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.G.

împotriva sentinței civile nr. 178/CA din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel

Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

martie 2009.