ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1802/2014

Deliberând asupra contestației formulate de persoana solicitată H.I., constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 11/ME din 23 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în conformitate cu art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a fost refuzată executarea Mandatului european de arestare nr. Szv.527/2013/8 emis la data de 11 martie 2014 de către Tribunalul din Szekesfehervar, Republica Ungaria, pe numele persoanei solicitate H.I.

În temeiul art. 98 alin. (3) coroborat cu art. 130 și urm. din Legea nr. 302/2004 au fost recunoscute Hotărârea nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei Orașului Szekesfehervar, Republica Ungaria, și Decizia nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria, și, în consecință, s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 1 an, 11 luni și 27 zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 2 ani închisoare și executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen, aplicate persoanei solicitate H.I. prin Sentința nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei Orașului Szekesfehervar, Republica Ungaria, rămasă definitivă la data de 29 octombrie 2013 prin Decizia nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria.

S-a scăzut din pedeapsa închisorii de 1 an, 11 luni și 27 zile, durata reținerii de 24 de ore, din data de 1/2 aprilie 2014, dispusă prin Ordonanța din 1 aprilie 2014 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosarul nr. 1874/111/2014. S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei la data pronunțării hotărârii. S-a constatat că față de persoana solicitată H.I., prin Încheierea penală din 2 aprilie 2014 a acestei instanțe, a fost luată măsura preventivă a controlului judiciar. Potrivit art. 87 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care suma de 320 RON reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată, s-a dispus a se plăti din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 2 aprilie 2014 sub nr. 117/43/2014, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a sesizat Curtea de Apel Târgu Mureș cu propunerea de luare măsurii arestării persoanei solicitate H.I. și predare a acestuia în baza Mandatului european de arestare nr. Szv.527/2013/8 emis la data de 11 martie 2014 de către Tribunalul din Szekesfehervar, Republica Ungaria. Au fost solicitate autorităților ungare și s-au comunicat relații și hotărârile judecătorești, în copie. S-a asigurat asistența juridică prin apărător desemnat din oficiu.

La termenul din 2 aprilie 2014, persoana solicitată a precizat în fața instanței că are cunoștință despre condamnarea dispusă de autoritățile ungare, nu contestă pedeapsa ce i-a fost aplicată, însă nu este de acord cu predarea sa, ci dorește să execute pedeapsa în România, invocând că este cetățean român și are familie în comuna G., județul Mureș. Analizând condițiile de executare a mandatului european de arestare, s-a avut în vedere mai întâi motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Astfel, prin Mandatul european de arestare nr. Szv.527/2013/8 emis la data de 11 martie 2014 de către Tribunalul din Szekesfehervar, Republica Ungaria, autoritatea judiciară emitentă competentă a solicitat arestarea și predarea numitului H.I.

în vederea executării restului de pedeapsă de 1 an, 11 luni și 27 zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată persoanei solicitate prin Sentința nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei Orașului Szekesfehervar, Republica Ungaria, rămasă definitivă la data de 29 octombrie 2013 prin Decizia nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Așa cum s-a reținut, în fața instanței la data de 2 aprilie 2014, persoana solicitată s-a prevalat de motivul opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, vizând cetățenia sa, și a refuzat expres să execute pedeapsa în statul membru emitent.

Actele dosarului confirmă cetățenia română a persoanei solicitate și pornind de la manifestarea de voință a acesteia și de la faptul că persoana solicitată locuiește și are familia pe teritoriul României, astfel că legăturile sale cu statul român sunt semnificative, executarea pedepsei privative de libertate pe teritoriul Republicii Ungaria este o măsură disproporționată în raport de viața sa privată și familială. Prin urmare, pentru protejarea propriului cetățean, prin asigurarea unei mai bune reinserții sociale, fără ca persoana solicitată să fie îndepărtată de mediul său familial, cultural și social, s-a dat eficiență motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.

Cu privire la recunoașterea Sentinței nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei Orașului Szekesfehervar și a Deciziei nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria, s-au reținut următoarele: Principiile recunoașterii și încrederii reciproce impun autorității judiciare române ca, în caz de refuz al executării mandatului european de arestare, să recunoască hotărârea de condamnare pronunțată în statul emitent, dacă, bineînțeles, răspunde condițiilor specifice acestei din urmă forme de cooperare judiciară internațională în materie penală, acordând astfel un grad ridicat de încredere calității hotărârii străine de condamnare și obligându-se să pună în executare imediat pe teritoriul României pedeapsa pronunțată prin acea hotărâre.

S-a constatat că, prin Sentința nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei Orașului Szekesfehervar, rămasă definitivă la data de 29 octombrie 2013 prin Decizia nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria, persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. maghiar. Din pedeapsa aplicată, au fost deduse perioada reținerii și cea a arestării preventive, din 22 august 2010 până la 24 august 2010, rămânând de executat un rest de pedeapsă de 1 an, 11 luni și 27 de zile închisoare. În fapt, în esență, s-a reținut că la data de 22 august 2010, partea vătămată B.D., după ce a consumat la o nuntă băuturi alcoolice în cantitate mai mare, în jurul orei 01:30, s-a întors împreună cu familia sa în Velence, în casa de vacanță.

La intersecția străzilor Topart și Szecsenyi în apropierea Clubului B.B. din Velence s-a întâlnit cu persoana solicitată și cu fratele acesteia, T.L., și cumnatul său, H.D. Partea vătămată le-a spus că ar dori să plece în Budapesta, dar nu are bani asupra lui. Pentru acest motiv H.D. i-a dat 500 Ft. ca să-și cumpere bilet de tren. La despărțire persoana solicitată i-a tras un pumn și i-a smuls lanțul pe care îl avea la gât. Organele de poliție sesizate ulterior au făcut percheziție la reședința persoanei solicitate unde au găsit lanțul furat de la partea vătămată. Deși art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 nu trimite expres la condițiile de fond specifice recunoașterii hotărârilor penale străine, examenul acestora se impune, din moment ce textul legal invocat nu afirmă expres recunoașterea și executarea automată și necondiționată a hotărârii străine de condamnare.

Analiza condițiilor prescrise de art. 130 și urm. din Legea nr. 302/2004 prin prisma particularităților cauzei duce la concluzia că acestea sunt întrunite cumulativ. Astfel: Prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, România și-a asumat obligația recunoașterii hotărârilor provenind de la autoritățile statelor membre ale Uniunii. În fața instanțelor statului străin emitent, a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția europeană asupra drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Independența și imparțialitatea instanțelor maghiare nu au fost puse la îndoială în fața Curții de Apel Târgu Mureș și, nedispunând de vreun element care să le combată, s-a constatat că, și din această perspectivă, dreptul la un proces echitabil a fost asigurat persoanei solicitate.

Condamnarea nu a fost pronunțată pentru o infracțiune politică sau pentru o infracțiune militară. Hotărârile în cauză respectă ordinea publică a Statului Român, respectiv sunt conforme cu principiile fundamentale ale statului de drept, așa cum sunt ele înscrise în Constituția României, intrând aici și dubla incriminare, privită atât in abstracto, cât și in concreto. Determinarea dublei incriminări in abstracto presupune ca fapta să fie considerată infracțiune atât în statul solicitant, cât și în statul solicitat, fără să fie necesar ca infracțiunea să fie identic incriminată, fiind suficient să existe o corespondență între elementele constitutive esențiale ale infracțiunii, așa cum este ea concepută în fiecare din cele două sisteme de drept.

Aprecierea dublei incriminări in concreto implică nu numai ca fapta să fie infracțiune în legislația ambelor state, dar, în egală măsură, făptuitorul să fie sancționabil, conform legii statului solicitat. Fapta pentru care persoana solicitată a fost condamnată la o singură pedeapsă de 2 ani închisoare își găsește corespondentul în dreptul pozitiv în conținutul infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 233 C. pen. și nu există niciun impediment ca persoana solicitată să execute pedeapsa închisorii care i-a fost aplicată. Prescripția executării pedepsei este exclusă la acest moment atât în raport cu această durată, cât și în raport de durata restului rămas de executat. În România hotărârile autorităților judiciare maghiare sunt apte să producă efecte juridice, cel puțin pentru executarea pedepsei privative de libertate în mediul de origine și pentru evitarea derulării unei noi proceduri pentru același fapt.

Împotriva persoanei solicitate nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceeași faptă nici în România și nici într-un alt stat, cu recunoașterea acesteia din urmă în România. Astfel, regula ne bis in idem nu este periclitată prin recunoașterea celor două hotărâri străine. Constatând incidența condițiilor recunoașterii și având în vedere că instanța română nu se substituie instanței străine de condamnare, deoarece nu este abilitată să analizeze și să dispună asupra vinovăției celui în cauză și asupra pedepsei de executat, aceste aspecte fiind dezlegate anterior în fața autorităților judiciare maghiare, chiar dacă nu există un text legal expres de trimitere la dispozițiile art. 136 alin. (1) din lege, acestea sunt aplicabile și în ipoteza recunoașterii hotărârii străine pe cale incidentală în procedura executării mandatului european de arestare.

În caz contrar, dispoziția de recunoaștere ar rămâne lipsită de efecte juridice pe teritoriul României, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului. Prin excepție de la regula după care hotărârile interne sunt executorii la data rămânerii lor definitive, necesitatea executării imediate a sancțiunii aplicate în statul membru emitent a impus ca, în cazul refuzului executării mandatului european de arestare urmat de recunoașterea hotărârii străine de condamnare, dispozițiile din sentință privind pedeapsa principală să fie executorii la data pronunțării hotărârii, potrivit art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004. S-a constatat că prin Ordonanța din 1 aprilie 2014, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus reținerea persoanei solicitate pe o perioadă de 24 de ore, măsură pe care aceasta a executat-o în întregime.

Durata reținerii urmează a fi scăzută din pedeapsa de 1 an, 11 luni și 27 de zile, întrucât orice măsură privativă de libertate, luată pentru executarea oricărei forme de cooperare judiciară internațională în materie penală, trebuie dedusă din pedeapsa principală de executat. Prin Încheierea penală din 2 aprilie 2014, față de persoana solicitată s-a dispus măsura preventivă a controlului judiciar până la soluționarea definitivă a cauzei, iar, dacă mandatul de executare a pedepsei închisorii va fi executat anterior acestei date, măsura va rămâne lipsită de efecte. Față de cele menționate, prin Sentința penală nr. 11/ME din 23 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus conform celor reținute în partea introductivă a considerentelor.

Împotriva sentinței penale menționate a formulat contestație persoana solicitată H.I., însă calea de atac nu a fost motivată. La momentul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a lăsat la aprecierea instanței cu privire la soluția ce urmează a se pronunța. Examinând contestația formulată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente: Contestatorul persoană solicitată H.I. a precizat în fața instanței de fond, la termenul din 2 aprilie 2014, că are cunoștință despre condamnarea dispusă de autoritățile ungare, că nu contestă pedeapsa ce i-a fost aplicată, însă nu este de acord cu predarea sa, ci dorește să execute pedeapsa în România, invocând că este cetățean român și are familie în județul Mureș.

Conform art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

Înalta Curte reține că, în mod corect, Curtea de Apel București a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile anterior menționate, raportat la manifestarea de voință a persoanei solicitate, în sensul că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent, în condițiile în care actele dosarului au confirmat cetățenia română a acesteia și faptul că locuiește în România, având familie în comuna G., județul Mureș. Astfel, pentru asigurarea unei mai bune reinserții sociale, fără ca persoana solicitată să fie îndepărtată de mediul său familial, cultural și social, s-a dat eficiență motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.

În ceea ce privește recunoașterea Sentinței nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei Orașului Szekesfehervar și a Deciziei nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria, având în vedere cazul de refuz al executării mandatului european de arestare, conform principiilor recunoașterii și încrederii reciproce, autoritatea judiciară română procedează la recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțată în statul emitent, dacă aceasta răspunde condițiilor specifice acestei din urmă forme de cooperare judiciară internațională în materie penală, acordând astfel un grad ridicat de încredere calității hotărârii străine de condamnare și obligându-se să pună în executare imediat pe teritoriul României pedeapsa pronunțată prin acea hotărâre.

Cu toate că dispozițiile art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 nu trimit expres la condițiile de fond specifice recunoașterii hotărârilor penale străine, examenul acestora s-a impus, din moment ce textul legal invocat nu dispune recunoașterea și executarea automată și necondiționată a hotărârii străine de condamnare. Verificând condițiile prevăzute de art. 130 și urm. din Legea nr. 302/2004, în mod corect Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Târgu Mureș a constatat că acestea sunt întrunite cumulativ, motiv pentru care această analiză nu va mai fi reluată în calea de atac a contestației. Având în vedere că persoana solicitată nu și-a motivat contestația, iar apărătorul desemnat din oficiu pentru aceasta a lăsat soluția ce urmează a se pronunța la aprecierea instanței, constatând că nu există motive de nelegalitate a hotărârii contestate, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată H.I. împotriva Sentinței penale nr. 11/ME din 23 aprilie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 520 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, urmează a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată H.I. împotriva Sentinței penale nr. 11/ME din 23 aprilie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 520 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 27 mai 2014. Procesat de GGC - AZ