ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2979/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2979/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor penale de față,

Din actele dosarul cauzei, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 116 din 1 aprilie 2008

a Tribunalului Arad, secția penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

modificată și republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit.

a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.D.R., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani, după executarea

pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

modificată și republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit.

a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la

pedeapsa de un an închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 luni după executarea pedepsei, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

modificată și republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit.

a) C. pen., respectiv art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la

pedeapsa de 1 lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în mod

nelegal și consum de droguri de risc.

În baza art. 33 lit. a), și art. 34 C. pen.,

s-au contopit pedepsele principale aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani

și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, astfel că inculpatul va

executa pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, precum și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei, cu excepția dreptului de

a alege.

Pe perioada și în condițiile prevăzute de art.

71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 350 alin. (l) C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu 30

august 2007 și până la zi.

În temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.D.R., sumele

de 80 lei, 30 lei, 500 lei, 150 lei și 250 lei, dobândite de la colaboratorii

sub acoperire B.A. și M.Ș. respectiv de la învinuitul R.L.V., N.C.M. și M.B.,

ca urmare a valorificării de droguri.

În baza art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000,

modificată și republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit.

a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.D.V., la pedeapsa de un an închisoare

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu

excepția dreptului de a alege pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei,

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 4 alin. (l) din Legea nr. 143/2000,

modificată și republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit.

a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în mod nelegal și consum de droguri

de risc.

În baza art. 33 lit. a), și art. 34 C. pen.,

s-au contopit pedepsele principale aplicate în pedeapsa cea mai grea de un an

închisoare, sporită cu 2 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu

excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

Pe perioada și în condițiile prevăzute de art.

71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.D.V. a sumei

de 500 lei, dobândită de la R.C., prin valorificarea drogurilor de risc.

În baza art. 17 alin. (l) și art. 18 alin. (l)

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea pentru distrugere a cantității de

8,42 grame depusă la C.C.D. a I.G.P.R., cu dovada seria D nr. 002669/27

septembrie 2007, ridicată de la inculpatul B.D.V.

S-a constatat că cele 0,11 grame cannabis și

2 comprimate cu inscripția pe una din fețe „WY", respectiv 2b (praf urme

de substanță de culoare roșie), ridicate de la același inculpat au fost

consumate în procesul analizelor de laborator.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte 200 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare.

S-a reținut, în esență, că în repetate

rânduri, în perioada decembrie 2006 - august 2007, inculpatul P.D.R. a vândut,

deținut și consumat droguri de risc și de mare risc, activitatea de furnizare a

acestor substanțe realizându-se cu titlu gratuit în schimbul unor sume de bani,

către diferite persoane, între care și investigatori sub acoperire.

Cu privire la inculpatul B.D.V. s-a reținut

că, în perioada februarie - august 2007, a deținut, consumat și vândut droguri

de risc, cu o singură ocazie, contra unei sume de bani.

Starea de fapt și vinovăția inculpaților au

fost reținute în baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile colaboratorilor

sub acoperire și a investigatorilor sub acoperire, procese-verbale de

supraveghere operativă, rapoarte de constatare tehnico-științifică asupra

drogurilor, procese-verbale de percheziție domiciliară, declarațiile

inculpaților, martorilor, procese-verbale de redarea convorbirilor telefonice interceptate.

S-a reținut, de asemenea, recunoaștere de

către inculpatul B.D.V. a faptelor comise precum și recunoașterea parțială a

faptelor de către coinculpatul P.D.R., cât și ansamblul declarațiilor

martorilor audiați în cauză, ei înșiși consumatori de droguri, care au

confirmat comiterea de către inculpatul P.D.R. a faptelor reținute în sarcina

sa, apărarea inculpatului cu privire la nevalorificarea drogurilor de risc (pe

care le păstra pentru consum propriu sau pentru consumare împreună cu

prietenii, cărora nu le solicita bani în schimb) fiind înlăturată.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală

nr. 93/ A din 2 iunie 2008, a respins apelurile inculpaților ca nefondate. A

fost menținută starea de arest a inculpatului P.D.R., deducându-se prevenția de

la 1 aprilie 2008 la zi. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Împotriva acestei soluții au declarat recurs,

în termen legal, inculpații.

Inculpatul B.D.V. a invocat cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., arătând că nu contestă

aspectele vizând starea de fapt, aceasta fiind corect reținută de către

instanțe, apreciind însă că dispunerea suspendării condiționate a pedepsei

aplicate se impune cu necesitate, având în vedere lipsa antecedentelor penale,

buna conduită anterioară și ulterioară comiterii faptelor și persoana sa.

Inculpatul P.D.R. a invocat cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., raportat la art.

11 pct. 2 lit. a), cu aplicarea art. 10 lit. c), solicitând achitarea pentru

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

neexistând probe certe și care să se coroboreze pentru a demonstra vinovăția sa

în săvârșirea acestei infracțiuni, declarațiile colaboratorilor sub acoperire

fiind contradictorii iar cele ale celorlalți martori nedovedind săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000;

- art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

solicitând redozarea pedepselor aplicate pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 4 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 prin

efectul reținerii dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 (față de

atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului, față de care nu s-a realizat

procedura flagrantului, acesta oferind informații certe despre numitul „N.” a

cărei prindere în flagrant nu s-a finalizat din culpa organelor de cercetare și

nu a inculpatului) precum și a dispozițiilor art. 74 raportat la art. 76 lit. b)

și e) C. pen. și suspendarea condiționată a executării pedepsei având în vedere

persoana și conduita inculpatului, situația familiei sale și perspectivele de

reintegrare socială.

A. Analizând recursurile formulate prin

prisma cazurilor de casare invocate, cât și din oficiu, în temeiul

dispozițiilor art. 385

14

alin. (1) și (3) C. proc. pen., se constată

că acestea sunt fondate, urmând a fi admise având în vedere dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

I. Se va reține că, potrivit dispozițiilor art.

34 lit. b) C. pen., instanța are posibilitatea sporirii pedepsei aplicate

pentru comiterea în concurs a anumitor infracțiuni până la maximul special al

celei mai grele pedepse (într-o primă etapă), iar dacă acesta nu este

îndestulător, se poate adăuga un spor de maximum 5 ani, fără ca prin acesta să

se depășească cuantumul ce ar rezulta prin cumularea aritmetică a pedepselor

aplicate pentru fiecare infracțiune în parte [(art. 34 alin. (2) C. pen.)].

Rezultă, așadar, că sporirea pedepsei în a doua treaptă, prin aplicarea unui

spor este lăsată la aprecierea instanței, ca de altfel și sporirea pedepsei

rezultante în prima treaptă, sintagme folosită de legiuitor „când [.] nu este

îndestulător” demonstrând că operațiunea aplicării sporurilor este o metodă de

individualizare a pedepsei prin aprecierea cuantumului acesteia, care se impune

a respecta criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

anterioare speței concrete se constată că în sarcina inculpatului B.D.V. s-a

reținut comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul fiind

condamnat la pedeapsa de un an închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu

excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 2 ani; pentru comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 inculpatul a

fost condamnat la pedeapsa de o lună închisoare ; pedepsele de un an închisoare

și o lună închisoare au fost contopite, pedeapsa rezultantă de un an închisoare

fiind majorată prin aplicarea unui spor de 2 luni închisoare, pedeapsa dată

spre executare fiind de un an și 2 luni închisoare, în condițiile în care suma

pedepselor aplicate era de un an și o lună închisoare. Rezultă, așadar, că

aplicarea sporului de 2 luni închisoare a încălcat dispozițiile art. 34 alin. (2)

C. pen., sporul maxim ce se putea aplica fiind de o lună închisoare, dar în

speță, aplicarea acestuia neimpunându-se față de dispozițiile art. 72 C. pen.,

cuantumul pedepsei rezultante, de un an închisoare, fiind apt a asigura realizarea

scopurilor și funcțiilor pedepsei, având în vedere persoana și conduita

inculpatului, fapta comisă și urmările acesteia, precum și reținerea

dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., în mod motivat și just, de instanță.

că pedepsele aplicate acestuia au fost de, 3 ani și 6 luni închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu

excepția dreptului de a fi ales pe o perioadă de 3 ani pentru comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

74 lit. a), și art. 76 lit. a) C. pen.

Un an închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani pentru

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 74 lit. a), și art. 76 lit. a) C. pen.

O lună închisoare pentru comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (l) din Legea nr. 143/2000.

Pedeapsa rezultantă, de 3 ani și 6 luni închisoare

a fost sporită la 4 ani închisoare, prin adăugarea unui spor de 6 luni

închisoare. Cu privire la sporul aplicat se observă că acesta respectă

dispozițiile art. 34 alin. (2) C. pen., dar majorarea pedepsei nu se impunea,

având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., urmând a se constata

că pedeapsa de 3 ani și 6 luni respectă aceste criterii, reflectând gradul de

pericol social al faptelor comise dar și persoana, personalitatea și conduita

inculpatului, referitor la care în mod corect instanțele au reținut

circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

II. În legătură cu aplicarea pedepselor

complementare se constată că dispozițiile art. 65 prevăd două situații, de

aplicare facultativă și obligatorie a acestei pedepse, precum și condițiile în

care există posibilitatea aplicării pedepsei complementare.

Astfel, din analiza dispozițiilor art. 65 alin.

(l) C. proc. pen., rezultă că aplicarea pedepsei complementare este lăsată la

aprecierea instanței în cazul în care pedeapsa principală stabilită este de

minimum doi ani, pedeapsa dispunându-se dacă se apreciază că este necesar față

de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana

infractorului.

Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (2) C.

pen., raportat la art. 65 alin. (3) C. pen., aplicarea pedepsei complementare

este obligatorie în cazul în care norma de încriminare prevede această

pedeapsă, iar pedeapsa principală aplicată este de minimum 2 ani, dispunerea

acestei pedepse nemaifiind lăsată la latitudinea instanței.

privire la inculpatul B.D.V. că instanța a aplicat pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor pe lângă pedeapsa de un an închisoare pentru comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000. Rezultă,

deci că aplicarea acestei pedepse complementare s-a făcut cu încălcarea art. 65

alin. (2) C. pen., raportat la art. 65 alin. (3) C. pen., art. 2 alin. (l) din

Legea nr. 143/2000 prevăzând aplicarea obligatorie a pedepsei complementare,

dar pedeapsa efectiv aplicată nu a atins limita minimă de 2 ani, prevăzută de art.

65 alin. (1) C. pen.

constată că pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor s-a dispus pe

lângă pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și pe lângă pedeapsa de un

an închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, cu încălcarea art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 65

alin. (3) C. pen., după cum s-a arătat și anterior.

III.

Cu privire la individualizarea sancțiunilor

principale aplicate inculpatului B.D.V., se va constata că acestea corespund în

cuantum, criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Cu toate acestea, se impune a

se observa că modul de executare a pedepsei principale, prin privare de

libertate nu corespunde criteriului personalității indicat de art. 72 C. pen.

Se constată că, după cum rezultă din

înscrisurile depuse la dosar, perspectivele de reintegrare socială a

inculpatului sunt deosebit de ridicate, acesta provenind dintr-o familie

organizată, având un comportament corect în societate, remarcându-se prin

activitatea desfășurată la locul de muncă și pregătirea profesională. Față de

aceste aspecte, având în vedere aspectele relevate, constatându-se că și

condițiile prevăzute de art. 81 alin. (1) lit. a) raportat la art. 81 alin. (2)

C. pen. și art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen., sunt îndeplinite, pedeapsa

aplicată fiind sub doi ani închisoare, iar inculpatul neavând antecedente

penale, este evident că scopul sancțiunii poate fi atins chiar și în lipsa

privării efective de libertate, pronunțarea pedepsei principale constituind un

avertisment suficient pentru corijarea atitudinii inculpatului, detenția urmând

să conducă la efecte contrare celor preconizate, astfel după cum acestea sunt

prevăzute de art. 52 C. pen.

IV.

Referitor la reținerea dispozițiilor art. 76 lit.

a) C. pen., se va constata că, prin raportare la cuantumul pedepselor aplicate,

se impunea reținerea dispozițiilor art. 76 lit. c) C. pen.

V.

Relativ la modul de aplicare a dispozițiilor art.

88 C. pen., se va constata că în mod eronat s-a dedus prevenția pentru

inculpatul P.D.R. de la 30 august 2007, acesta fiind reținut și apoi arestat

preventiv din data de 30 iulie 2007.

B. Analizând cazul de casare invocat de

dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., invocat de ambii

recurenți inculpați se reține că starea de fapt și vinovăția inculpaților au

fost corect stabilite și complet motivate de către instanța de fond, astfel

încât hotărârea instanței de apel, ce a menținut sub aceste aspecte hotărârea

primei instanțe, este justă.

Relativ la solicitarea recurentului inculpat

P.D.R. de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c)

pentru comiterea faptei prevăzută de art. 2 alin. (2) C. pen., se constată că

probele administrate dovedesc fără putință de tăgadă comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, iar aplicarea

dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 nu se poate realiza, nefiind

posibilă față de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Totodată, se constată, cu privire la același

inculpat, că modalitatea de executare a pedepsei aplicate a fost just

stabilită, având în vedere gravitatea faptelor și întinderea activității

infracționale, în mod corect apreciindu-se că atingerea scopurilor prevăzute de

art. 52 C. pen., nu poate fi realizată în absența privării de libertate.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

alin. (l) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., vor

fi admise recursurile inculpaților exclusiv în temeiul cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Vor fi casate hotărârile atacate sub aspectul

indicat, descontopindu-se pedepsele rezultante și înlăturându-se sporurile; în

rejudecare, se va înlătura pedeapsa complementară aplicată fiecărui inculpat pe

lângă pedeapsa principală pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin.

(l) din Legea nr. 143/2000.

Se va dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei rezultante de un an închisoare aplicată inculpatului B.D.V.,

pe durata termenului de încercare de 3 ani; se va face aplicarea art. 71 alin.

(5) C. pen., cu privire la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor.

Se va atrage atenția inculpatului cu privire

la cuprinsul prevederilor art. 83 C. pen.

Se va face aplicarea art. 88 C. pen, cu

privire la deducerea prevenției pentru inculpatul P.D.R.

Se vor menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații B.D.V.

și P.D.R. împotriva deciziei penale nr. 93 din 2 iunie 2008 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală.

Casează decizia penală atacată și sentința

penală nr. 116 din 1 aprilie 2008 a Tribunalului Arad, numai cu privire la

individualizarea pedepselor.

Înlătură dispozițiile art. 33 și 34 C. pen.,

descontopește pedepsele aplicate inculpaților și le repune în individualitatea

lor.

Înlătură sporurile de pedeapsă aplicate.

Rejudecând:

- pentru inculpatul B.D.V. înlătură pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a)

teza a Il-a și lit. b) C. pen., dispusă pe timp de 2 ani aplicată pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

74 lit. a), și art. 76 lit. c) C. pen. [(prin înlăturarea art. 76 lit. a) C.

pen.)].

În baza art. 33 lit. a), și art. 34 lit. b)

C. pen., contopește pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de un an închisoare, cu aplicarea art. 71 și 74 alin. (1)

lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., suspendă condiționat

executarea pedepsei de un an închisoare pe un termen de încercare de 3 ani.

Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor

prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata

suspendării condiționate a executării pedepsei, suspendă și executarea pedepsei

accesorii.

- pentru inculpatul P.D.R., înlătură pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., dispusă pe timp de 3 ani aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 2

alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), și art. 76 lit. c) C. pen.

(prin înlăturarea art. 76 lit. a) C. pen.), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 33 lit. a), și art. 34 lit. b)

C. pen., contopește pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.D.R.,

durata reținerii și arestării preventive de la 30 iulie 2007, la 24 septembrie

2008.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24

septembrie 2008.