ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7609/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IlI-a civilă sub nr. 39231/3/2010, reclamanții C.T. și C.R. au chemat în judecată pe pârâții Municipiul București, prin Primarul General, Direcția Transporturi, Drumuri, Sistematizare, din cadrul P.M.B. și Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul P.M.B., pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să oblige expropriatorul să dea curs notificării din 04 aprilie 2008, în vederea acordării unei juste despăgubiri pentru proprietatea acestora din str. B. și să constate că, comisia nu a ținut seama de podul clădirii pentru care nu au primit nici un fel de despăgubire, și să fie obligată pârâta la calculul unor despăgubiri corespunzătoare.

În motivarea acțiunii reclamanții au învederat că sunt proprietari ai imobilului din București, str. B. în baza actului de vânzare-cumpărare din 16 mai 2006 emis de P.M.B. prin SC R. SA pentru apartamentul de 4 cam. și dependințe cu suprafața utilă de 147,7 m.p., și a Titlului din 06 februarie 2008 pe suprafața de teren de 145,25 m.p. - cotă indiviză, emis de Instituția Prefectului Municipiului București. Fată de cele arătate mai sus reclamanții solicită să se constate că scrisoarea ce le-a fost comunicată la 19 iulie 2010 nu este o notificare in sensul legii, astfel că aceasta este nulă și nu poate produce efecte. Reclamanții solicită să se constate că oferta făcută pe Legea nr. 198/04 cuprinde o calculație nelegală în ceea ce îi privește, de vreme ce prin instrucțiunile de aplicare aceasta face apel la calculația făcută deja pe Legea exproprierii nr. 33/1994.

Această nouă ofertă este abuzivă, ascunzând în fapt intenția vădită de a veni cu o altă propunere de preț a cărei susținere juridică este precară. Fată de această situație, reclamanții solicită instanței să constate că legea aplicabilă în speță este Legea nr. 33/1994 și nu Legea nr. 198/2004, prin urmare, să oblige intimatele să continue procedura de expropriere începută în anul 2008, la prețul unitar la care s-au angajat în numele Statului Român la acea data, în urma unei evaluări legale, la metrajul atestat de actele acestora și necontestat de intimate. În plus, solicită să se constate, de asemenea, că nu s-a ținut seama de podul clădirii, din care ar putea amenaja un apartament confortabil (în cota de 51,86%) din suprafața de 106,98 mp, pentru care nu a primit nici un fel de propuneri de despăgubire și, pe cale de consecință, să fie obligat expropriatorul la calculul unei despăgubiri corespunzătoare.

În motivarea cererii precizatoare, reclamanții au arătat că, în urma primirii Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 154 din 02 septembrie 2010, au decis în cunoștință de cauză să accepte oferta expropriatorului făcută prin această hotărâre și, în consecință, să primească suma de 684.409 RON oferită ca despăgubire. În aceste condiții, reclamanții arată că solicită majorarea despăgubirii oferită de expropriator în sensul că nu s-a ținut seama de faptul că suprafața expropriată a fost greșită, fiind mult mai mare. Tot la data de 03.12.2010, s-a depus prin serviciul registratură cerere de intervenție în interes propriu formulată de Cabinetul de Avocat C.D.G., cerere prin care acesta solicită obligarea Comisiei de expropriere la plata unei despăgubiri egale cu prejudiciul cauzat prin lipsa de folosință a spațiului cu destinația de sediu profesional.

În motivarea cererii de intervenție, intervenientul susține că, în imobilul supus exproprierii, a avut cabinetul de avocat, astfel că, prin expropriere, a fost prejudiciat pentru nefolosința spațiului cu destinația de sediu profesional. în aceste condiții, intervenientul solicită stabilirea despăgubirii ce i se cuvine. A fost atașat dosarul administrativ privind exproprierea imobilului aparținând reclamanților, La termenul din 15 decembrie 2010, reclamanții au precizat că înțeleg să se judece in contradictoriu numai cu expropriatorul Municipiul București. La termenul din 02 martie 2011, Tribunalul a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Cabinetul de Avocat C.D.G.

și pentru reclamanți proba cu expertiză evaluatorie imobiliară, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, expertiză ce a fost depusă la data de 22 aprilie 2011, prin serviciul registratură și la care reclamanții și intervenientul au formulat obiecțiuni depuse la dosar la 26 aprilie 2011. La data de 20 iunie 2011, reclamanții și intervenientul în interes propriu, au depus, prin serviciul registratură, cerere de disjungere a cauzei, cerere prin care arătau că achiesează la concluzia comisiei de experți în sensul că valoarea imobilului este de 53.700 euro, motiv pentru care solicită disjungerea cauzei și formarea unui alt dosar care să cuprindă obiecțiunile la expertiză, respectiv prejudiciul provocat de expropriator foștilor proprietari și intervenientului.

La termenul din 22 iunie 2011, Tribunalul a respins ca fiind neîntemeiate obiecțiunile formulate de reclamanți și de intervenient la raportul de expertiză și a luat act de precizarea reclamanților că cererea vizează suprafața de teren neluată în considerare în decizia de expropriere. Prin sentința civilă nr. 1282 din 06 iulie 2011 Tribunalul București , secția a IlI-a civilă, a admis în parte cererea precizatoare formulată de reclamanții C.T. și C.R., a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru suprafața de 46,53 m.p., ce nu a fost evaluată prin raportul de evaluare întocmit de P.F.A. C.A.A., la suma de 220.924,44 RON, echivalentul a 53.700 euro, a respins ca neîntemeiate cererea privind evaluarea podului mansardabil și a prejudiciului și cererea de intervenție în interes propriu formulată de Cabinetul de Avocat C.D.G.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr. 262 din 02 noiembrie 2006 a C.G.M.B. s-a declarat de utilitate publică lucrarea de interes local „Dublarea Diametralei N-S pe Tronsonul Buzești -B. - Vasile Pârvan, etapa 1 din tronsonul Buzești - B. -Vasile Pârvan - BP Haședeu - Uranus - Calea Rahovei", sectoarele 1, 5 și 6, conform procesului verbal pentru consemnarea cercetării prealabile nr. 22/730 din 11 octombrie 2006. Prin raportul de evaluare întocmit de expert evaluator C.B. in luna martie 2008, s-a stabilit drept cuantum al despăgubirilor datorate reclamanților suma de 833.610 RON. Ulterior, la data de 15 iulie 2010, P.F.A. C.A.A. a evaluat terenul expropriat in suprafață de 98,72 mp și construcțiile demolate in suprafață de 147,70 m.p.

la suma totală de 684.409 RON. Prin procesul-verbal din 02 septembrie 2010, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri in sumă de 684.409 RON, sumă cu care reclamanții nu au fost de acord, iar prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 02 septembrie 2010 s-a stabilit cuantumul despăgubirii propuse de expropriator la suma de 684.409 RON, ce a fost consemnată pe numele și la dispoziția reclamanților. În speță Tribunalul a apreciat că, față de poziția procesuală a reclamanților, care au beneficiat de apărare calificată pe tot parcursul soluționării prezentei cauze, obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum acesta a fost precizat, constă în evaluarea suprafeței de teren ce nu a fost avută în vedere de către expertul C.A.A.

la întocmirea raportului de evaluare. Din acest punct de vedere Tribunalul a constatat că așa cum reiese din actele de proprietate depuse de reclamanți la dosar, locuința cumpărată de reclamanți și situată în str. B., sector 1, București, are o suprafață utilă de 147,70 m.p. din care 98,72 m.p. teren sub construcție, locuința fiind compusă din patru camere, hol, debara, culoar, bucătărie, baie și pivniță. De asemenea, din titlul de proprietate emis la 06 nfebruarie 2008 de către Instituția Prefectului Municipiului București rezultă că terenul in suprafață de 145,25 m.p. aferent apartamentului și situat în București, str. B. se trece in proprietatea reclamanților. Cu toate acestea, în actele de expropriere apare că reclamanților li s-a expropriat suprafața de teren de 98,72 m.p., deși în realitate acestora li s-a expropriat suprafața de 145,25 m.p.

În aceste condiții, tribunalul a constatat că suprafața de 46,53 mp nu a fost evaluată prin raportul de evaluare întocmit de P.F.A. C.A.A., deși și această suprafață a fost expropriată. În consecință, tribunalul a admis în parte cererea precizatoare și a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru suprafața de 46,53 m.p., ce nu a fost evaluată prin raportul de evaluare întocmit de P.F.A. C.A.A., la suma de 220.924,44 RON, echivalentul a 53.700 euro. Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea privind evaluarea podului mansardabil având în vedere că, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare din 2006, reclamanții nu au nici un drept de proprietate asupra acestui pod sau asupra unei cote părți indivize din acesta, astfel că nu se justifică cererea acestora de evaluare a podului mansardabil.

Referitor la evaluarea prejudiciului, Tribunalul a constatat că acesta a fost avut în vedere la stabilirea despăgubirii întregului imobil, față de prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, conform cărora despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului. Pe cale de consecință, cererea privind evaluarea prejudiciului a fost respinsă ca neîntemeiată. În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de Cabinetul de Avocat C.D.G., Tribunalul a respins-o ca neîntemeiată față de concluziile raportului de expertiză, care a constatat că prejudiciul solicitat de intervenient a fost inclus in cuantumul despăgubirii acceptate de către proprietar.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții C.T. și C.R., intervenientul Cabinetul de Avocat C.D.G. și pârâtul Municipiul București prin Primarul General În motivarea apelului declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General, acesta a arătat că în vederea punerii în aplicare a H.G. nr. 590 din 23 iunie 2010 expropriatorul, Municipiul București a desfășurat procedura de expropriere pentru imobilul proprietatea reclamanților. În acest sens a fost evaluată suprafața de 98,72 m.p. de teren și 147,70 m.p. construcție, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (8) și (9) din Legea nr. 198/2004, fiind emisă hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 02 septembrie 2010 pentru suprafețele anterior menționate.

În motivarea apelului declarat de reclamanții C.T. și C.R., aceștia au criticat hotărârea susținând că prima instanță nu a actualizat suma datorată de P.M.B. către reclamanți și nu a administrat probe atunci când a stabilit suma datorată de expropriator. În motivarea apelului declarat de apelantul Cabinet de Avocat C.D.G., acesta a arătat că prima instanță nu a administrat probe și nu a motivat în sentința atacată faptul de a fi respins cererea apelantului de intervenție în interes propriu. Apelantul a solicitat în raport cu motivele legale invocate la prima instanță schimbarea sentinței, în sensul de a despăgubi și Cabinetul de Avocat, ca entitate juridică păgubită de expropriator. Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor expuse mai sus, având în vedere dispozițiilor art. 295 alin. (1) C. proc.

civ., Curtea a reținut următoarele: În ceea ce privește apelul declarat de apelantul pârât Municipiul București, prin Primarul General, acesta a susținut că în mod greșit instanța a acordat despăgubiri reclamanților pentru suprafața de 46,53 m.p. de teren, deoarece această suprafață nu a făcut obiectul procedurii de expropriere iar reclamanții nu au formulat un capăt de cerere prin care să solicite exproprierea totală a imobilului. Critica a fost apreciată ca nefondată, pentru următoarele considerente, care vor substitui în parte hotărârea primei instanțe: Reclamanții C.T. și C.R. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului construcție situat în București strada B., în suprafață utilă de 147,70 m.p., potrivit contractului de vânzare cumpărare cu plata în rate din 30 mai 2007. În contract se menționează transmiterea în folosință a curții, în suprafață de 46,53 m.p.

Potrivit înscrisurilor cu privire la expropriere emise de pârât (notificarea din 04 aprilie 2008 și adresa din 16 iulie 2010 - dosar T.B.), reclamanților li s-a adus la cunoștință faptul exproprierii imobilului compus din 147,70 m.p. construcție și 98,72 m.p. teren situat sub construcție pentru care s-a propus acordarea unei despăgubiri în cuantum de 684.409 RON. Reclamanții însă, astfel cum s-a arătat mai sus, sunt proprietarii suprafeței de 145,25 m.p. - cotă indiviză -, prin cererea formulată solicitând acordarea de despăgubiri și pentru diferența de teren de 46,53 m.p.

Chiar dacă această suprafață de teren a rămas neexpropriată în procedura efectuată de pârât, Curtea constată că reclamanților li se cuvin despăgubirile acordate de prima instanță, având în vedere dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 la care face trimitere art. 9 din Legea nr. 198/2004, potrivit cu care despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Or, suprafața de teren de 46,53 m.p., rămasă neexpropriată, în mod evident nu mai poate fi folosită de către reclamanți, astfel că prin exproprierea parțială aceștia au suferit un prejudiciu ce se impune a fi inclus în valoarea despăgubirilor conform textului de lege enunțat mai sus.

Potrivit expertizei efectuată în fața primei instanțe, întocmită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, comisia de experți a evaluat prejudiciul cauzat proprietarilor prin neexproprierea suprafeței totale la suma de 220.924,44 RON (echivalent a 53.7000 euro), reprezentând valoarea de piață a suprafeței de 46,53 m.p.(145,25 m.p.-98,72 m.p.). Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 296 C. proc. civ., Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât Municipiul București, prin Primarul General. În ceea ce privește apelul declarat de apelanții reclamanți C.T. și C.R., aceștia au criticat hotărârea solicitând completarea dispozitivului cu sintagma „plata se va face la paritatea leu euro din ziua efectuării plății", motivat de faptul că sunt prejudiciați din cauza deprecierii monetare.

Critica a fost apreciată ca nefondată, întrucât, pe de o parte, nu se poate specula la acest moment asupra deprecierii monetare în momentul executării hotărârii judecătorești, iar pe de altă parte, în cazul în care pârâtul nu își îndeplinește de bunăvoie obligația de plată stabilită prin hotărârea definitivă, recurenții pot solicita actualizarea sumei în funcție de rata inflației, calculată de la data la care hotărârea judecătorească a devenit executorie, conform art. 371 2 alin. (3) C. proc. civ. Nefiind formulată în fața instanței de apel cererea de actualizare a sumei cuvenite, a fost apreciată ca fiind nefondată și critica apelanților reclamanți în sensul că instanța nu a administrat probe sub acest aspect.

Mai mult, Curtea a constatat că în cadrul concluziilor pe fond reclamanții au solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtului să achite despăgubirile stabilite prin raportul de expertiză, iar instanța a acordat suma stabilită în raportul de expertiză, cu respectarea principiul disponibilității consacrat de art. 129 alin. (6) C. proc. civ. În consecință, exercitând controlul judiciar în limitele criticilor formulate, Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți. În ceea ce privește apelul declarat de apelantul intervenient Cabinetul de Avocat C.D.G. Curtea a reținut următoarele: Apelantul a criticat hotărârea primei instanțe susținând că instanța de fond nu a administrat probe și nu a motivat prin sentință faptul de a fi respins cererea de intervenție.

Critica a fost apreciată ca nefondată, având în vedere că în cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și expertiză, iar din considerentele hotărârii rezultă că instanța a motivat soluția de respingere a cererii de intervenție, față de concluziile raportului de expertiză care a constatat că prejudiciul solicitat de intervenient a fost inclus în cuantumul despăgubirii acceptate de către proprietar. Această soluție este apreciată ca fiind corectă și este însușită ca atare de instanța de apel. De altfel, prin motivele de apel, reclamantul nu a formulat alte critici concrete care să fie analizate de Curte și să justifice schimbarea hotărârii apelate.

În consecință, Curtea a respins ca nefondat și apelul declarat de apelantul intervenient Împotriva deciziei civile nr. 82A din 23 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primarul General care a susținut următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate. La momentul consemnării despăgubirilor, imobilul a trecut în proprietatea expropriatorului, Municipiul București, în temeiul art. 15 din Legea nr. 198/2004. Prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, reclamanții, C.T.

și C.R., au solicitat Tribunalului București maj orarea cuantumului despăgubirilor stabilite de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 prin Hotărârea nr. 154 din 02 septembrie 2010, cu motivarea ca nu s-a ținut seama de împrejurarea că suprafața expropriată a fost greșită, suprafața de teren deținută fiind mai mare decât cea reținută de Comisie și nu s-a ținut seama de podul clădirii, pentru care nu au primit niciun fel de despăgubire. În cauza s-a administrat proba cu expertiza tehnică evaluatoare, care a avut printre obiectivele stabilite de instanță evaluarea eventualului prejudiciu ce se va cauza reclamanților.

Echipa de experți a considerat ca reclamanții au fost prejudiciați prin neacordarea măsurilor compensatorii pentru întreaga suprafață de teren de 145,25 m.p., conform titlului de proprietate, prin urmare prejudiciul estimat ar fi valoarea de piață a suprafeței de teren de 46,53 mp, care a fost evaluată la același preț ca și suprafața expropriată, rezultând o despăgubire de 220.924,44 RON. Se consideră că hotărârea pronunțata de Curtea de Apel București a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor prevăzute de art. 24 alin. (4) și art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum și cu încălcarea principiului disponibilității părților, consacrat de art. 129, alin. (6) C. proc.

civ. Pentru următoarele considerente, suprafața de teren de 46,53 m.p. nu a făcut niciodată obiectul vreunei proceduri de expropriere, nici în temeiul Legii nr. 33/1994 și nici în temeiul Legii nr. 198/2004, așadar nu a trecut niciodată în proprietatea Municipiului București, fiind în continuare în proprietatea reclamanților. Dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 46,53 m.p.

ar fi putut trece din patrimoniul reclamanților, în domeniul public al Municipiului București, fie după desfășurarea procedurii administrative reglementată de Legea nr. 198/2004, după consemnarea sumei de bani stabilită cu titlu de despăgubiri de către Comisia constituită potrivit art. 6, alin. (1) din lege, așa cum prevede art. 15 din același act normativ, fie prin hotărâre judecătorească, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 33/1994, la cererea expropriatorului, potrivit art. 21 din lege sau la solicitarea expresă a proprietarului, în condițiile art. 24, alin. (4). Se susține că este profund nelegal să se acorde despăgubiri pentru suprafața de teren de 46,53 m.p., fără ca în prealabil să se ceară și să se dispună pe cale judecătorească exproprierea restului proprietății reclamanților, ajungându-se astfel la situația absurdă în care proprietarii primesc și valoarea de piață pentru întreaga suprafață de teren de 145,25 m.p.

și rămân și cu dreptul de proprietate asupra suprafeței de 46,53 m.p. Pe de alta parte, Curtea de Apel, a respins susținerea recurentei referitoare la faptul că, pentru a primi despăgubiri pentru acea suprafață de teren, reclamanții ar fi trebuit să solicite exproprierea totală, motivat de faptul că art. 26, alin. (1) din Legea nr. 33/1994 prevede posibilitatea reparării prejudiciului cauzat proprietarului. Întemeindu-și decizia pe dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 și acordând valoarea de piața a suprafeței de 46,53 m.p. de teren ca reprezentând prejudiciu pentru exproprierea suprafeței de 98,72 m.p. de teren și 147,70 m.p. de construcție, instanțele, atât cea de fond, cât și cea de apel, au încălcat flagrant prevederile acestui text de lege.

Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat urmând a fi admis pentru considerentele ce succed: Criticile formulate de recurent se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ele vizând eronata interpretare și aplicare a prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994. Aceste critici de nelegalitate sunt fondate. Reclamanții C.R. și C.T. au solicitat prin cererea introductivă obligarea expropriatorului de a da curs notificării din 04 aprilie 2008, în vederea acordării unei juste despăgubiri pentru proprietatea acestora din str. B. și să fie obligată pârâta la plata unor despăgubiri corespunzătoare.

Ulterior prin cererea precizatoare, reclamanții au solicitat majorarea cuantumului despăgubirii oferite de expropriator, deoarece nu s-a avut în vedere faptul că suprafața expropriată este mai mare. Dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevăd că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. De asemenea, art. 9 din Legea nr. 198/2004 prevede în mod expres că expropriatorul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubiri pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a H.G.

prevăzute la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins în tot sau în parte, cererea de despăgubire. Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile acestui art. se soluționează potrivit art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. Așa cum rezultă din interpretarea acestor dispoziții legale, nu poate fi admisibilă cererea reclamanților prin care ei contestă practic întinderea suprafeței de teren expropriate, solicitând despăgubiri pentru o suprafață de teren de 46,53 m.p. ce nu a făcut niciodată obiectul procedurii de expropriere. Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reclamanții au fost expropriați pentru suprafața de 147,70 m.p.

construcție și 98,72 m.p. teren situat sub construcție, pentru care s-a propus acordarea unei despăgubiri în cuantum de 684.409 RON. Instanțele de judecată (de fond și apel) în mod eronat au considerat că pentru suprafața de 46,53 m.p. rămasă neexpropriată se impune a fi acordate despăgubiri deoarece nu mai poate fi folosită de către reclamanți, interpretând și aplicând în mod greșit dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994. În lipsa unei exproprierii efective a acestei suprafețe de teren, nu se pot acorda despăgubiri, nefiind vorba de existența unui prejudiciu efectiv creat proprietarului prin expropriere (damnum emergens), care să fie luat în considerare la stabilirea despăgubirii, peste valoarea reală a imobilului expropriat.

Pentru aceste considerente, se va admite recursul, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și va modifica decizia atacată în sensul admiterii apelului declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 1282 din 6 iulie 2011 a Tribunalului București, pe care o va schimba, în sensul respingerii acțiunii reclamanților C.R. și C.T. Se va respinge apelul declarat de reclamanți și intervenientul Cabinetul de avocatură C.G.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 82A din 23 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Modifică decizia atacată, în sensul că, admite apelul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 1282 din 6 iulie 2011 a Tribunalului București, secția a IlI-a civilă, pe care o schimbă, în sensul că respinge acțiunea reclamanților C.R. și C.T. Respinge apelul declarat de reclamanți și intervenientul Cabinetul de avocatură C.G.D. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2012.