ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1231/2015

Decizie nr. 1231/2015

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 143/PI din 11 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2015, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, și în baza art. 103 alin. (5) și art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 06 iulie 2015 de către Tribunalul Kecskemet din Ungaria, față de persoana solicitată A., cetățean român, în prezent privat de libertate în Penitenciarul Oradea.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Ungaria, și s-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predare și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

În baza art. 112 rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a fost amânată predarea persoanei solicitate până la punerea în libertate a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. x/2013 din 04 aprilie 2014 emis de Judecătoria Satu Mare sau până la executarea la termen.

În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în libertate a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. x/2013 din 04 aprilie 2014 emis de Judecătoria Satu Mare sau până la executarea la termen.

În baza art. 112 rap. la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare ungare, de predare temporară a persoanei solicitate către autoritățile judiciare emitente ale mandatului european de arestare pentru perioada 19 octombrie 2015 - 18 decembrie 2015.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 420 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu către Baroul Timiș.

În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a constatat că față de persona solicitată A. a fost emis la data de 06 iulie 2015 de către Tribunalul din Kecskemet Ungaria în Dosarul nr. x/2015, un mandat european de arestare, acesta fiind suspectat de comiterea la data de 04 mai 2007 a infracțiunii de omor calificat, în localitatea Fulopszallas din Ungaria, asupra victimei, B., faptă pedpesită de codul penal maghiar cu pedeapsa cu închisoarea pe viață.

Conform mandatului, autoritățile judiciare din Ungaria au solicitat punerea în executare a mandatului prin predarea temporară a persoanei solicitate, în perioada 19 octombrie 2015-18 decembrie 2015, în vederea audierii acestuia în proces, urmând a fi menținut în detenție și returnat în cel mai scurt timp, cheltuielile ocazionate de predare și returnare să fie suportate de statul emitent.

S-a reținut că, persoana solicitată A. se află privat de libertate în Penitenciarul Arad, fiind în executarea unei pedepse rezultante de 18 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1482 din 30 octombrie 2013 a Judecătoriei Satu Mare și în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/2013 din 04 aprilie 2014 emis de Judecătoria Satu Mare, executarea pedepsei începând la data de 16 iunie 2010 și expiră la data de 02 noiembrie 2027, fiind deduse un număr de 226 zile.

La data de 18 august 2015, în prezența avocatului din oficiu, instanța de fond a procedat la aducerea la cunoștința persoanei solicitate a cererii autorităților judiciare din Ungaria, la înmânarea unui exemplar al mandatului european tradus în limba română și la audierea persoanei.

În cuprinsul referatului întocmit de procuror, s-a reținut că, referitor la solicitarea autorităților străine de a fi predat temporar în perioada 19 octombrie 2015 - 18 decembrie 2015, pentru a fi audiat cu privire la acuzația de omor, A. a declarat ca nu este de acord să fie predat temporar autorităților maghiare, susținând că, în luna noiembrie 2007, a fost arestat în România pentru fapta de omor din Ungaria, în baza unui mandat european de arestare emis de autoritățile maghiare, iar în luna decembrie 2007 a fost predat în Ungaria, unde a fost arestat preventiv până în luna iunie 2008. In acest interval de timp, a fost audiat în legătură cu fapta de omor din 04 mai 2007, a fost amprentat și i-au fost prelevate probe A.D.N. În urma acestor investigații, nu s-a dovedit vinovăția sa, astfel că, a fost eliberat și s-a dat în privința sa soluția de neîncepere a urmăririi penale. În anul 2013, a primit o înștiințare personală că dosarul a fost redeschis și că este din nou suspect de comiterea faptei de omor. In anul 2014,era privat de libertate în Penitenciarul Oradea, în vederea executării pedepsei actuale, astfel că, a fost audiat prin comisie rogatorie de către un procuror din Oradea în legătură cu fapta din Ungaria. Autoritățile maghiare nu au solicitat atunci predarea temporară, ci au optat pentru audiere prin comisie rogatorie.

Totodată s-a reținut că, în vara anului 2014, persoana solicitată a primit din nou înștiințare de la autoritățile din Ungaria că s-a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale, iar în luna iunie 2015, a primit o nouă comunicare că, în luna mai 2015,cazul a fost redeschis și are din nou calitatea de suspect.

A. a susținut în fața procurorului că a fost audiat deja de două ori în această cauză, considerând că nu mai are nimic în plus de declarat autorităților din Ungaria și a solicitat reaudierea sa în România cu privire la fapta de care este suspectat în Ungaria.

Procurorul a mai reținut că persoana solicitată nu a depus la data audierii, înscrisuri care să facă dovada celor declarate, însă și-a rezervat dreptul de a le depune în fata instanței de judecată, întrucât aceasta este autoritatea judiciară de executare.

Instanța de fond a adus la cunoștința persoanei solicitate acuzațiile ce-i sunt aduse în cuprinsul mandatului european de arestare emis de autoritățile ungare.

În cursul ascultării sale, persoana solicitată nu și-a dat consimțământul să fie predată autorităților judiciare din Ungaria, aspect consemnat chiar în declarația dată de acesta în instanță. în acest sens, a precizat faptul că nu este de acord să fie predat autorităților maghiare întrucât a mai fost arestat și predat acestora pentru aceleași fapte și ulterior după ce a fost predat a fost eliberat ca urmare a unei soluții de neîncepere a urmăririi penale.

Persoanei solicitate i s-a adus la cunoștință și conținutul regulii specialității, acesta declarând că nu renunță la efectele regulii specialității și la drepturile conferite de această regulă.

Instanța de fond, verificând admisibilitatea cererii, a constatat că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, infracțiunile pentru care este acuzată persoana solicitată sunt pedepsite și de legea penală română, de asemenea, termenul de prescripție a răspunderii penale nu este împlinit, raportat la data săvârșirii faptelor arătate în mandatul european de arestare.

S-a reținut totodată, că persoana solicitată se află în executarea mandatului de executare nr. x/2013 din 04 aprilie 2014 emis de Judecătoria Satu Mare, executând o pedeapsă privativă de libertate de 18 ani închisoare, stabilită de Judecătoria Satu Mare, prin sentința penală nr. 1482 din 30 octombrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/296/2013. Executarea pedepsei a început la data de 16 octombrie 2010, urmând să expire la data de 02 noiembrie 2027, fiind deduse un număr de 226 zile, motiv pentru care s-a apreciat că se impune amânarea predării persoanei solicitate A. către autoritățile ungare, în conformitate cu dispozițiile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată până la punerea în libertate a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. x/2013 din 04 aprilie 2014 emis de Judecătoria Satu Mare sau până la executarea la termen.

În acest sens, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în libertate a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. x/2013 din 04 aprilie 2014 emis de Judecătoria Satu Mare sau până la executarea la termen.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal persoana solicitată A. a formulat contestație.

Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru motivele arătate în continuare.

Din conținutul semnalării Biroului Național Sirene din data de 11 august 2015 și al mandatului european de arestare emis în cauză, rezultă că față de persoana solicitată A. a fost demarată o procedură judiciară de către Tribunalul din Kecskemet din Ungaria pentru comiterea la data de 04 mai 2007 a infracțiunii de omor calificat, în localitatea Fulopszallas din Ungaria asupra victimei B., faptă pedepsită de codul penal maghiar cu detențiunea pe viață sau cu pedeapsa închisorii.

Fapta menționată se constată că este incriminată și în legea penală română, regăsindu-se în conținutul infracțiunii prevăzute de art. 189 C. pen., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte observă că, persoana solicitată a precizat că nu dorește să fie predată autorităților din Ungaria întrucât este nevinovată, solicitând, totodată, aplicarea regulii specialității.

Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din același act normativ, judecătorul se poate pronunța prin sentință deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiași articol dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia cu privire exclusiv la poziția acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare.

Totodată, se constată că dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prevăd că atunci când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român și declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent al mandatului european de arestare, instanța română poate refuza executarea acestuia.

Întrucât dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 vizează exclusiv situația executării unei pedepse cu închisoare, iar mandatul european de arestare a fost emis în vederea predării temporare pentru audierea persoanei solicitate în proces, Înalta Curte apreciază că aceste prevederi nu sunt aplicabile persoanei solicitate A. Pe de altă parte, situațiile prevăzute de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta. Mai mult, motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare, nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004, și, ca atare, criticile apărării cu privire la acest aspect nu pot fi primite.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Tribunalul din Kecskemet Ungaria cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis pentru audierea acestuia în proces, cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, precum și fapta pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment în executare, cu respectarea, desigur, a regulii specialității potrivit art. 115 alin. (2) același act normativ, astfel cum a precizat contestatorul în declarația dată.

Totodată, se constată că având în vedere că persoana solicitată se află în executarea unui mandat de executare a pedepsei emis de Judecătoria Satu -Mare, în mod corect, instanța de fond a dispus amânarea predării acestuia până la punerea în libertate a condamnatului de sub puterea mandatului anterior menționat și arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în libertate a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei emis de Judecătoria Satu - Mare.

Pentru motivele mai sus arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței nr. 143/PI din 11 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței nr. 143/PI din 11 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2015.