ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6881/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6881/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului București, secția a III - a civilă, reclamanții C.D.G. și C.U.G.
au chemat în judecată pe pârâții Municipiul București prin Primar General,
Direcția Transporturi, Drumuri, Sistematizare, din cadrul Primăriei
municipiului București și Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul
Primăriei municipiului București, pentru ca, prin sentința ce se va pronunța,
să fie obligat expropriatorul să dea curs notificării nr. N1. din 04 aprilie
2008, în vederea acordării unei juste despăgubiri pentru proprietatea acestora
din str. B. și să constate că,
la evaluare,
comisia nu a ținut seama de podul clădirii
pentru care nu au primit niciun fel de despăgubire și să fie obligată pârâta la
calculul unor despăgubiri corespunzătoare. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii
reclamanții au învederat că sunt proprietari ai imobilului din București, str. B.,
sector 1, în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 68/85/79 din 15 iunie 2004
emis de P.M.B. prin SC R. SA pentru apartamentul de 4 camere și dependințe cu
suprafața utilă de 181 mp, și a Titlului nr. P1. din 06 februarie 2008 pe
suprafața de teren de 177,93 mp - cotă indiviză, emis de Instituția Prefectului
Municipiului București.
La data de 22 aprilie
2008 reclamanții au primit prin poștă notificarea nr. N1. din 04 aprilie 2008, prin
care li se socotise de către expropriator o despăgubire în valoare de 233.000 euro,
respectiv 862.100 RON, precum și metodologia de calcul a acestei despăgubiri cuprinsă
în capitolul V al notificării.
La data de 19 iulie 2010
reclamanții au primit scrisoarea nr. S1. din 16 iulie 2010, prin care erau invitați
să participe la ședința Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din data de
29 iulie 2010 și să depună documente justificative în copii legalizate până la 22
iulie 2010, scrisoare prin care li se aduceau la cunoștință o sumă de bani în RON
(603.163 RON), ca despăgubire, pentru o suprafață de teren greșită (78,4 mp), cu
aproape 100 de mp mai mică decât în actele de proprietate (177, 93 mp).
Reclamanții s-au prezentat
la data de 22 iulie 2010 la Comisia de aplicare a Legii nr. 198/04 unde li s-a adus
la cunoștință că expropriatorul a renunțat fără explicații la notificarea transmisă
în anul 2008 și acum le-a transmis o alta, după o altă lege.
Față de cele arătate mai
sus reclamanții au solicitat să se constate că scrisoarea ce le-a fost comunicată
la 19 iulie 2010 nu este o notificare în sensul legii, astfel că aceasta este nulă
și nu poate produce efecte.
Reclamanții au solicitat
să se constate că oferta făcută pe Legea nr. 198/04 cuprinde o calculație nelegală,
de vreme ce prin instrucțiunile de aplicare aceasta face apel la calculația făcută
deja pe Legea exproprierii nr. 33/1994 [a se vedea art. 4 alin. (9), din H.G.
nr. 434/2009 - Norme de aplicare a Legii nr. 198/2004). Această nouă ofertă este
abuzivă, ascunzând în fapt intenția vădită de a veni cu o altă propunere de preț
a cărei susținere juridică este precară.
Față de această situație,
reclamanții au solicitat instanței să constate că legea aplicabilă în speță este
Legea nr. 33/1994 și nu Legea nr. 198/2004, prin urmare, să oblige intimatele să
continue procedura de expropriere începută în anul 2008, la prețul unitar la care
s-au angajat în numele Statului Român la acea dată, în urma unei evaluări legale,
la metrajul atestat de actele acestora și necontestat de intimate.
În plus, au solicitat
să se constate, de asemenea, că la evaluare nu s-a ținut seama de podul clădirii,
din care ar putea amenaja un apartament confortabil (în cota de 51,86%) din suprafața
de 106,98 mp, pentru care nu a primit niciun fel de propuneri de despăgubire și,
pe cale de consecință, să fie obligat expropriatorul la calculul unei despăgubiri
corespunzătoare.
În drept, s-au invocat
prevederile Legii nr. 33/1994, Legii nr. 198/2004, H.G. nr. 434/2009, art. 44 din
Constituția României, art. 112 și urm. C. proc. civ.
Ulterior reclamanții la
data de 03 decembrie 2010, și-au precizat acțiunea, solicitând majorarea despăgubirilor
acordate prin Hotărârea nr. 153 din 02 septembrie 2010 a Comisiei de expropriere
cu o valoare ce va fi stabilită de o comisie de trei experți, conform legii, și
arătând că primul capăt de acțiune devine capătul doi din cererea precizatoare,
ce se va referi la legea după care se va judeca prezenta cauză iar la termenul din
15 decembrie 2010, reclamanții au precizat că înțeleg să se judece în contradictoriu
numai cu expropriatorul Municipiul București.
La data de 20 iunie 2011,
reclamanții au depus o cerere de disjungere a cauzei, cerere prin care arătau că
achiesează la concluzia comisiei de experți, în sensul că valoarea imobilului este
de 114.868 euro, motiv pentru care solicită disjungerea cauzei și formarea unui
alt dosar care să cuprindă obiecțiunile la expertiză, respectiv prejudiciul provocat
de expropriator foștilor proprietari.
Tribunalul București,
secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 1283 din 6 iulie 2011, a admis în
parte cererea precizatoare formulată de reclamanții C.D.G. și C.U.G.; a stabilit
cuantumul despăgubirilor pentru suprafața de 99,53 mp, ce nu a fost evaluată prin
raportul de evaluare întocmit de PFA C.A.A., la suma de 472.568,44 RON, echivalentul
a 114.868 euro; a respins, ca neîntemeiată, cererea privind evaluarea podului mansardabil
și a prejudiciului.
În considerentele sentinței,
tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr. 262 din 02 noiembrie 2006 a C.G.M.B.
s-a declarat de utilitate publică lucrarea de interes local „Dublarea Diametralei
N-S pe Tronsonul B. - BE. - V.P., etapa 1 din tronsonul B. - BE. - V.P. - B.H. -
U. - Calea R.”, sectoarele 1, 5 și 6, conform procesului verbal pentru consemnarea
cercetării prealabile nr. V1. din 11 octombrie 2006.
Prin raportul de evaluare
întocmit de expert evaluator C.B. în luna martie 2008, s-a stabilit drept cuantum
al despăgubirilor datorate reclamanților suma de 862.100 RON.
Ulterior, la data de 07
iulie 2010, PFA C.A.A. a evaluat terenul expropriat în suprafață de 78,40 mp și
construcțiile demolate în suprafață de 181 mp la suma totală de 603.163 RON.
Prin procesul - verbal
nr. V2. din 02 septembrie 2010, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 a constatat
că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri în sumă de 603.163 RON, sumă cu
care reclamanții nu au fost de acord, iar prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor
nr. 153 din 02 septembrie 2010 s-a stabilit cuantumul despăgubirii propuse de expropriator
la suma de 603.163 RON, ce a fost consemnată pe numele și la dispoziția reclamanților.
Reclamanții nu au formulat
întâmpinare în privința cuantumului despăgubirilor stabilite prin raportul de expertiză
întocmit de expert PFA C.A.A., însă cu ocazia întocmirii procesului - verbal nr.
V2. din 02 septembrie 2010 au declarat că nu sunt de acord cu valoarea despăgubirilor.
Prin înștiințarea nr.
S1. din 16 iulie 2010, reclamanților li s-a adus la cunoștință faptul că suprafața
de teren de 78,40 mp. teren și 181 mp construcție (din care 48,23 mp pivniță și
2,24 mp balcon) din imobilul situat în București, str. B., et.1, ap. 1, sector 1,
urmează a fi expropriată și trecută în proprietatea Municipiului București, precum
și cuantumul despăgubirilor.
Prin raportul de expertiză
efectuat în cauză și depus la dosar la data de 22 aprilie 2011, s-a concluzionat
că valoarea totală a despăgubirii este de 472.568,44 RON (contravaloarea sumei de
114.868 euro la data efectuării expertizei), sumă ce reprezintă contravaloarea suprafeței
de teren de 99,53 mp ce nu a fost luată în considerare în stabilirea despăgubirilor
de către Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004.
Potrivit dispozițiilor
art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, „Despăgubirea se compune din valoarea
reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
La calcularea cuantumului
despăgubirilor, experții, precum și instanța au ținut seama de prețul cu care se
vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,
la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului
sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate
de aceștia”.
În speță, tribunalul a
apreciat că, față de poziția procesuală a reclamanților, care au beneficiat de apărare
calificată pe tot parcursul soluționării prezentei cauze, obiectul cererii de chemare
în judecată, astfel cum acesta a fost precizat, constă în evaluarea suprafeței de
teren ce nu a fost avută în vedere de către expertul C.A.A. la întocmirea raportului
de evaluare.
Din acest punct de vedere
tribunalul a constatat , așa cum reiese din actele de proprietate depuse la dosar,
că locuința cumpărată de reclamanți și situată în str. B., et.1, ap. 1, sector 1,
București, avea o suprafață utilă de 181 mp din care 120,93 mp teren sub construcție,
locuința fiind compusă din patru camere, hol, debara, culoar, bucătărie, baie, casa
scării principale, balcon și pivniță.
De asemenea, din titlul
de proprietate nr. P1. emis la 06 februarie 2008 de către Instituția Prefectului
Municipiului București rezultă că terenul în suprafață de 177,93 mp aferent apartamentului
nr. X1. și situat în București, str. B., et. 1, sector 1, s-a trecut în proprietatea
reclamanților.
Cu toate acestea, în actele
de expropriere apare că reclamanților li s-a expropriat doar suprafața de teren
de 78,40 mp, deși în realitate acestora li s-a expropriat suprafața de 177,93 mp.
În aceste condiții, tribunalul
a constatat că suprafața de 99,53 mp nu a fost evaluată prin raportul de evaluare
întocmit de PFA C.A.A., deși și această suprafață a fost preluată efectiv.
În consecință, tribunalul,
față de cele expuse, a admis în parte cererea precizatoare și a stabilit cuantumul
despăgubirilor pentru suprafața de 99,53 mp, ce nu a fost evaluată prin raportul
de evaluare întocmit de PFA C.A.A., la suma de 472.568,44 RON, echivalentul a 114.868
euro.
În ceea ce privește solicitarea
reclamanților de a se evalua podul mansardabil, tribunalul a constatat că, așa cum
rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 68/85/79 din 2004, reclamanții nu
au niciun drept de proprietate asupra acestui pod sau asupra unei cote părți indivize
din acesta, astfel că nu se justifică cererea acestora de evaluare a podului mansardabil.
Referitor la evaluarea
prejudiciului, tribunalul a constatat că acesta a fost avut în vedere la stabilirea
despăgubirii întregului imobil, față de prevederile art. 26 alin. (1) din Legea
nr. 33/1994, conform cărora despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului
și din prejudiciul cauzat proprietarului.
Pe cale de consecință,
cererea privind evaluarea prejudiciului a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri
au declarat apel reclamanții și pârâtul Municipiul București prin Primarul General,
iar prin decizia civilă nr. 8 din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel București,
secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins apelul
reclamanților și s-a admis apelul pârâtului, fiind schimbată în parte hotărârea
instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această
hotărâre au fost reținute următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr.
262 din 02 noiembrie 2006 a Consiliul General al Municipiului București s-a declarat
de utilitate publică lucrarea de interes local „Dublarea Diametralei N-S pe Tronsonul
B. - BE. - V.P., etapa 1 din tronsonul B. - BE. - V.P. - B.H. - U. - Calea R.”,
sectoarele 1, 5 și 6, conform procesului-verbal pentru consemnarea cercetării prealabile
nr. V1. din 11 octombrie 2006 iar prin H.G.R. nr. 590 din 23 iunie 2010 s-a aprobat
declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată aflate
pe traseul lucrării de interes public local menționată anterior.
Pentru punerea în aplicare
a acestor hotărâri s-a încheiat procesul-verbal din 15 iulie 2010, prin care s-au
afișat la sediul Primăriei sectorului 1 tabelele cu imobilele expropriate, acestea
cuprinzând adresa imobilului, suprafața de teren și construcțiile supuse exproprierii,
precum și numele proprietarilor, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin.
(2) din Legea nr. 33/1994 republicată.
Potrivit acestui înscris,
la poziția 20/2 se regăsește imobilul din București, str. B., apartamentul nr.
X1., parter, cu o suprafață de teren expropriată de 78,40 mp și o construcție de
181 mp.
Inițial s-a notificat
reclamanților intenția de expropriere la data de 14 aprilie 2008, în cuprinsul acesteia
menționându-se expres suprafața expropriată - 78,40 mp, precum și cuantumul despăgubirilor
atât pentru teren cât și construcție.
O nouă notificare, înregistrată
sub nr. S1. din 16 iulie 2010, a fost expediată reclamanților, aceasta menționând
o altă sumă drept despăgubire pentru suprafața de teren de 78,40 mp și construcția
de 181 mp.
Reclamanții apelanți nu
au formulat, nici în anul 2008 și nici în anul 2010, întâmpinarea prevăzută de
art. 14 din Legea nr. 33/1994 care prevede că „referitor la propunerile de expropriere,
proprietarii și titularii altor drepturi reale asupra imobilelor în cauză pot face
întâmpinare în termen de 45 de zile de la primirea notificării, prin care să solicite
exproprierea întregului teren deținut în proprietate, respectiv 177, 93 mp, ci doar
au depus actele de proprietate, susținând, fără a se proba însă, că au adus la cunoștința
Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 că suprafața de teren expropriată este
greșită.
Ulterior desfășurării
acestor proceduri, s-a încheiat procesul- verbal nr. V2. din 2 septembrie 2010 unde
s-a consemnat dezacordul reclamanților care privea doar valoarea despăgubirilor,
nu și suprafața supusă exproprierii. De altfel, reclamanții au consemnat olograf
la sfârșitul procesului verbal că s-au adresat Parchetului pentru a constata că
li s-a făcut o ofertă bazată pe cifre false și că nu au discutat despre cuantumul
valorii despăgubirilor oferite.
Nici cu această ocazie,
reclamanții nu menționează nicio nemulțumire legată de suprafața supusă exproprierii,
deși din actele menționate anterior rezulta cu claritate că se va expropria doar
o parte din imobil, respectiv suprafața de 78, 40 mp de teren și nu 177,93, cât
dețineau în proprietate.
În consecință, pe calea
prezentei acțiuni reclamanții aveau posibilitatea de a solicita în condițiile
art. 24 din Legea nr. 33/1994 exproprierea totală a terenului deținut în proprietate,
astfel cum se susține în apelul formulat de Municipiul București.
S-a reținut că apărările
reclamanților, în sensul că prin acțiunea formulată au solicitat tocmai exproprierea
suprafeței de 99,53 mp, acesta fiind obiectul acțiunii, nu au fost fondate.
Prin acțiunea principală
s-a solicitat instanței să oblige expropriatorul să dea curs notificării nr.
N1. din 04 aprilie 2008, în vederea acordării unei juste despăgubiri pentru proprietatea
acestora din str. B. și să constate că, la evaluare, comisia nu a ținut seama de
podul clădirii pentru care nu au primit niciun fel de despăgubire, și să fie obligată
pârâta la calculul unor despăgubiri corespunzătoare.
La 03 decembrie 2010,
reclamanții au precizat acțiunea, solicitând majorarea despăgubirilor acordate prin
Hotărârea nr. 153 din 02 septembrie 2010 a Comisiei de expropriere cu o valoare
ce va fi stabilită de o comisie de trei experți, conform legii, și arătând că primul
capăt de acțiune devine capătul doi din cererea precizatoare, ce se va referi la
legea după care se va judeca prezenta cauză.
În motivarea cererii precizatoare,
reclamanții au arătat că, în urma primirii Hotărârii de stabilire a despăgubirilor
nr. 153 din 02 septembrie 2010, au decis în cunoștință de cauză să accepte oferta
expropriatorului făcută prin această hotărâre și, în consecință, să primească suma
de 603.163 RON oferită ca despăgubire.
În cererea de probatoriu
se specifică că pentru primul capăt de cerere, au solicitat majorarea despăgubirilor
oferite de expropriator prin decizia nr. 153 din 2 septembrie 2010, datorită faptului
că nu s-a ținut seama de împrejurarea că suprafața reținută în sarcina lor a fost
greșită, iar Comisia de expropriere nu a avut în vedere o serie de prevederi, legale
în aprecierea cuantumului despăgubirilor.
Instanța de apel a mai
reținut că cea de-a treia precizare a cererii de chemare în judecată a privit doar
persoana pârâtului cu care înțeleg să se judece în contradictoriu și că nici prin
cererea principală și nici prin precizările ulterioare reclamanții nu au solicitat
instanței exproprierea totală, ci doar acordarea despăgubirilor și pentru suprafața
de teren de 99,53 mp.
S-a reținut astfel că
această concluzie se impune față de prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr.
33/1994 care arată că în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a
unei părți de teren sau din construcție iar proprietarul cere instanței exproprierea
totală, instanța va aprecia, în raport cu situația reală, dacă exproprierea în parte
este posibilă. În caz contrar, va dispune exproprierea totală.
O astfel de apreciere
a oportunității exproprierii, parțiale ori totale, a terenului deținut de reclamanți
nu a fost realizată în cauză, nu a reprezentat un obiectiv al raportului de expertiză,
mai mult tribunalul precizând în considerentele sentinței că, față de poziția procesuală
a reclamanților, care au beneficiat de apărare calificată pe tot parcursul soluționării
prezentei cauze, obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum acesta a fost
precizat, constă în evaluarea suprafeței de teren ce nu a fost avută în vedere de
către expertul C.A.A. la întocmirea raportului de evaluare. De asemenea, temeiul
de drept avut în vedere de instanța de fond a fost art. 26 alin. (1) din Legea
nr. 33/1994 și nicidecum art. 24 alin. (4).
S-a mai constatat că nu
se puteau acorda despăgubiri pentru suprafața de teren de 99,53 mp, fără ca în prealabil
să se ceară și să se dispună pe cale judecătorească exproprierea restului proprietății
reclamanților.
Astfel fiind, în temeiul
art. 296 C. proc. civ. instanța de apel a admis apelul formulat de pârâtul Municipiul
București prin primarul general.
În ce privește apelul
formulat de reclamanți s-a avut în vedere,
pe de o parte, faptul
că nu se impunea completarea dispozitivului în sensul „stabilește cuantumul despăgubirilor
(...) la suma de 472.589,44 RON, echivalentul a 114.868 euro. Plata se va face la
paritatea leu/euro din ziua efectuării plății”, față de dispozițiile art. 371
2
alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dacă titlul executoriu conține suficiente
criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației
principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea
creditorului, și la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu
nu conține niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare
în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească
a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când
creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse,
în oricare dintre aceste titluri.
Instanța de apel a avut
în vedere faptul că, urmare a admiterii apelului formulat de Municipiul București
prin primarul general, pentru considerentele anterior menționate, acțiunea astfel
cum a fost precizată de reclamanți este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri
au declarat recurs reclamanții C.D.G. și C.U.G., solicitând modificarea ei în sensul
respingerii apelului pârâtului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică
și legală.
Criticile aduse hotărârii
instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma dispozițiilor
art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Astfel, reclamanții au
învederat că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii
față de obiectul dedus judecății, și că interpretând greșit actul juridic dedus
judecății a schimbat natura și înțelesul acestuia, iar considerentele hotărârii
conțin motive străine și contradictorii față de obiectul cauzei.
Reclamanții învederează
faptul că instanța de apel nu a observat că la momentul înaintării acțiunii, fuseseră
deja evacuați din proprietatea lor, fapt ce rezultă și din procesul-verbal de predare
semnat la 4 februarie 2011.
Un alt aspect învederat
de reclamanți vizează faptul că din expertiza efectuată în cauză rezultă că terenul
și construcția au trecut integral, faptic în posesia și proprietatea expropriatorului.
O altă critică vizează
ignorarea certificatelor de cadastru succesive din 28 iulie 2010 și din 24
noiembrie 2010, ce au relevanță în cauză.
Examinând hotărârea instanței
de apel prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304
pct. 7,8 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Este real că reclamanții
au făcut mai multe precizări în cauză atât în ce privește obiectul dedus judecății
cât și persoana juridică ce are legitimare procesuală pasivă în cauză, respectiv
Municipiul București , atât raportat la Hotărârea privind declararea de utilitate
publică a lucrării de interes local cât și raportat la situația faptică a terenului
în suprafața de 99,53 m.p ce nu a fost evaluată prin raportul de evaluare întocmit
de PFA C.A.A., deși și această suprafață a fost preluată efectiv, însă instanța
trebuia să aibă în vedere și pozitia procesuală a părților consemnată în încheierea
de ședință din 2 martie 2011 cu ocazia stabilirii obiectivelor expertizei dispusă
în cauză și din care rezultă fără posibilitate de echivoc că pârâtul prin reprezentantul
său a precizat că ceea ce ar mai putea fi evaluat printr-o expertiză este terenul
ce nu a fost cuprins în hotărârea de expropriere.
Or prin această poziție
cât și raportat la precizările acțiunii s-au configurat atât cadrul procesual cât
și limitele investirii instanței, în raport de care instanța a și stabilit obiectivele
expertizei.
Din această perspectivă
chiar dacă reclamanții ar fi indicat un temei de drept greșit , potrivit art. 84
C. proc. civ. instanța este datoare dă dea calificarea și încadrarea corectă, fiind
legată exclusiv de starea de fapt necontestată de altfel de părți , ceea ce de altfel
a și făcut instanța de fond.
Expertiza dispusă astfel
în cauză a fost efectuată de o comisie de trei experți, în cadrul căreia pârâtul
și-a desemnat și expertul participant în persoana expertului B.A.M.D. În conformitate
cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994. În aceste condiții prin raportul
de expertiză efectuat în cauză s-a conclizionat că valoarea suprafeței de teren
de 99,53 mp neluată în considerare în hotătârea de despagubire, conform titlului
de proprietate al reclamanților, este de 114.868 euro echivalentul în RON fiind
de 472.568,44 RON.
Deși raportul de expertiză
a fost comunicat pârâtului la 27 aprilie 2011, acesta nu a formulat niciun fel de
obiecțiuni ceea ce echivalează cu o achiesare la concluziile raportului de expertiză.
Din perspectiva celor
expuse este de reținut că instanța de apel a făcut o greșită interpretare atât a
obiectului dedus judecății cât și a raporturilor juridice dintre părți, cu atât
mai mult cu cât față de starea de fapt necontestată de părți, iar indicarea greșită
a temeiului de drept nu este succeptibilă de sancționare, față de dispozițiile legale
sus evocate, motiv pentru care fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., recursul reclamanților urmează a fi admis și pe cale de consecință a
se modifica, în parte, decizia recurată în sensul respingerii apelului declarat
de pârâtul Municipiul București prin primarul peneral împotriva sentinței civilă
nr. 1283 din 6 iulie 2011 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, fiind
menținute astfel restul dispozițiilor deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de reclamanții C.D.G., C.U.G. împotriva deciziei nr. 8A din 16 ianuarie 2012 a Curții
de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Modifică, în parte, decizia
recurată în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul Municipiul București prin
Primarul General împotriva sentinței civilă nr. 1283 din 6 iulie 2011 a Tribunalului
București, secția a III-a civilă.
Menține restul dispozițiilor
deciziei recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 12 noiembrie 2012.