ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2979/2008

Asupra recursurilor penale de față, Din actele dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 116 din 1 aprilie 2008 a Tribunalului Arad, secția penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată și republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.D.R., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.

și art. 76 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de un an închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 luni după executarea pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., respectiv art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în mod nelegal și consum de droguri de risc.

În baza art. 33 lit. a), și art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei, cu excepția dreptului de a alege. Pe perioada și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. În baza art. 350 alin. (l) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu 30 august 2007 și până la zi.

În temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.D.R., sumele de 80 lei, 30 lei, 500 lei, 150 lei și 250 lei, dobândite de la colaboratorii sub acoperire B.A. și M.Ș. respectiv de la învinuitul R.L.V., N.C.M. și M.B., ca urmare a valorificării de droguri. În baza art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, modificată și republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.D.V., la pedeapsa de un an închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 4 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, modificată și republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în mod nelegal și consum de droguri de risc. În baza art. 33 lit. a), și art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate în pedeapsa cea mai grea de un an închisoare, sporită cu 2 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei. Pe perioada și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.D.V. a sumei de 500 lei, dobândită de la R.C., prin valorificarea drogurilor de risc. În baza art. 17 alin. (l) și art. 18 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea pentru distrugere a cantității de 8,42 grame depusă la C.C.D. a I.G.P.R., cu dovada seria D nr. 002669/27 septembrie 2007, ridicată de la inculpatul B.D.V. S-a constatat că cele 0,11 grame cannabis și 2 comprimate cu inscripția pe una din fețe „WY", respectiv 2b (praf urme de substanță de culoare roșie), ridicate de la același inculpat au fost consumate în procesul analizelor de laborator. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. S-a reținut, în esență, că în repetate rânduri, în perioada decembrie 2006 - august 2007, inculpatul P.D.R. a vândut, deținut și consumat droguri de risc și de mare risc, activitatea de furnizare a acestor substanțe realizându-se cu titlu gratuit în schimbul unor sume de bani, către diferite persoane, între care și investigatori sub acoperire. Cu privire la inculpatul B.D.V. s-a reținut că, în perioada februarie - august 2007, a deținut, consumat și vândut droguri de risc, cu o singură ocazie, contra unei sume de bani.

Starea de fapt și vinovăția inculpaților au fost reținute în baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile colaboratorilor sub acoperire și a investigatorilor sub acoperire, procese-verbale de supraveghere operativă, rapoarte de constatare tehnico-științifică asupra drogurilor, procese-verbale de percheziție domiciliară, declarațiile inculpaților, martorilor, procese-verbale de redarea convorbirilor telefonice interceptate. S-a reținut, de asemenea, recunoaștere de către inculpatul B.D.V. a faptelor comise precum și recunoașterea parțială a faptelor de către coinculpatul P.D.R., cât și ansamblul declarațiilor martorilor audiați în cauză, ei înșiși consumatori de droguri, care au confirmat comiterea de către inculpatul P.D.R.

a faptelor reținute în sarcina sa, apărarea inculpatului cu privire la nevalorificarea drogurilor de risc (pe care le păstra pentru consum propriu sau pentru consumare împreună cu prietenii, cărora nu le solicita bani în schimb) fiind înlăturată. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 93/ A din 2 iunie 2008, a respins apelurile inculpaților ca nefondate. A fost menținută starea de arest a inculpatului P.D.R., deducându-se prevenția de la 1 aprilie 2008 la zi. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei soluții au declarat recurs, în termen legal, inculpații. Inculpatul B.D.V. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., arătând că nu contestă aspectele vizând starea de fapt, aceasta fiind corect reținută de către instanțe, apreciind însă că dispunerea suspendării condiționate a pedepsei aplicate se impune cu necesitate, având în vedere lipsa antecedentelor penale, buna conduită anterioară și ulterioară comiterii faptelor și persoana sa. Inculpatul P.D.R. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 2 lit. a), cu aplicarea art. 10 lit. c), solicitând achitarea pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, neexistând probe certe și care să se coroboreze pentru a demonstra vinovăția sa în săvârșirea acestei infracțiuni, declarațiile colaboratorilor sub acoperire fiind contradictorii iar cele ale celorlalți martori nedovedind săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000; - art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., solicitând redozarea pedepselor aplicate pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 4 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 prin efectul reținerii dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 (față de atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului, față de care nu s-a realizat procedura flagrantului, acesta oferind informații certe despre numitul „N.” a cărei prindere în flagrant nu s-a finalizat din culpa organelor de cercetare și nu a inculpatului) precum și a dispozițiilor art. 74 raportat la art. 76 lit. b) și e) C. pen. și suspendarea condiționată a executării pedepsei având în vedere persoana și conduita inculpatului, situația familiei sale și perspectivele de reintegrare socială.

A. Analizând recursurile formulate prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 385 14 alin. (1) și (3) C. proc. pen., se constată că acestea sunt fondate, urmând a fi admise având în vedere dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. I. Se va reține că, potrivit dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen., instanța are posibilitatea sporirii pedepsei aplicate pentru comiterea în concurs a anumitor infracțiuni până la maximul special al celei mai grele pedepse (într-o primă etapă), iar dacă acesta nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de maximum 5 ani, fără ca prin acesta să se depășească cuantumul ce ar rezulta prin cumularea aritmetică a pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune în parte [(art. 34 alin. (2) C. pen.)].

Rezultă, așadar, că sporirea pedepsei în a doua treaptă, prin aplicarea unui spor este lăsată la aprecierea instanței, ca de altfel și sporirea pedepsei rezultante în prima treaptă, sintagme folosită de legiuitor „când [.] nu este îndestulător” demonstrând că operațiunea aplicării sporurilor este o metodă de individualizare a pedepsei prin aprecierea cuantumului acesteia, care se impune a respecta criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. 1. Raportând considerațiile teoretice anterioare speței concrete se constată că în sarcina inculpatului B.D.V.

s-a reținut comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul fiind condamnat la pedeapsa de un an închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 2 ani; pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de o lună închisoare ; pedepsele de un an închisoare și o lună închisoare au fost contopite, pedeapsa rezultantă de un an închisoare fiind majorată prin aplicarea unui spor de 2 luni închisoare, pedeapsa dată spre executare fiind de un an și 2 luni închisoare, în condițiile în care suma pedepselor aplicate era de un an și o lună închisoare.

Rezultă, așadar, că aplicarea sporului de 2 luni închisoare a încălcat dispozițiile art. 34 alin. (2) C. pen., sporul maxim ce se putea aplica fiind de o lună închisoare, dar în speță, aplicarea acestuia neimpunându-se față de dispozițiile art. 72 C. pen., cuantumul pedepsei rezultante, de un an închisoare, fiind apt a asigura realizarea scopurilor și funcțiilor pedepsei, având în vedere persoana și conduita inculpatului, fapta comisă și urmările acesteia, precum și reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., în mod motivat și just, de instanță. 2. Referitor la inculpatul P.D.R. se constată că pedepsele aplicate acestuia au fost de, 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a fi ales pe o perioadă de 3 ani pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), și art. 76 lit. a) C. pen.

Un an închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), și art. 76 lit. a) C. pen. O lună închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (l) din Legea nr. 143/2000. Pedeapsa rezultantă, de 3 ani și 6 luni închisoare a fost sporită la 4 ani închisoare, prin adăugarea unui spor de 6 luni închisoare.

Cu privire la sporul aplicat se observă că acesta respectă dispozițiile art. 34 alin. (2) C. pen., dar majorarea pedepsei nu se impunea, având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., urmând a se constata că pedeapsa de 3 ani și 6 luni respectă aceste criterii, reflectând gradul de pericol social al faptelor comise dar și persoana, personalitatea și conduita inculpatului, referitor la care în mod corect instanțele au reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. II. În legătură cu aplicarea pedepselor complementare se constată că dispozițiile art. 65 prevăd două situații, de aplicare facultativă și obligatorie a acestei pedepse, precum și condițiile în care există posibilitatea aplicării pedepsei complementare.

Astfel, din analiza dispozițiilor art. 65 alin. (l) C. proc. pen., rezultă că aplicarea pedepsei complementare este lăsată la aprecierea instanței în cazul în care pedeapsa principală stabilită este de minimum doi ani, pedeapsa dispunându-se dacă se apreciază că este necesar față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului. Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 65 alin. (3) C. pen., aplicarea pedepsei complementare este obligatorie în cazul în care norma de încriminare prevede această pedeapsă, iar pedeapsa principală aplicată este de minimum 2 ani, dispunerea acestei pedepse nemaifiind lăsată la latitudinea instanței. 1. În speța supusă analizei se constată cu privire la inculpatul B.D.V.

că instanța a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pe lângă pedeapsa de un an închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000. Rezultă, deci că aplicarea acestei pedepse complementare s-a făcut cu încălcarea art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 65 alin. (3) C. pen., art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 prevăzând aplicarea obligatorie a pedepsei complementare, dar pedeapsa efectiv aplicată nu a atins limita minimă de 2 ani, prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen. 2. Cu privire la inculpatul P.D.R.

se constată că pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor s-a dispus pe lângă pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și pe lângă pedeapsa de un an închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu încălcarea art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 65 alin. (3) C. pen., după cum s-a arătat și anterior. III. Cu privire la individualizarea sancțiunilor principale aplicate inculpatului B.D.V., se va constata că acestea corespund în cuantum, criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Cu toate acestea, se impune a se observa că modul de executare a pedepsei principale, prin privare de libertate nu corespunde criteriului personalității indicat de art. 72 C. pen.

Se constată că, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, perspectivele de reintegrare socială a inculpatului sunt deosebit de ridicate, acesta provenind dintr-o familie organizată, având un comportament corect în societate, remarcându-se prin activitatea desfășurată la locul de muncă și pregătirea profesională. Față de aceste aspecte, având în vedere aspectele relevate, constatându-se că și condițiile prevăzute de art. 81 alin. (1) lit. a) raportat la art. 81 alin. (2) C. pen. și art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen., sunt îndeplinite, pedeapsa aplicată fiind sub doi ani închisoare, iar inculpatul neavând antecedente penale, este evident că scopul sancțiunii poate fi atins chiar și în lipsa privării efective de libertate, pronunțarea pedepsei principale constituind un avertisment suficient pentru corijarea atitudinii inculpatului, detenția urmând să conducă la efecte contrare celor preconizate, astfel după cum acestea sunt prevăzute de art. 52 C. pen.

IV. Referitor la reținerea dispozițiilor art. 76 lit. a) C. pen., se va constata că, prin raportare la cuantumul pedepselor aplicate, se impunea reținerea dispozițiilor art. 76 lit. c) C. pen. V. Relativ la modul de aplicare a dispozițiilor art. 88 C. pen., se va constata că în mod eronat s-a dedus prevenția pentru inculpatul P.D.R. de la 30 august 2007, acesta fiind reținut și apoi arestat preventiv din data de 30 iulie 2007. B. Analizând cazul de casare invocat de dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., invocat de ambii recurenți inculpați se reține că starea de fapt și vinovăția inculpaților au fost corect stabilite și complet motivate de către instanța de fond, astfel încât hotărârea instanței de apel, ce a menținut sub aceste aspecte hotărârea primei instanțe, este justă.

Relativ la solicitarea recurentului inculpat P.D.R. de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) pentru comiterea faptei prevăzută de art. 2 alin. (2) C. pen., se constată că probele administrate dovedesc fără putință de tăgadă comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, iar aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 nu se poate realiza, nefiind posibilă față de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000. Totodată, se constată, cu privire la același inculpat, că modalitatea de executare a pedepsei aplicate a fost just stabilită, având în vedere gravitatea faptelor și întinderea activității infracționale, în mod corect apreciindu-se că atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen., nu poate fi realizată în absența privării de libertate.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (l) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., vor fi admise recursurile inculpaților exclusiv în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Vor fi casate hotărârile atacate sub aspectul indicat, descontopindu-se pedepsele rezultante și înlăturându-se sporurile; în rejudecare, se va înlătura pedeapsa complementară aplicată fiecărui inculpat pe lângă pedeapsa principală pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000. Se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de un an închisoare aplicată inculpatului B.D.V., pe durata termenului de încercare de 3 ani; se va face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., cu privire la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor.

Se va atrage atenția inculpatului cu privire la cuprinsul prevederilor art. 83 C. pen. Se va face aplicarea art. 88 C. pen, cu privire la deducerea prevenției pentru inculpatul P.D.R. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații B.D.V. și P.D.R. împotriva deciziei penale nr. 93 din 2 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 116 din 1 aprilie 2008 a Tribunalului Arad, numai cu privire la individualizarea pedepselor. Înlătură dispozițiile art. 33 și 34 C. pen., descontopește pedepsele aplicate inculpaților și le repune în individualitatea lor. Înlătură sporurile de pedeapsă aplicate. Rejudecând: - pentru inculpatul B.D.V. înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., dispusă pe timp de 2 ani aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), și art. 76 lit. c) C. pen.

[(prin înlăturarea art. 76 lit. a) C. pen.)]. În baza art. 33 lit. a), și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare, cu aplicarea art. 71 și 74 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen., suspendă condiționat executarea pedepsei de un an închisoare pe un termen de încercare de 3 ani. Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, suspendă și executarea pedepsei accesorii. - pentru inculpatul P.D.R., înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., dispusă pe timp de 3 ani aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), și art. 76 lit. c) C. pen.

(prin înlăturarea art. 76 lit. a) C. pen.), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a), și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. Menține celelalte dispoziții. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.D.R., durata reținerii și arestării preventive de la 30 iulie 2007, la 24 septembrie 2008. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2008.