ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1802/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1802/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

contestației formulate de persoana solicitată H.I., constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 11/ME din 23 aprilie

2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în conformitate cu art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea

nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a

fost refuzată executarea Mandatului european de arestare nr. Szv.527/2013/8

emis la data de 11 martie 2014 de către Tribunalul din Szekesfehervar,

Republica Ungaria, pe numele persoanei solicitate H.I.

În temeiul art. 98

alin. (3) coroborat cu art. 130 și urm. din Legea nr. 302/2004 au fost

recunoscute Hotărârea nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei

Orașului Szekesfehervar, Republica Ungaria, și Decizia nr. 1.Bf.43/2013/3 a

Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria, și, în consecință, s-a

dispus executarea restului de pedeapsă de 1 an, 11 luni și 27 zile închisoare,

rămas de executat din pedeapsa de 2 ani închisoare și executarea pedepselor

accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C.

pen., în condițiile art. 65 C. pen, aplicate persoanei solicitate H.I. prin

Sentința nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei Orașului

Szekesfehervar, Republica Ungaria, rămasă definitivă la data de 29 octombrie

2013 prin Decizia nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar,

Republica Ungaria.

S-a scăzut din

pedeapsa închisorii de 1 an, 11 luni și 27 zile, durata reținerii de 24 de ore,

din data de 1/2 aprilie 2014, dispusă prin Ordonanța din 1 aprilie 2014 dată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosarul nr. 1874/111/2014.

S-a dispus emiterea

mandatului de executare a pedepsei la data pronunțării hotărârii.

S-a constatat că față

de persoana solicitată H.I., prin Încheierea penală din 2 aprilie 2014 a

acestei instanțe, a fost luată măsura preventivă a controlului judiciar.

Potrivit art. 87 din

Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din

care suma de 320 RON reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu

pentru persoana solicitată, s-a dispus a se plăti din fondurile Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 2 aprilie 2014 sub nr. 117/43/2014, procurorul de la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a sesizat Curtea de Apel Târgu

Mureș cu propunerea de luare măsurii arestării persoanei solicitate H.I. și

predare a acestuia în baza Mandatului european de arestare nr. Szv.527/2013/8

emis la data de 11 martie 2014 de către Tribunalul din Szekesfehervar,

Republica Ungaria.

Au fost solicitate

autorităților ungare și s-au comunicat relații și hotărârile judecătorești, în

copie.

S-a asigurat

asistența juridică prin apărător desemnat din oficiu.

La termenul din 2

aprilie 2014, persoana solicitată a precizat în fața instanței că are

cunoștință despre condamnarea dispusă de autoritățile ungare, nu contestă

pedeapsa ce i-a fost aplicată, însă nu este de acord cu predarea sa, ci dorește

să execute pedeapsa în România, invocând că este cetățean român și are familie

în comuna G., județul Mureș.

Analizând condițiile

de executare a mandatului european de arestare, s-a avut în vedere mai întâi

motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare

prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea

judiciară internațională în materie penală.

Astfel, prin Mandatul

european de arestare nr. Szv.527/2013/8 emis la data de 11 martie 2014 de către

Tribunalul din Szekesfehervar, Republica Ungaria, autoritatea judiciară

emitentă competentă a solicitat arestarea și predarea numitului H.I. în vederea

executării restului de pedeapsă de 1 an, 11 luni și 27 zile închisoare, rămas

de executat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată persoanei solicitate

prin Sentința nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei Orașului

Szekesfehervar, Republica Ungaria, rămasă definitivă la data de 29 octombrie

2013 prin Decizia nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar,

Republica Ungaria, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Așa cum s-a reținut,

în fața instanței la data de 2 aprilie 2014, persoana solicitată s-a prevalat

de motivul opțional de refuz al executării mandatului european de arestare

prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, vizând cetățenia

sa, și a refuzat expres să execute pedeapsa în statul membru emitent.

Actele dosarului

confirmă cetățenia română a persoanei solicitate și pornind de la manifestarea

de voință a acesteia și de la faptul că persoana solicitată locuiește și are

familia pe teritoriul României, astfel că legăturile sale cu statul român sunt

semnificative, executarea pedepsei privative de libertate pe teritoriul

Republicii Ungaria este o măsură disproporționată în raport de viața sa privată

și familială. Prin urmare, pentru protejarea propriului cetățean, prin

asigurarea unei mai bune reinserții sociale, fără ca persoana solicitată să fie

îndepărtată de mediul său familial, cultural și social, s-a dat eficiență

motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.

Cu privire la

recunoașterea Sentinței nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a

Judecătoriei Orașului Szekesfehervar și a Deciziei nr. 1.Bf.43/2013/3 a

Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria, s-au reținut următoarele:

Principiile

recunoașterii și încrederii reciproce impun autorității judiciare române ca, în

caz de refuz al executării mandatului european de arestare, să recunoască

hotărârea de condamnare pronunțată în statul emitent, dacă, bineînțeles,

răspunde condițiilor specifice acestei din urmă forme de cooperare judiciară

internațională în materie penală, acordând astfel un grad ridicat de încredere

calității hotărârii străine de condamnare și obligându-se să pună în executare

imediat pe teritoriul României pedeapsa pronunțată prin acea hotărâre.

S-a constatat că,

prin Sentința nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei Orașului

Szekesfehervar, rămasă definitivă la data de 29 octombrie 2013 prin Decizia nr.

1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria, persoana

solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea

unei infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. maghiar.

Din pedeapsa aplicată, au fost deduse perioada reținerii și cea a arestării

preventive, din 22 august 2010 până la 24 august 2010, rămânând de executat un

rest de pedeapsă de 1 an, 11 luni și 27 de zile închisoare.

În fapt, în esență,

s-a reținut că la data de 22 august 2010, partea vătămată B.D., după ce a consumat

la o nuntă băuturi alcoolice în cantitate mai mare, în jurul orei 01:30, s-a

întors împreună cu familia sa în Velence, în casa de vacanță. La intersecția

străzilor Topart și Szecsenyi în apropierea Clubului B.B. din Velence s-a

întâlnit cu persoana solicitată și cu fratele acesteia, T.L., și cumnatul său,

H.D. Partea vătămată le-a spus că ar dori să plece în Budapesta, dar nu are

bani asupra lui. Pentru acest motiv H.D. i-a dat 500 Ft. ca să-și cumpere bilet

de tren. La despărțire persoana solicitată i-a tras un pumn și i-a smuls lanțul

pe care îl avea la gât. Organele de poliție sesizate ulterior au făcut

percheziție la reședința persoanei solicitate unde au găsit lanțul furat de la

partea vătămată.

Deși art. 98 alin.

(3) din Legea nr. 302/2004 nu trimite expres la condițiile de fond specifice

recunoașterii hotărârilor penale străine, examenul acestora se impune, din

moment ce textul legal invocat nu afirmă expres recunoașterea și executarea

automată și necondiționată a hotărârii străine de condamnare.

Analiza condițiilor

prescrise de art. 130 și urm. din Legea nr. 302/2004 prin prisma

particularităților cauzei duce la concluzia că acestea sunt întrunite

cumulativ. Astfel:

Prin Tratatul de

aderare la Uniunea Europeană, România și-a asumat obligația recunoașterii

hotărârilor provenind de la autoritățile statelor membre ale Uniunii.

În fața instanțelor

statului străin emitent, a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în

sensul art. 6 din Convenția europeană asupra drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

Independența și

imparțialitatea instanțelor maghiare nu au fost puse la îndoială în fața Curții

de Apel Târgu Mureș și, nedispunând de vreun element care să le combată, s-a

constatat că, și din această perspectivă, dreptul la un proces echitabil a fost

asigurat persoanei solicitate.

Condamnarea nu a fost

pronunțată pentru o infracțiune politică sau pentru o infracțiune militară.

Hotărârile în cauză

respectă ordinea publică a Statului Român, respectiv sunt conforme cu

principiile fundamentale ale statului de drept, așa cum sunt ele înscrise în

Constituția României, intrând aici și dubla incriminare, privită atât in

abstracto, cât și in concreto. Determinarea dublei incriminări in abstracto

presupune ca fapta să fie considerată infracțiune atât în statul solicitant,

cât și în statul solicitat, fără să fie necesar ca infracțiunea să fie identic

incriminată, fiind suficient să existe o corespondență între elementele

constitutive esențiale ale infracțiunii, așa cum este ea concepută în fiecare din

cele două sisteme de drept. Aprecierea dublei incriminări in concreto implică

nu numai ca fapta să fie infracțiune în legislația ambelor state, dar, în egală

măsură, făptuitorul să fie sancționabil, conform legii statului solicitat.

Fapta pentru care persoana solicitată a fost condamnată la o singură pedeapsă

de 2 ani închisoare își găsește corespondentul în dreptul pozitiv în conținutul

infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 233 C. pen. și nu există niciun

impediment ca persoana solicitată să execute pedeapsa închisorii care i-a fost

aplicată. Prescripția executării pedepsei este exclusă la acest moment atât în

raport cu această durată, cât și în raport de durata restului rămas de

executat.

În România hotărârile

autorităților judiciare maghiare sunt apte să producă efecte juridice, cel

puțin pentru executarea pedepsei privative de libertate în mediul de origine și

pentru evitarea derulării unei noi proceduri pentru același fapt.

Împotriva persoanei

solicitate nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceeași faptă nici în România

și nici într-un alt stat, cu recunoașterea acesteia din urmă în România.

Astfel, regula ne bis in idem nu este periclitată prin recunoașterea celor două

hotărâri străine.

Constatând incidența

condițiilor recunoașterii și având în vedere că instanța română nu se

substituie instanței străine de condamnare, deoarece nu este abilitată să

analizeze și să dispună asupra vinovăției celui în cauză și asupra pedepsei de

executat, aceste aspecte fiind dezlegate anterior în fața autorităților judiciare

maghiare, chiar dacă nu există un text legal expres de trimitere la

dispozițiile art. 136 alin. (1) din lege, acestea sunt aplicabile și în ipoteza

recunoașterii hotărârii străine pe cale incidentală în procedura executării

mandatului european de arestare. În caz contrar, dispoziția de recunoaștere ar

rămâne lipsită de efecte juridice pe teritoriul României, ceea ce nu a fost în

intenția legiuitorului.

Prin excepție de la

regula după care hotărârile interne sunt executorii la data rămânerii lor definitive,

necesitatea executării imediate a sancțiunii aplicate în statul membru emitent

a impus ca, în cazul refuzului executării mandatului european de arestare urmat

de recunoașterea hotărârii străine de condamnare, dispozițiile din sentință

privind pedeapsa principală să fie executorii la data pronunțării hotărârii,

potrivit art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că prin

Ordonanța din 1 aprilie 2014, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Târgu Mureș a dispus reținerea persoanei solicitate pe o perioadă de 24 de

ore, măsură pe care aceasta a executat-o în întregime. Durata reținerii urmează

a fi scăzută din pedeapsa de 1 an, 11 luni și 27 de zile, întrucât orice măsură

privativă de libertate, luată pentru executarea oricărei forme de cooperare

judiciară internațională în materie penală, trebuie dedusă din pedeapsa

principală de executat.

Prin Încheierea

penală din 2 aprilie 2014, față de persoana solicitată s-a dispus măsura

preventivă a controlului judiciar până la soluționarea definitivă a cauzei,

iar, dacă mandatul de executare a pedepsei închisorii va fi executat anterior

acestei date, măsura va rămâne lipsită de efecte.

Față de cele

menționate, prin Sentința penală nr. 11/ME din 23 aprilie 2014 pronunțată de

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, s-a dispus conform celor reținute în partea introductivă a

considerentelor.

Împotriva sentinței

penale menționate a formulat contestație persoana solicitată H.I., însă calea

de atac nu a fost motivată.

La momentul

dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a lăsat la aprecierea instanței cu

privire la soluția ce urmează a se pronunța.

Examinând contestația

formulată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte

constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestatorul

persoană solicitată H.I. a precizat în fața instanței de fond, la termenul din

2 aprilie 2014, că are cunoștință despre condamnarea dispusă de autoritățile

ungare, că nu contestă pedeapsa ce i-a fost aplicată, însă nu este de acord cu

predarea sa, ci dorește să execute pedeapsa în România, invocând că este

cetățean român și are familie în județul Mureș.

Conform art. 98 alin.

(2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare

poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european

de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a

unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este

cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe

teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că

refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

Înalta Curte reține

că, în mod corect, Curtea de Apel București a constatat că în cauză sunt

incidente dispozițiile anterior menționate, raportat la manifestarea de voință

a persoanei solicitate, în sensul că refuză să execute pedeapsa în statul

membru emitent, în condițiile în care actele dosarului au confirmat cetățenia

română a acesteia și faptul că locuiește în România, având familie în comuna

G., județul Mureș. Astfel, pentru asigurarea unei mai bune reinserții sociale,

fără ca persoana solicitată să fie îndepărtată de mediul său familial, cultural

și social, s-a dat eficiență motivului facultativ de refuz al executării

mandatului european de arestare.

În ceea ce privește

recunoașterea Sentinței nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a

Judecătoriei Orașului Szekesfehervar și a Deciziei nr. 1.Bf.43/2013/3 a

Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria, având în vedere cazul de

refuz al executării mandatului european de arestare, conform principiilor

recunoașterii și încrederii reciproce, autoritatea judiciară română procedează

la recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțată în statul emitent, dacă

aceasta răspunde condițiilor specifice acestei din urmă forme de cooperare

judiciară internațională în materie penală, acordând astfel un grad ridicat de

încredere calității hotărârii străine de condamnare și obligându-se să pună în

executare imediat pe teritoriul României pedeapsa pronunțată prin acea

hotărâre.

Cu toate că

dispozițiile art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 nu trimit expres la

condițiile de fond specifice recunoașterii hotărârilor penale străine, examenul

acestora s-a impus, din moment ce textul legal invocat nu dispune recunoașterea

și executarea automată și necondiționată a hotărârii străine de condamnare.

Verificând condițiile

prevăzute de art. 130 și urm. din Legea nr. 302/2004, în mod corect Judecătorul

de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Târgu Mureș a constatat că

acestea sunt întrunite cumulativ, motiv pentru care această analiză nu va mai

fi reluată în calea de atac a contestației.

Având în vedere că

persoana solicitată nu și-a motivat contestația, iar apărătorul desemnat din

oficiu pentru aceasta a lăsat soluția ce urmează a se pronunța la aprecierea

instanței, constatând că nu există motive de nelegalitate a hotărârii contestate,

Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana

solicitată H.I. împotriva Sentinței penale nr. 11/ME din 23 aprilie 2014 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Conform dispozițiilor

art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană

solicitată la plata sumei de 520 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, urmează a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, contestația formulată de persoana solicitată H.I. împotriva Sentinței

penale nr. 11/ME din 23 aprilie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul

persoană solicitată la plata sumei de 520 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi, 27 mai 2014.

Procesat

de GGC - AZ