ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3843/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 1446 din 11 noiembrie 2010, a respins ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamantul Municipiul București, prin Primarul General, în contradictoriu cu pârâta C.I.A. și pârâtul C.I. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Conform art. 21 din Legea nr. 33/1994, „soluționarea cererilor de expropriere este de competența tribunalului județean sau a Tribunalului Municipiului București în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere. Tribunalul va fi sesizat de expropriator pentru a se pronunța cu privire la expropriere, în cazul în care nu s-a făcut întâmpinare împotriva propunerii de expropriere sau dacă această cale de atac a fost respinsă în condițiile art. 18-20”.

Aceste prevederi legale au fost abrogate implicit prin Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, care stabilește o procedură distinctă de expropriere, în cadrul căreia instanța de judecată poate interveni numai în condițiile art. 9 din acest act normativ pentru soluționarea contestației împotriva cuantumului despăgubirilor. Exproprierea se declanșează potrivit Legii nr. 198/2004, prin hotărâre a Guvernului sau a autorității publice locale, prin care se stabilește, printre alte elemente, suma globală a despăgubirilor estimată de către expropriator. Instanța de fond a constatat că la dosar au fost depuse H.G.

nr. 592/2010, prin care a fost aprobată declanșarea procedurilor de expropriere și cu privire la imobilul în litigiu, precum și hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 05 august 2010, în favoarea pârâtei C.I.A. Având în vedere că petitul principal vizează exproprierea pentru cauză de utilitate publică a terenului în suprafață de 136 m.p., procedură ce a fost declanșată prin H.G. nr. 592/2010, iar capătul de cerere accesoriu referitor la despăgubiri se regăsește în hotărârea Municipiului București, instanța a reținut că prezenta acțiune a rămas fără obiect. Partea expropriată, nemulțumită de cuantumul despăgubirilor stabilite, are posibilitatea exercitării căilor de atac prevăzute de legea specială și nu continuarea prezentului proces, având ca obiect exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 582 din 31 mai 2011, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul C.I., împotriva sentinței civile nr. 1446 din 11 noiembrie 2010 a Tribunalului București, în contradictoriu cu intimatul-pârât Municipiul București, prin Primarul General și intimata-pârâtă C.I.A. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Astfel, din actele dosarului, a rezultat că obiectul cererii de chemare în judecată, intentată la data de 28 octombrie 2009, a constat în sesizarea instanței pentru a dispune exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a suprafeței de 136 m.p. teren, situat în București, și trecerea imobilului în proprietatea expropriatorului, cu obligarea acestuia la achitarea către pârâtă a despăgubirilor în valoare de 204.494 RON, potrivit Legii nr. 33/1994.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și dispozițiile art. 481 C. civ. Prin hotărârea din 02 noiembrie 2006 Consiliul General al Municipiului București în aplicarea art. 7 din același act normativ, a declarat de utilitate publică terenul din litigiu, după ce în prealabil a efectuat cercetarea prealabilă. La data emiterii hotărârii erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care, prin art. 21 prevedeau în mod expres că soluționarea cererilor de expropriere este de competența tribunalului județean sau a Tribunalului Municipiului București, în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul a formulat întâmpinare, care a fost respinsă prin din 11 octombrie 2007 a Comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor. Din chiar susținerile apelantului, a rezultat că împotriva acestei decizii, acesta a formulat contestație, ce i-a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1644 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Ulterior soluționării contestației, prin respingere, la data de 28 octombrie 2009, reclamantul a intentat acțiunea pentru a se dispune exproprierea de către instanța judecătorească, în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cu care „Tribunalul va fi sesizat de expropriator pentru a se pronunța cu privire la expropriere, în cazul în care nu s-a făcut întâmpinare împotriva propunerii de expropriere, sau dacă această cale de atac a fost respinsă în condițiile art. 18-20”.

Este evident astfel, că la data intentării acțiunii, în temeiul textelor de lege sus citate, în lipsa unei hotărâri judecătorești, și în condițiile respingerii contestației de către pârât, exproprierea terenului din litigiu nu s-a produs. Ca urmare, critica precum că exproprierea terenului s-a produs în anul 2007, a fost neîntemeiată. Legea nr. 33/1994 a suferit modificări implicite prin Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, care la rândul ei, a suferit modificări prin Legea nr. 184/2008, O.U.G. nr. 228/2008 și Legea nr. 35/2009. Prin Legea nr. 198/2004 completată și modificată în modalitatea arătată mai sus, s-a schimbat competența organului îndrituit să dispună asupra exproprierii, în sensul că autoritatea administrativă centrală sau cea locală dispune exproprierea, și nu instanța de judecată.

În aplicarea acestei legi, pe parcursul judecății cauzei, Guvernul României a publicat hotărârea din 23 iunie 2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de interes public local, „Supralărgire stradă”, prin care a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere, inclusiv a imobilului din litigiu. De abia în acest moment, în baza Legii nr. 198/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 184/2008, O.U.G. nr. 228/2008 și Legea nr. 35/2009, s-a produs exproprierea imobilului din litigiu. A fost inexactă susținerea apelantului precum că, de vreme ce procedura prealabilă exproprierii și declararea terenului de utilitate publică, s-au produs anterior intrării în vigoare a Legii nr. 198/2004, astfel cum a fost modificată ulterior, nu-i sunt aplicabile prevederile acestei legi, ci prevederile Legii nr. 33/1994.

Aceasta întrucât, procedura exproprierii nu s-a consumat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 198/2004, modificată și republicată, în forma publicată în M. Of. la data de 20 martie 2009, ci la data din 25 iunie 2010, când s-a publicat în M. Of. hotărârea din 23 iunie 2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de interes public local „Supralărgire stradă”, prin care s-a dispus exproprierea imobilului din litigiu. A aprecia altfel înseamnă a încălca principiul aplicării imediate a legii noi, în raporturile juridice ale căror efecte nu s-au produs până la data intrării în vigoare a acesteia și a permite ultraactivitatea legii vechi.

Or, la data de 25 iunie 2010, când s-s produs exproprierea, pârâtul-apelant nu mai era proprietarul imobilului în litigiu pentru a putea pretinde vreo despăgubire pentru expropriere. Aceasta întrucât, prin sentința civilă nr. 2679 din 20 februarie 2007 a Judecătoriei Sectorului 1 București a fost declarată desfăcută căsătoria dintre el și pârâta C.I.A. De asemenea, prin sentința civilă nr. 10772 din 06 octombrie 2009 a Judecătoriei Sectorului 1 București, s-a luat act de tranzacția privind partajul bunurilor comune, intervenit între cei doi soți, iar întreaga suprafață de 1.633 m.p. teren situat în Municipiul București, incluzând inclusiv terenul expropriat, a căzut în lotul pârâtei C.I.A. Astfel, pârâta C.I.A.

a devenit proprietara exclusivă a terenului rămas neexpropriat, cât și a creanței reprezentând despăgubirea de expropriere. În consecință, la data producerii exproprierii, 25 iunie 2010, apelantul-pârât nu mai avea niciun drept asupra terenului din litigiu și asupra creanței rezultată din expropriere, astfel încât, nefiind titularul raportului obligațional dedus judecății, nu poate emite pretenții asupra acestuia. Și nici asupra creanței rezultate din expropriere. Titulara despăgubirii este numai pârâta C.I.A., care s-a declarat de acord cu exproprierea și despăgubirea acordată prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 05 august 2010 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 și care nu a declarat apel în cauză.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată, a declarat recurs C.I., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: - Instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încadrarea și aplicarea greșită a legii. - Actele jurisdicționale care au fost atacate au intrat în circuitul civil, motiv pentru care nu mai pot fi desființate decât de instanță. - Măsura autorității de a-și încălca propriile acte emise și de a le lipsi de efecte juridice reprezintă un grav abuz de putere din partea autorității, abuz ce trebuie sancționat de instanță. - Exproprierea pentru cauză de utilitate publică a terenului în suprafață de 136 m.p., se regăsește în hotărârea Municipiului București.

- Invocarea dispozițiilor H.G. nr. 592/2010, ca temei principal în luarea hotărârii de către instanță este total nelegală și nu are legătură cu cauza supusă judecății. - Instanța de apel a reținut că procedurile prealabile prevăzute de Legea nr. 33/1994 au fost îndeplinite constatându-se legalitatea acestora. - Petitul acțiunii, considerentele și temeiul juridic avute în vedere de reclamantă la promovarea acțiunii sunt bazate pe dispozițiile Legii nr. 33/1994. - Din 2007 și până în prezent s-au parcurs toate fazele prevăzute de Legea nr. 33/1994, constatându-se intervenită exproprierea. Recursul declarat de pârâtul C.I.

este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 28 octombrie 2009, reclamantul Municipiul București, prin Primar General, în calitate de expropriator, a chemat în judecată pe pârâta C.I.A., în calitate de expropriat, solicitând să se dispună exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a suprafeței de 136 m.p. din imobilul proprietatea pârâtei, format din teren în suprafață de 214 m.p., și trecerea imobilului menționat în proprietatea expropriatorului cu obligarea sa la achitarea către pârâtă a despăgubirilor în valoare de 204.494 RON potrivit Legii nr. 33/1994. Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și dispozițiile art. 481 C. civ.

Prin hotărârea din 02 noiembrie 2006, Consiliul General al Municipiului București, în aplicarea art. 7 din același act normativ, a declarat de utilitate publică terenul în litigiu după ce în prealabil a fost efectuată cercetarea prealabilă. La data emiterii hotărârii erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care, prin art. 21 s-a prevăzut în mod expres că soluționarea cererilor de expropriere este de competența tribunalului județean sau a Tribunalului Municipiului București, în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere. Împotriva hotărârii mai sus menționată, pârâtul C.I. a formulat întâmpinare care a fost respinsă prin decizia din 11 octombrie 2007 a Comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor.

Din chiar susținerile pârâtului C.I. rezultă că împotriva acestei decizii, acesta a formulat contestație, ce i-a fost respinsă conform sentinței civile nr. 1644 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ. Ulterior soluționării contestației prin respingere, la data de 28 octombrie 2009, reclamantul a intentat acțiune pentru a se dispune exproprierea de către instanța de judecată, în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cu care „Tribunalul va fi sesizat de expropriator pentru a se pronunța cu privire la expropriere, sau dacă această cale de atac a fost respinsă în condițiile art. 18-20”. De evidențiat este faptul că la data introducerii acțiunii, în temeiul textelor de lege sus-citate, în lipsa unei hotărâri judecătorești, și în condițiile respingerii contestației de către pârât, exproprierea terenului din litigiu nu s-a produs.

Prin urmare, critica potrivit căreia exproprierea terenului în litigiu, s-a produs în anul 2007, este neîntemeiată. Legea nr. 33/1994 a suferit modificări implicite prin Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție autostrăzi și drumuri naționale care, la rândul ei, a suferit modificări prin Legea nr. 184/2008, O.U.G. nr. 228/2008 și Legea nr. 35/2009. Prin Legea nr. 198/2004 completată și modificată în modalitatea arătată, s-a schimbat competența organului îndrituit să dispună asupra exproprierii, în sensul că autoritatea administrativă centrală sau cea locală dispune de expropriere și nu instanța de judecată. În aplicarea acestei legi, pe parcursul judecății cauzei, Guvernul României a publicat H.G.

nr. 592/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de interes local, „Supralărgirea străzii”, prin care s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere, inclusiv a imobilului în litigiu. Din momentul mai sus menționat, în baza Legii nr. 198/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 35/2009, s-a produs exproprierea imobilului în litigiu. De menționat este faptul că procedura exproprierii nu s-a consumat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 198/2004, modificată și republicată, în forma publicată în M. Of. la data de 20 martie 2009, ci la data din 25 iunie 2010, când s-a publicat în M. Of.

H.G. nr. 592/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică a imobilelor proprietatea privată situate pe amplasamentul lucrării de interes public local „Supralărgire stradă” prin care s-a dispus exproprierea imobilului din litigiu. A proceda altfel, ar însemna încălcarea principiului aplicării imediate a legii noi, în raporturile juridice ale căror efecte nu s-au produs până la data intrării în vigoare a acesteia și a permite ultraactivitatea legii vechi. Or, la data de 25 iunie 2010 când s-a produs exproprierea, pârâtul-recurent C.I. nu mai era proprietarul imobilului în litigiu pentru a putea pretinde vreo despăgubire pentru expropriere. Acest lucru cu atât mai mult cu cât prin sentința civilă nr. 2679 din 20 februarie 2007 a Judecătoriei Sector 1 București a fost declarată desfăcută căsătoria dintre recurent și pârâta C.I.A.

De asemenea, prin sentința civilă nr. 10772 din 06 octombrie 2009 a Judecătoriei Sector 1 București, s-a luat act de tranzacția privind partajul bunurilor comune, intervenit între cei doi foști soți, iar întreaga suprafață de 1.633 m.p. teren situat în municipiul București, incluzând și terenul expropriat, a fost cuprins în lotul pârâtei C.I.A. Prin urmare, instanța de apel în mod judicios a reținut că la data producerii exproprierii, 25 iunie 2010, recurentul-pârât nu mai avea niciun drept asupra terenului în litigiu, precum și asupra creanței rezultată din expropriere. Titulara despăgubiri este numai pârâta C.I.A. care s-a declarat de acord cu exproprierea și despăgubirea acordată. Față de cele reținute, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C.I. împotriva deciziei nr. 582/A din 31 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțații ședință publică, astăzi 29 mai 2012.