ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3843/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3843/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Tribunalul

București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 1446 din 11 noiembrie

2010, a respins ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamantul

Municipiul București, prin Primarul General, în contradictoriu cu pârâta C.I.A.

și pârâtul C.I.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Conform art. 21

din Legea nr. 33/1994, „soluționarea cererilor de expropriere este de competența

tribunalului județean sau a Tribunalului Municipiului București în raza căruia este

situat imobilul propus pentru expropriere. Tribunalul va fi sesizat de expropriator

pentru a se pronunța cu privire la expropriere, în cazul în care nu s-a făcut întâmpinare

împotriva propunerii de expropriere sau dacă această cale de atac a fost respinsă

în condițiile art. 18-20”.

Aceste prevederi

legale au fost abrogate implicit prin Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile

lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, care

stabilește o procedură distinctă de expropriere, în cadrul căreia instanța de judecată

poate interveni numai în condițiile art. 9 din acest act normativ pentru soluționarea

contestației împotriva cuantumului despăgubirilor.

Exproprierea se

declanșează potrivit Legii nr. 198/2004, prin hotărâre a Guvernului sau a autorității

publice locale, prin care se stabilește, printre alte elemente, suma globală a despăgubirilor

estimată de către expropriator.

Instanța de fond

a constatat că la dosar au fost depuse H.G. nr. 592/2010, prin care a fost aprobată

declanșarea procedurilor de expropriere și cu privire la imobilul în litigiu, precum

și hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 05 august 2010, în favoarea pârâtei

C.I.A.

Având în vedere

că petitul principal vizează exproprierea pentru cauză de utilitate publică a terenului

în suprafață de 136 m.p., procedură ce a fost declanșată prin H.G. nr. 592/2010,

iar capătul de cerere accesoriu referitor la despăgubiri se regăsește în hotărârea

Municipiului București, instanța a reținut că prezenta acțiune a rămas fără obiect.

Partea expropriată,

nemulțumită de cuantumul despăgubirilor stabilite, are posibilitatea exercitării

căilor de atac prevăzute de legea specială și nu continuarea prezentului proces,

având ca obiect exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 582 din 31 mai 2011, a

respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul C.I., împotriva sentinței civile

nr. 1446 din 11 noiembrie 2010 a Tribunalului București, în contradictoriu cu intimatul-pârât

Municipiul București, prin Primarul General și intimata-pârâtă C.I.A.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Astfel, din actele

dosarului, a rezultat că obiectul cererii de chemare în judecată, intentată la data

de 28 octombrie 2009, a constat în sesizarea instanței pentru a dispune exproprierea

pentru cauză de utilitate publică de interes local a suprafeței de 136 m.p. teren,

situat în București, și trecerea imobilului în proprietatea expropriatorului, cu

obligarea acestuia la achitarea către pârâtă a despăgubirilor în valoare de 204.494

RON, potrivit Legii nr. 33/1994.

Reclamantul și-a

întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru

cauză de utilitate publică și dispozițiile art. 481 C. civ.

Prin hotărârea

din 02 noiembrie 2006 Consiliul General al Municipiului București în aplicarea

art. 7 din același act normativ, a declarat de utilitate publică terenul din litigiu,

după ce în prealabil a efectuat cercetarea prealabilă.

La data emiterii

hotărârii erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru

cauză de utilitate publică, care, prin art. 21 prevedeau în mod expres că soluționarea

cererilor de expropriere este de competența tribunalului județean sau a Tribunalului

Municipiului București, în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere.

Împotriva acestei

hotărâri, pârâtul a formulat întâmpinare, care a fost respinsă prin din 11

octombrie 2007 a Comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor.

Din chiar susținerile

apelantului, a rezultat că împotriva acestei decizii, acesta a formulat contestație,

ce i-a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1644 din 14 aprilie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal.

Ulterior soluționării

contestației, prin respingere, la data de 28 octombrie 2009, reclamantul a intentat

acțiunea pentru a se dispune exproprierea de către instanța judecătorească, în temeiul

art. 21 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cu care „Tribunalul va fi sesizat

de expropriator pentru a se pronunța cu privire la expropriere, în cazul în care

nu s-a făcut întâmpinare împotriva propunerii de expropriere, sau dacă această cale

de atac a fost respinsă în condițiile art. 18-20”.

Este evident astfel,

că la data intentării acțiunii, în temeiul textelor de lege sus citate, în lipsa

unei hotărâri judecătorești, și în condițiile respingerii contestației de către

pârât, exproprierea terenului din litigiu nu s-a produs.

Ca urmare, critica

precum că exproprierea terenului s-a produs în anul 2007, a fost neîntemeiată.

Legea nr. 33/1994

a suferit modificări implicite prin Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile

lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, care la rândul ei,

a suferit modificări prin Legea nr. 184/2008, O.U.G. nr. 228/2008 și Legea nr. 35/2009.

Prin Legea

nr. 198/2004 completată și modificată în modalitatea arătată mai sus, s-a schimbat

competența organului îndrituit să dispună asupra exproprierii, în sensul că autoritatea

administrativă centrală sau cea locală dispune exproprierea, și nu instanța de judecată.

În aplicarea acestei

legi, pe parcursul judecății cauzei, Guvernul României a publicat hotărârea din

23 iunie 2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate

publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de interes

public local, „Supralărgire stradă”, prin care a aprobat declanșarea procedurilor

de expropriere, inclusiv a imobilului din litigiu.

De abia în acest

moment, în baza Legii nr. 198/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin

Legea nr. 184/2008, O.U.G. nr. 228/2008 și Legea nr. 35/2009, s-a produs exproprierea

imobilului din litigiu.

A fost inexactă

susținerea apelantului precum că, de vreme ce procedura prealabilă exproprierii

și declararea terenului de utilitate publică, s-au produs anterior intrării în vigoare

a Legii nr. 198/2004, astfel cum a fost modificată ulterior, nu-i sunt aplicabile

prevederile acestei legi, ci prevederile Legii nr. 33/1994.

Aceasta întrucât,

procedura exproprierii nu s-a consumat înainte de intrarea în vigoare a Legii

nr. 198/2004, modificată și republicată, în forma publicată în M. Of. la data de

20 martie 2009, ci la data din 25 iunie 2010, când s-a publicat în M. Of. hotărârea

din 23 iunie 2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere pentru cauză de

utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării

de interes public local „Supralărgire stradă”, prin care s-a dispus exproprierea

imobilului din litigiu.

A aprecia altfel

înseamnă a încălca principiul aplicării imediate a legii noi, în raporturile juridice

ale căror efecte nu s-au produs până la data intrării în vigoare a acesteia și a

permite ultraactivitatea legii vechi.

Or, la data de

25 iunie 2010, când s-s produs exproprierea, pârâtul-apelant nu mai era proprietarul

imobilului în litigiu pentru a putea pretinde vreo despăgubire pentru expropriere.

Aceasta întrucât,

prin sentința civilă nr. 2679 din 20 februarie 2007 a Judecătoriei Sectorului 1

București a fost declarată desfăcută căsătoria dintre el și pârâta C.I.A.

De asemenea, prin

sentința civilă nr. 10772 din 06 octombrie 2009 a Judecătoriei Sectorului 1 București,

s-a luat act de tranzacția privind partajul bunurilor comune, intervenit între cei

doi soți, iar întreaga suprafață de 1.633 m.p. teren situat în Municipiul București,

incluzând inclusiv terenul expropriat, a căzut în lotul pârâtei C.I.A.

Astfel, pârâta

C.I.A. a devenit proprietara exclusivă a terenului rămas neexpropriat, cât și a

creanței reprezentând despăgubirea de expropriere.

În consecință,

la data producerii exproprierii, 25 iunie 2010, apelantul-pârât nu mai avea niciun

drept asupra terenului din litigiu și asupra creanței rezultată din expropriere,

astfel încât, nefiind titularul raportului obligațional dedus judecății, nu poate

emite pretenții asupra acestuia. Și nici asupra creanței rezultate din expropriere.

Titulara despăgubirii

este numai pârâta C.I.A., care s-a declarat de acord cu exproprierea și despăgubirea

acordată prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 05 august 2010 a Comisiei

pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 și care nu a declarat apel în cauză.

Împotriva deciziei

civile mai sus menționată, a declarat recurs C.I., criticând-o ca fiind netemeinică

și nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

- Instanța de

apel a pronunțat o hotărâre cu încadrarea și aplicarea greșită a legii.

- Actele jurisdicționale

care au fost atacate au intrat în circuitul civil, motiv pentru care nu mai pot

fi desființate decât de instanță.

- Măsura autorității

de a-și încălca propriile acte emise și de a le lipsi de efecte juridice reprezintă

un grav abuz de putere din partea autorității, abuz ce trebuie sancționat de instanță.

- Exproprierea

pentru cauză de utilitate publică a terenului în suprafață de 136 m.p., se regăsește

în hotărârea Municipiului București.

- Invocarea dispozițiilor

H.G. nr. 592/2010, ca temei principal în luarea hotărârii de către instanță este

total nelegală și nu are legătură cu cauza supusă judecății.

- Instanța de

apel a reținut că procedurile prealabile prevăzute de Legea nr. 33/1994 au fost

îndeplinite constatându-se legalitatea acestora.

- Petitul acțiunii,

considerentele și temeiul juridic avute în vedere de reclamantă la promovarea acțiunii

sunt bazate pe dispozițiile Legii nr. 33/1994.

- Din 2007 și

până în prezent s-au parcurs toate fazele prevăzute de Legea nr. 33/1994, constatându-se

intervenită exproprierea.

Recursul declarat

de pârâtul C.I. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului București, la data de 28 octombrie 2009, reclamantul Municipiul

București, prin Primar General, în calitate de expropriator, a chemat în judecată

pe pârâta C.I.A., în calitate de expropriat, solicitând să se dispună exproprierea

pentru cauză de utilitate publică de interes local a suprafeței de 136 m.p. din

imobilul proprietatea pârâtei, format din teren în suprafață de 214 m.p., și trecerea

imobilului menționat în proprietatea expropriatorului cu obligarea sa la achitarea

către pârâtă a despăgubirilor în valoare de 204.494 RON potrivit Legii nr. 33/1994.

Reclamantul și-a

întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru

cauză de utilitate publică și dispozițiile art. 481 C. civ.

Prin hotărârea

din 02 noiembrie 2006, Consiliul General al Municipiului București, în aplicarea

art. 7 din același act normativ, a declarat de utilitate publică terenul în litigiu

după ce în prealabil a fost efectuată cercetarea prealabilă.

La data emiterii

hotărârii erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru

cauză de utilitate publică, care, prin art. 21 s-a prevăzut în mod expres că soluționarea

cererilor de expropriere este de competența tribunalului județean sau a Tribunalului

Municipiului București, în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere.

Împotriva hotărârii

mai sus menționată, pârâtul C.I. a formulat întâmpinare care a fost respinsă prin

decizia din 11 octombrie 2007 a Comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor.

Din chiar susținerile

pârâtului C.I. rezultă că împotriva acestei decizii, acesta a formulat contestație,

ce i-a fost respinsă conform sentinței civile nr. 1644 din 14 aprilie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ.

Ulterior soluționării

contestației prin respingere, la data de 28 octombrie 2009, reclamantul a intentat

acțiune pentru a se dispune exproprierea de către instanța de judecată, în temeiul

art. 21 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cu care „Tribunalul va fi sesizat

de expropriator pentru a se pronunța cu privire la expropriere, sau dacă această

cale de atac a fost respinsă în condițiile art. 18-20”.

De evidențiat

este faptul că la data introducerii acțiunii, în temeiul textelor de lege sus-citate,

în lipsa unei hotărâri judecătorești, și în condițiile respingerii contestației

de către pârât, exproprierea terenului din litigiu nu s-a produs.

Prin urmare, critica

potrivit căreia exproprierea terenului în litigiu, s-a produs în anul 2007, este

neîntemeiată.

Legea nr. 33/1994

a suferit modificări implicite prin Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile

lucrărilor de construcție autostrăzi și drumuri naționale care, la rândul ei, a

suferit modificări prin Legea nr. 184/2008, O.U.G. nr. 228/2008 și Legea nr. 35/2009.

Prin Legea

nr. 198/2004 completată și modificată în modalitatea arătată, s-a schimbat competența

organului îndrituit să dispună asupra exproprierii, în sensul că autoritatea administrativă

centrală sau cea locală dispune de expropriere și nu instanța de judecată.

În aplicarea acestei

legi, pe parcursul judecății cauzei, Guvernul României a publicat H.G. nr. 592/2010

privind declanșarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică

a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de interes local,

„Supralărgirea străzii”, prin care s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere,

inclusiv a imobilului în litigiu.

Din momentul mai

sus menționat, în baza Legii nr. 198/2004, astfel cum a fost modificată și completată

prin Legea nr. 35/2009, s-a produs exproprierea imobilului în litigiu.

De menționat este

faptul că procedura exproprierii nu s-a consumat înainte de intrarea în vigoare

a Legii nr. 198/2004, modificată și republicată, în forma publicată în M. Of. la

data de 20 martie 2009, ci la data din 25 iunie 2010, când s-a publicat în M.

Of. H.G. nr. 592/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere pentru cauză

de utilitate publică a imobilelor proprietatea privată situate pe amplasamentul

lucrării de interes public local „Supralărgire stradă” prin care s-a dispus exproprierea

imobilului din litigiu.

A proceda altfel,

ar însemna încălcarea principiului aplicării imediate a legii noi, în raporturile

juridice ale căror efecte nu s-au produs până la data intrării în vigoare a acesteia

și a permite ultraactivitatea legii vechi.

Or, la data de

25 iunie 2010 când s-a produs exproprierea, pârâtul-recurent C.I. nu mai era proprietarul

imobilului în litigiu pentru a putea pretinde vreo despăgubire pentru expropriere.

Acest lucru cu

atât mai mult cu cât prin sentința civilă nr. 2679 din 20 februarie 2007 a Judecătoriei

Sector 1 București a fost declarată desfăcută căsătoria dintre recurent și pârâta

C.I.A.

De asemenea, prin

sentința civilă nr. 10772 din 06 octombrie 2009 a Judecătoriei Sector 1 București,

s-a luat act de tranzacția privind partajul bunurilor comune, intervenit între cei

doi foști soți, iar întreaga suprafață de 1.633 m.p. teren situat în municipiul

București, incluzând și terenul expropriat, a fost cuprins în lotul pârâtei C.I.A.

Prin urmare, instanța

de apel în mod judicios a reținut că la data producerii exproprierii, 25 iunie 2010,

recurentul-pârât nu mai avea niciun drept asupra terenului în litigiu, precum și

asupra creanței rezultată din expropriere.

Titulara despăgubiri

este numai pârâta C.I.A. care s-a declarat de acord cu exproprierea și despăgubirea

acordată.

Față de cele reținute,

se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul C.I. împotriva deciziei nr. 582/A din 31 mai 2011 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțații ședință

publică, astăzi 29 mai 2012.