ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6881/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III - a civilă, reclamanții C.D.G. și C.U.G. au chemat în judecată pe pârâții Municipiul București prin Primar General, Direcția Transporturi, Drumuri, Sistematizare, din cadrul Primăriei municipiului București și Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul Primăriei municipiului București, pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligat expropriatorul să dea curs notificării nr. N1. din 04 aprilie 2008, în vederea acordării unei juste despăgubiri pentru proprietatea acestora din str. B. și să constate că, la evaluare, comisia nu a ținut seama de podul clădirii pentru care nu au primit niciun fel de despăgubire și să fie obligată pârâta la calculul unor despăgubiri corespunzătoare.

Cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii reclamanții au învederat că sunt proprietari ai imobilului din București, str. B., sector 1, în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 68/85/79 din 15 iunie 2004 emis de P.M.B. prin SC R. SA pentru apartamentul de 4 camere și dependințe cu suprafața utilă de 181 mp, și a Titlului nr. P1. din 06 februarie 2008 pe suprafața de teren de 177,93 mp - cotă indiviză, emis de Instituția Prefectului Municipiului București. La data de 22 aprilie 2008 reclamanții au primit prin poștă notificarea nr. N1. din 04 aprilie 2008, prin care li se socotise de către expropriator o despăgubire în valoare de 233.000 euro, respectiv 862.100 RON, precum și metodologia de calcul a acestei despăgubiri cuprinsă în capitolul V al notificării.

La data de 19 iulie 2010 reclamanții au primit scrisoarea nr. S1. din 16 iulie 2010, prin care erau invitați să participe la ședința Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din data de 29 iulie 2010 și să depună documente justificative în copii legalizate până la 22 iulie 2010, scrisoare prin care li se aduceau la cunoștință o sumă de bani în RON (603.163 RON), ca despăgubire, pentru o suprafață de teren greșită (78,4 mp), cu aproape 100 de mp mai mică decât în actele de proprietate (177, 93 mp). Reclamanții s-au prezentat la data de 22 iulie 2010 la Comisia de aplicare a Legii nr. 198/04 unde li s-a adus la cunoștință că expropriatorul a renunțat fără explicații la notificarea transmisă în anul 2008 și acum le-a transmis o alta, după o altă lege.

Față de cele arătate mai sus reclamanții au solicitat să se constate că scrisoarea ce le-a fost comunicată la 19 iulie 2010 nu este o notificare în sensul legii, astfel că aceasta este nulă și nu poate produce efecte. Reclamanții au solicitat să se constate că oferta făcută pe Legea nr. 198/04 cuprinde o calculație nelegală, de vreme ce prin instrucțiunile de aplicare aceasta face apel la calculația făcută deja pe Legea exproprierii nr. 33/1994 [a se vedea art. 4 alin. (9), din H.G. nr. 434/2009 - Norme de aplicare a Legii nr. 198/2004). Această nouă ofertă este abuzivă, ascunzând în fapt intenția vădită de a veni cu o altă propunere de preț a cărei susținere juridică este precară.

Față de această situație, reclamanții au solicitat instanței să constate că legea aplicabilă în speță este Legea nr. 33/1994 și nu Legea nr. 198/2004, prin urmare, să oblige intimatele să continue procedura de expropriere începută în anul 2008, la prețul unitar la care s-au angajat în numele Statului Român la acea dată, în urma unei evaluări legale, la metrajul atestat de actele acestora și necontestat de intimate. În plus, au solicitat să se constate, de asemenea, că la evaluare nu s-a ținut seama de podul clădirii, din care ar putea amenaja un apartament confortabil (în cota de 51,86%) din suprafața de 106,98 mp, pentru care nu a primit niciun fel de propuneri de despăgubire și, pe cale de consecință, să fie obligat expropriatorul la calculul unei despăgubiri corespunzătoare.

În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 33/1994, Legii nr. 198/2004, H.G. nr. 434/2009, art. 44 din Constituția României, art. 112 și urm. C. proc. civ. Ulterior reclamanții la data de 03 decembrie 2010, și-au precizat acțiunea, solicitând majorarea despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr. 153 din 02 septembrie 2010 a Comisiei de expropriere cu o valoare ce va fi stabilită de o comisie de trei experți, conform legii, și arătând că primul capăt de acțiune devine capătul doi din cererea precizatoare, ce se va referi la legea după care se va judeca prezenta cauză iar la termenul din 15 decembrie 2010, reclamanții au precizat că înțeleg să se judece în contradictoriu numai cu expropriatorul Municipiul București.

La data de 20 iunie 2011, reclamanții au depus o cerere de disjungere a cauzei, cerere prin care arătau că achiesează la concluzia comisiei de experți, în sensul că valoarea imobilului este de 114.868 euro, motiv pentru care solicită disjungerea cauzei și formarea unui alt dosar care să cuprindă obiecțiunile la expertiză, respectiv prejudiciul provocat de expropriator foștilor proprietari. Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 1283 din 6 iulie 2011, a admis în parte cererea precizatoare formulată de reclamanții C.D.G. și C.U.G.; a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru suprafața de 99,53 mp, ce nu a fost evaluată prin raportul de evaluare întocmit de PFA C.A.A., la suma de 472.568,44 RON, echivalentul a 114.868 euro; a respins, ca neîntemeiată, cererea privind evaluarea podului mansardabil și a prejudiciului.

În considerentele sentinței, tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr. 262 din 02 noiembrie 2006 a C.G.M.B. s-a declarat de utilitate publică lucrarea de interes local „Dublarea Diametralei N-S pe Tronsonul B. - BE. - V.P., etapa 1 din tronsonul B. - BE. - V.P. - B.H. - U. - Calea R.”, sectoarele 1, 5 și 6, conform procesului verbal pentru consemnarea cercetării prealabile nr. V1. din 11 octombrie 2006. Prin raportul de evaluare întocmit de expert evaluator C.B. în luna martie 2008, s-a stabilit drept cuantum al despăgubirilor datorate reclamanților suma de 862.100 RON. Ulterior, la data de 07 iulie 2010, PFA C.A.A. a evaluat terenul expropriat în suprafață de 78,40 mp și construcțiile demolate în suprafață de 181 mp la suma totală de 603.163 RON.

Prin procesul - verbal nr. V2. din 02 septembrie 2010, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri în sumă de 603.163 RON, sumă cu care reclamanții nu au fost de acord, iar prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 153 din 02 septembrie 2010 s-a stabilit cuantumul despăgubirii propuse de expropriator la suma de 603.163 RON, ce a fost consemnată pe numele și la dispoziția reclamanților. Reclamanții nu au formulat întâmpinare în privința cuantumului despăgubirilor stabilite prin raportul de expertiză întocmit de expert PFA C.A.A., însă cu ocazia întocmirii procesului - verbal nr. V2. din 02 septembrie 2010 au declarat că nu sunt de acord cu valoarea despăgubirilor.

Prin înștiințarea nr. S1. din 16 iulie 2010, reclamanților li s-a adus la cunoștință faptul că suprafața de teren de 78,40 mp. teren și 181 mp construcție (din care 48,23 mp pivniță și 2,24 mp balcon) din imobilul situat în București, str. B., et.1, ap. 1, sector 1, urmează a fi expropriată și trecută în proprietatea Municipiului București, precum și cuantumul despăgubirilor. Prin raportul de expertiză efectuat în cauză și depus la dosar la data de 22 aprilie 2011, s-a concluzionat că valoarea totală a despăgubirii este de 472.568,44 RON (contravaloarea sumei de 114.868 euro la data efectuării expertizei), sumă ce reprezintă contravaloarea suprafeței de teren de 99,53 mp ce nu a fost luată în considerare în stabilirea despăgubirilor de către Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța au ținut seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”. În speță, tribunalul a apreciat că, față de poziția procesuală a reclamanților, care au beneficiat de apărare calificată pe tot parcursul soluționării prezentei cauze, obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum acesta a fost precizat, constă în evaluarea suprafeței de teren ce nu a fost avută în vedere de către expertul C.A.A.

la întocmirea raportului de evaluare. Din acest punct de vedere tribunalul a constatat , așa cum reiese din actele de proprietate depuse la dosar, că locuința cumpărată de reclamanți și situată în str. B., et.1, ap. 1, sector 1, București, avea o suprafață utilă de 181 mp din care 120,93 mp teren sub construcție, locuința fiind compusă din patru camere, hol, debara, culoar, bucătărie, baie, casa scării principale, balcon și pivniță. De asemenea, din titlul de proprietate nr. P1. emis la 06 februarie 2008 de către Instituția Prefectului Municipiului București rezultă că terenul în suprafață de 177,93 mp aferent apartamentului nr. X1. și situat în București, str. B., et. 1, sector 1, s-a trecut în proprietatea reclamanților.

Cu toate acestea, în actele de expropriere apare că reclamanților li s-a expropriat doar suprafața de teren de 78,40 mp, deși în realitate acestora li s-a expropriat suprafața de 177,93 mp. În aceste condiții, tribunalul a constatat că suprafața de 99,53 mp nu a fost evaluată prin raportul de evaluare întocmit de PFA C.A.A., deși și această suprafață a fost preluată efectiv. În consecință, tribunalul, față de cele expuse, a admis în parte cererea precizatoare și a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru suprafața de 99,53 mp, ce nu a fost evaluată prin raportul de evaluare întocmit de PFA C.A.A., la suma de 472.568,44 RON, echivalentul a 114.868 euro.

În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a se evalua podul mansardabil, tribunalul a constatat că, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 68/85/79 din 2004, reclamanții nu au niciun drept de proprietate asupra acestui pod sau asupra unei cote părți indivize din acesta, astfel că nu se justifică cererea acestora de evaluare a podului mansardabil. Referitor la evaluarea prejudiciului, tribunalul a constatat că acesta a fost avut în vedere la stabilirea despăgubirii întregului imobil, față de prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, conform cărora despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului. Pe cale de consecință, cererea privind evaluarea prejudiciului a fost respinsă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții și pârâtul Municipiul București prin Primarul General, iar prin decizia civilă nr. 8 din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins apelul reclamanților și s-a admis apelul pârâtului, fiind schimbată în parte hotărârea instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente: Prin Hotărârea nr. 262 din 02 noiembrie 2006 a Consiliul General al Municipiului București s-a declarat de utilitate publică lucrarea de interes local „Dublarea Diametralei N-S pe Tronsonul B. - BE.

- V.P., etapa 1 din tronsonul B. - BE. - V.P. - B.H. - U. - Calea R.”, sectoarele 1, 5 și 6, conform procesului-verbal pentru consemnarea cercetării prealabile nr. V1. din 11 octombrie 2006 iar prin H.G.R. nr. 590 din 23 iunie 2010 s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată aflate pe traseul lucrării de interes public local menționată anterior. Pentru punerea în aplicare a acestor hotărâri s-a încheiat procesul-verbal din 15 iulie 2010, prin care s-au afișat la sediul Primăriei sectorului 1 tabelele cu imobilele expropriate, acestea cuprinzând adresa imobilului, suprafața de teren și construcțiile supuse exproprierii, precum și numele proprietarilor, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 republicată.

Potrivit acestui înscris, la poziția 20/2 se regăsește imobilul din București, str. B., apartamentul nr. X1., parter, cu o suprafață de teren expropriată de 78,40 mp și o construcție de 181 mp. Inițial s-a notificat reclamanților intenția de expropriere la data de 14 aprilie 2008, în cuprinsul acesteia menționându-se expres suprafața expropriată - 78,40 mp, precum și cuantumul despăgubirilor atât pentru teren cât și construcție. O nouă notificare, înregistrată sub nr. S1. din 16 iulie 2010, a fost expediată reclamanților, aceasta menționând o altă sumă drept despăgubire pentru suprafața de teren de 78,40 mp și construcția de 181 mp.

Reclamanții apelanți nu au formulat, nici în anul 2008 și nici în anul 2010, întâmpinarea prevăzută de art. 14 din Legea nr. 33/1994 care prevede că „referitor la propunerile de expropriere, proprietarii și titularii altor drepturi reale asupra imobilelor în cauză pot face întâmpinare în termen de 45 de zile de la primirea notificării, prin care să solicite exproprierea întregului teren deținut în proprietate, respectiv 177, 93 mp, ci doar au depus actele de proprietate, susținând, fără a se proba însă, că au adus la cunoștința Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 că suprafața de teren expropriată este greșită. Ulterior desfășurării acestor proceduri, s-a încheiat procesul- verbal nr. V2.

din 2 septembrie 2010 unde s-a consemnat dezacordul reclamanților care privea doar valoarea despăgubirilor, nu și suprafața supusă exproprierii. De altfel, reclamanții au consemnat olograf la sfârșitul procesului verbal că s-au adresat Parchetului pentru a constata că li s-a făcut o ofertă bazată pe cifre false și că nu au discutat despre cuantumul valorii despăgubirilor oferite. Nici cu această ocazie, reclamanții nu menționează nicio nemulțumire legată de suprafața supusă exproprierii, deși din actele menționate anterior rezulta cu claritate că se va expropria doar o parte din imobil, respectiv suprafața de 78, 40 mp de teren și nu 177,93, cât dețineau în proprietate. În consecință, pe calea prezentei acțiuni reclamanții aveau posibilitatea de a solicita în condițiile art. 24 din Legea nr. 33/1994 exproprierea totală a terenului deținut în proprietate, astfel cum se susține în apelul formulat de Municipiul București.

S-a reținut că apărările reclamanților, în sensul că prin acțiunea formulată au solicitat tocmai exproprierea suprafeței de 99,53 mp, acesta fiind obiectul acțiunii, nu au fost fondate. Prin acțiunea principală s-a solicitat instanței să oblige expropriatorul să dea curs notificării nr. N1. din 04 aprilie 2008, în vederea acordării unei juste despăgubiri pentru proprietatea acestora din str. B. și să constate că, la evaluare, comisia nu a ținut seama de podul clădirii pentru care nu au primit niciun fel de despăgubire, și să fie obligată pârâta la calculul unor despăgubiri corespunzătoare.

La 03 decembrie 2010, reclamanții au precizat acțiunea, solicitând majorarea despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr. 153 din 02 septembrie 2010 a Comisiei de expropriere cu o valoare ce va fi stabilită de o comisie de trei experți, conform legii, și arătând că primul capăt de acțiune devine capătul doi din cererea precizatoare, ce se va referi la legea după care se va judeca prezenta cauză. În motivarea cererii precizatoare, reclamanții au arătat că, în urma primirii Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 153 din 02 septembrie 2010, au decis în cunoștință de cauză să accepte oferta expropriatorului făcută prin această hotărâre și, în consecință, să primească suma de 603.163 RON oferită ca despăgubire.

În cererea de probatoriu se specifică că pentru primul capăt de cerere, au solicitat majorarea despăgubirilor oferite de expropriator prin decizia nr. 153 din 2 septembrie 2010, datorită faptului că nu s-a ținut seama de împrejurarea că suprafața reținută în sarcina lor a fost greșită, iar Comisia de expropriere nu a avut în vedere o serie de prevederi, legale în aprecierea cuantumului despăgubirilor. Instanța de apel a mai reținut că cea de-a treia precizare a cererii de chemare în judecată a privit doar persoana pârâtului cu care înțeleg să se judece în contradictoriu și că nici prin cererea principală și nici prin precizările ulterioare reclamanții nu au solicitat instanței exproprierea totală, ci doar acordarea despăgubirilor și pentru suprafața de teren de 99,53 mp.

S-a reținut astfel că această concluzie se impune față de prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 care arată că în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți de teren sau din construcție iar proprietarul cere instanței exproprierea totală, instanța va aprecia, în raport cu situația reală, dacă exproprierea în parte este posibilă. În caz contrar, va dispune exproprierea totală. O astfel de apreciere a oportunității exproprierii, parțiale ori totale, a terenului deținut de reclamanți nu a fost realizată în cauză, nu a reprezentat un obiectiv al raportului de expertiză, mai mult tribunalul precizând în considerentele sentinței că, față de poziția procesuală a reclamanților, care au beneficiat de apărare calificată pe tot parcursul soluționării prezentei cauze, obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum acesta a fost precizat, constă în evaluarea suprafeței de teren ce nu a fost avută în vedere de către expertul C.A.A.

la întocmirea raportului de evaluare. De asemenea, temeiul de drept avut în vedere de instanța de fond a fost art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 și nicidecum art. 24 alin. (4). S-a mai constatat că nu se puteau acorda despăgubiri pentru suprafața de teren de 99,53 mp, fără ca în prealabil să se ceară și să se dispună pe cale judecătorească exproprierea restului proprietății reclamanților. Astfel fiind, în temeiul art. 296 C. proc. civ. instanța de apel a admis apelul formulat de pârâtul Municipiul București prin primarul general. În ce privește apelul formulat de reclamanți s-a avut în vedere, pe de o parte, faptul că nu se impunea completarea dispozitivului în sensul „stabilește cuantumul despăgubirilor (...) la suma de 472.589,44 RON, echivalentul a 114.868 euro.

Plata se va face la paritatea leu/euro din ziua efectuării plății”, față de dispozițiile art. 371 2 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, și la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse, în oricare dintre aceste titluri.

Instanța de apel a avut în vedere faptul că, urmare a admiterii apelului formulat de Municipiul București prin primarul general, pentru considerentele anterior menționate, acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanți este neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții C.D.G. și C.U.G., solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului pârâtului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Astfel, reclamanții au învederat că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii față de obiectul dedus judecății, și că interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura și înțelesul acestuia, iar considerentele hotărârii conțin motive străine și contradictorii față de obiectul cauzei.

Reclamanții învederează faptul că instanța de apel nu a observat că la momentul înaintării acțiunii, fuseseră deja evacuați din proprietatea lor, fapt ce rezultă și din procesul-verbal de predare semnat la 4 februarie 2011. Un alt aspect învederat de reclamanți vizează faptul că din expertiza efectuată în cauză rezultă că terenul și construcția au trecut integral, faptic în posesia și proprietatea expropriatorului. O altă critică vizează ignorarea certificatelor de cadastru succesive din 28 iulie 2010 și din 24 noiembrie 2010, ce au relevanță în cauză. Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 7,8 și 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Este real că reclamanții au făcut mai multe precizări în cauză atât în ce privește obiectul dedus judecății cât și persoana juridică ce are legitimare procesuală pasivă în cauză, respectiv Municipiul București , atât raportat la Hotărârea privind declararea de utilitate publică a lucrării de interes local cât și raportat la situația faptică a terenului în suprafața de 99,53 m.p ce nu a fost evaluată prin raportul de evaluare întocmit de PFA C.A.A., deși și această suprafață a fost preluată efectiv, însă instanța trebuia să aibă în vedere și pozitia procesuală a părților consemnată în încheierea de ședință din 2 martie 2011 cu ocazia stabilirii obiectivelor expertizei dispusă în cauză și din care rezultă fără posibilitate de echivoc că pârâtul prin reprezentantul său a precizat că ceea ce ar mai putea fi evaluat printr-o expertiză este terenul ce nu a fost cuprins în hotărârea de expropriere.

Or prin această poziție cât și raportat la precizările acțiunii s-au configurat atât cadrul procesual cât și limitele investirii instanței, în raport de care instanța a și stabilit obiectivele expertizei. Din această perspectivă chiar dacă reclamanții ar fi indicat un temei de drept greșit , potrivit art. 84 C. proc. civ. instanța este datoare dă dea calificarea și încadrarea corectă, fiind legată exclusiv de starea de fapt necontestată de altfel de părți , ceea ce de altfel a și făcut instanța de fond. Expertiza dispusă astfel în cauză a fost efectuată de o comisie de trei experți, în cadrul căreia pârâtul și-a desemnat și expertul participant în persoana expertului B.A.M.D. În conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994.

În aceste condiții prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a conclizionat că valoarea suprafeței de teren de 99,53 mp neluată în considerare în hotătârea de despagubire, conform titlului de proprietate al reclamanților, este de 114.868 euro echivalentul în RON fiind de 472.568,44 RON. Deși raportul de expertiză a fost comunicat pârâtului la 27 aprilie 2011, acesta nu a formulat niciun fel de obiecțiuni ceea ce echivalează cu o achiesare la concluziile raportului de expertiză. Din perspectiva celor expuse este de reținut că instanța de apel a făcut o greșită interpretare atât a obiectului dedus judecății cât și a raporturilor juridice dintre părți, cu atât mai mult cu cât față de starea de fapt necontestată de părți, iar indicarea greșită a temeiului de drept nu este succeptibilă de sancționare, față de dispozițiile legale sus evocate, motiv pentru care fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recursul reclamanților urmează a fi admis și pe cale de consecință a se modifica, în parte, decizia recurată în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul Municipiul București prin primarul peneral împotriva sentinței civilă nr. 1283 din 6 iulie 2011 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, fiind menținute astfel restul dispozițiilor deciziei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții C.D.G., C.U.G. împotriva deciziei nr. 8A din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Modifică, în parte, decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva sentinței civilă nr. 1283 din 6 iulie 2011 a Tribunalului București, secția a III-a civilă. Menține restul dispozițiilor deciziei recurate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2012.