ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3108/2014

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 151/PI/2014 din 20 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul dispozițiilor art. 107 alin. (1) cu referire la art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 29 iulie 2014 de către Tribunalul din Bergamo, în dosarul N.15156/13 R.G. G.I.P. privind persoana solicitată R. (fost D.) Ș.L. și s-a dispus amânarea predării acesteia până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 9294/111/2013 aflat pe rolul Tribunalului Bihor, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității. În baza art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a condiționat predarea persoanei solicitate R. (fost D.) Ș.L., cetățean român, de împrejurarea că, în cazul în care autoritățile judiciare din Italia vor pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de aceasta, cetățeanul român să fie transferat în România în vederea executării pedepsei. În baza dispozițiilor art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, în vederea predării către autoritățile judiciare din Italia s-a dispus arestarea persoanei solicitate R. (fost D.) Ș.L. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data încetării motivelor ce au justificat amânarea predării, sens în care, conform prevederilor art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a emis mandatul de arestare, ce urmează a fi pus în executare la data încetării motivelor ce au justificat amânarea predării.

Conform art. 230 C. proc. pen. s-a dispus primirea și reținerea persoanei solicitate în cadrul Arestului I.P.J. Bihor pe o durată de 30 de zile, până la predarea efectivă. Conform art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a fixat termen pentru predare către autoritățile judiciare din Italia, respectiv 10 zile de la data încetării motivelor care au justificat predarea amânată. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 21 august 2014, a fost sesizată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea cu cererea de predare a persoanei solicitate R. (fost D.) Ș.L.

către autoritățile judiciare din Italia, în baza mandatului european de arestare emis la data de 29 iulie 2014 de către Tribunalul din Bergamo, în dosarul N.15156/13 R.G. G.I.P. De asemenea, Parchetul a înaintat instanței procesul verbal de identificare și ascultare, în Dosarul nr. 2448/II.5/2014 privind persoana solicitată R. (fost D.) Ș.L. față de care a fost emisă Semnalarea în Sistemul de Informații Schengen în baza unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene, prin care s-a solicitat luarea măsurii arestării pe o durată de 15 zile față de aceasta, în conformitate cu prev. art. 101 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată. Au fost anexate sesizării procesul-verbal de identificare și ascultare a persoanei solicitate din data de 21 august 2014 și o copie a mandatului european de arestare tradus în limba română.

Examinând cererea formulată, Curtea a constatat că este competentă, potrivit art. 102 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, să procedeze la soluționarea cauzei având ca obiect executarea mandatului european de arestare, emis de autoritățile judiciare italiene pe numele persoanei solicitate R. (fost D.) Ș.L. Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară emitentă: a unui stat membru al Uniunii Europene în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate, în vederea efectuării urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.

. Din economia aliniatului 2 al aceluiași text de lege rezultă că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu articolul 1 din Decizia cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, dar și cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, așa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă, cât și în cea europeană, Curtea a apreciat că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care funcționează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de Constituția României și de normele europene.

Conform Deciziei-cadru, Curtea a reținut că, mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, numai atunci când persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru. Pe numele persoanei solicitate R. (fost D.) Ș.L. s-a emis mandatul european de arestare de către autoritățile judiciare italiene pentru comiterea infracțiunii de exploatare a activității de prostituție prev. și ped. de art. 110 C. pen. italian, art. 3, n. 4 și 8 și art. 4 din Legea nr. 75/58, reținându-se următoarea situație de fapt: persoana solicitată, în calitate de proprietar și administrator al zonei situată în Boltiere Lungo, pe strada provincială S.P.

184 bis a acționat în concurs cu numitul V.L.M. (acesta din urmă, în schimbul unei sume periodice, de 350 euro pe săptămână, pe care îi primea de la R.Ș.L.) au exploatat activitatea de prostituție desfășurată de numitele R.M.L., M.A.P. și R.R., însoțindu-le zilnic pe acestea de la locuința lor până la locul în care trebuiau să-și desfășoare activitatea de prostituției controlându-le, în mod constant, activitatea și ridicându-le sumele de bani obținute din această activitate. S-a mai reținut că faptele au fost săvârșite până în luna iulie 2013 în Provincia Bergamo, Italia. Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar, instanța a constatat că mandatul european de arestare îndeplinește condițiile de formă și fond cerute de lege, iar fapta pentru care s-a solicitat predarea se regăsește în categoria celor 32 de infracțiuni care dau loc la predare, în consecință, nu s-a impus Verificarea condiției dublei incriminări.

Din conținutul mandatului european de arestare a rezultat că fapta de care este acuzată persoana solicitată nu este prescrisă, neexistând niciun motiv de refuz a executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 98 din lege. Curtea a mai reținut că inculpatul are afaceri judiciare în România din care interesează Dosarul nr. 9294/111/2013 înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor soluționat prin Sentința penală nr. 317/P/2014 împotriva căreia s-a declarat apel, motiv pentru care s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate R. (fost D.) Ș.L. până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 9294/111/2013, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei.

S-a dispus și o disjungere pentru fapte de proxenetism reținute în sarcina lui R.Ș.L., potrivit filei 100 din rechizitoriu neexistând număr de dosar. Curtea a mai relevat că nu există identitate de obiect, nici măcar parțială, între cauza pentru care a fost trimisă în judecată persoana solicitată de către D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Oradea, înregistrată sub nr. de dosar 9294/111/2013 și aflat pe rolul Tribunalului Bihor și cauza care se derulează în fața organelor judiciare italiene pentru care s-a dispus emiterea mandatului european de arestare. A mai rezultat că în Dosarul nr. 9294/111/2013 aflat pe rolul Tribunalului Bihor persoana solicitată R. (fost D.) Ș.L. a fost trimisă în judecată, printre altele, pentru infracțiunea de trafic de persoane față de partea civilă R.B., a se vedea în acest sens și rechizitoriul.

Totodată, autoritățile italiene au arătat că, așa cum a rezultat din ordonanța măsurii privative de libertate, în urma căreia a fost emis mandatul european de arestare că persoana solicitată a fost chemată în judecată pentru a răspunde de comiterea infracțiunilor prevăzute la capul 11 de acuzare, cu traducerea în limba română, iar elementele de probă au rezultat din serviciul de interceptare telefonică a propriului său număr de telefon începând din data de 24 aprilie 2013. Cu privire la capul 11 de acuzare din comunicarea Ministerului de Justiție din Italia transmisă în mai multe rânduri, instanța a reținut că se află descris în limba română la dosarul cauzei.

Instanța a constatat că autoritățile judiciare italiene emitente au respectat întocmai și prevederile art. 5 din Convenția Europeană de la Strasbourg, text în virtutea căruia starea de arest este o stare de excepție și nu putea fi decât legală și în cazul mandatului european de arestare sau al extrădării, cu respectarea tuturor exigențelor de procedură și de fond, referitoare la privarea de libertate a unei persoane. În ședința publică din 13 noiembrie 2014, persoana solicitată a arătat instanței că refuză să fie predat către autoritățile judiciare italiene, aspect consemnat, potrivit art. 103 alin. (5) din. Legea nr. 302/2004, republicată, în procesul-verbal atașat la dosar, însă a relevat că nu înțelege să renunțe la efectele regulii specialității.

Împotriva Sentinței penale nr. 151/PI/2014 din 20 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație persoana solicitată R. (fost D.) Ș.L., la data de 20 noiembrie 2014, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând Înaltei Curți admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și respingerea cererii de executare a mandatului european întrucât sunt incidente motivele opționale de refuz de executare a mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată R.Ș.L., în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente: În acord cu instanța de fond, Înalta Curte consideră că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă ale mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate R. (fost D.) Ș.L. de autoritățile judiciare italiene la data de 29 iulie 2014 de Tribunalul din Bergamo, în dosarul N. 15156/13 R.G. G.I.P., astfel cum sunt reținute în art. 86 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Din actele și lucrările dosarului, se constată că, faptele reținute în sarcina persoanei solicitate, respectiv de favorizare și exploatare a activității de prostituție desfășurată de alte persoane, prev. și ped.

de art. 110 C. pen. italian, art. 3, n. 4 și 8 și art. 4 din Legea nr. 75/58, cu limite de pedeapsă între 4 și 20 de ani se circumscriu dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 referitoare la faptele ce permit predarea fără a mai fi necesară verificarea condiției dublei incriminări. Mai mult, se observă că, situațiile prevăzute în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată nu-și găsesc aplicabilitatea în cauză, față de împrejurarea că mandatul european de arestare este emis în baza ordonanței de aplicare a măsurii de arest preventiv, în cauză nu s-a pronunțat o pedeapsă sau o măsură de siguranță privativă de libertate. Totodată, analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, nu există niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 98 din lege și pentru care statul român poate refuza executarea mandatului european.

Față de prevederile art. 98 alin. (1) lit. a) - c) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală sunt incidente motivele de refuz obligatoriu la predare în următoarele situații: "Autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri: a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare; b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivii legii române, competența de a urmări acea infracțiune; c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română". Pe de altă parte,

dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că atunci când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat emiterea mandatului european de arestare, autoritatea judiciară română.poate refuza executarea acestuia. Procedându-se de către instanța de fond la ascultarea persoanei solicitate, la termenul din 22 august 2014, aceasta nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea, admițând că este persoana menționată în mandat și precizând că nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare italiene. Drept urmare, instanța de fond a urmat procedura reglementată în art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În acest sens, Înalta Curte observă că, în mod constant, atât în fața procurorului, cât și în fața curții de apel și a instanței de control judiciar, persoana solicitată a arătat că nu dorește să fie predată autorităților italiene, întrucât este cercetată în România pentru același gen de fapte pentru care se solicită predarea în statul italian. Examinând actele dosarului se reține că numitul R. (fost D.) Ș.L. este cercetat, în România, printre altele, pentru infracțiunile de trafic de persoane săvârșite în perioada 2009 - 2011 privind partea civilă R.B. și martora cu identitate protejată P.A.

în cursul anului 2012, conform rechizitoriului nr. 69/D/P/2012 emis la data de 23 decembrie 2013 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, iar, în Italia, este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare și exploatare a activității de prostituție desfășurată de alte persoane, prev. și ped. de art. 110 C. pen. italian, art. 3, n. 4 și 8 și art. 4 din Legea nr. 75 din 58 privind numitele R.M.L., M.A.P. și R.R., fapte ce au fost săvârșite până în luna iulie 2013 în Provincia Bergamo, conform ordonanței de aplicare a măsurii de arest preventiv emisă la data de 29 mai 2014, N. 2260/13 R.G.N.R.

- N. 16156/13 R.G. G.I.P., pe baza căruia a fost emis mandatul european de arestare. În considerarea celor expuse anterior, transpare ideea că predarea persoanei solicitate către statul emitent al mandatului european de arestare se justifică față de împrejurarea că R. (fost D.) Ș.L. este cercetat în Italia pentru alte fapte decât cele pentru care este cercetat de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 9294/111/2013. De altfel, se constată că instanța de fond a verificat apărările persoanei solicitate prin raportare la motivul opțional de refuz la predare de către autoritatea judiciară română, potrivit art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 (legiuitorul utilizând expresia poate refuza executarea mandatului european de arestare), astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate, dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că niciunul din motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare nu se încadrează în situațiile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 și, din această perspectivă, criticile apărării nu pot fi primite. Totodată, din actele dosarului, rezultă că persoanei solicitate i-au fost respectate drepturile de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, fiindu-i comunicat, în limba română, mandatul european de arestare, precum și dreptul de a fi asistată de un apărător în fața instanței de fond, față de prevederile art. 104 din legea specială.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, apreciindu-se că o altă măsură preventivă neprivativă de libertate nu este întemeiată. Astfel, având în vedere că persoana solicitată este cercetată în Dosarul nr. 9294/111/2013 în calea de atac a apelului în fața Curții de Apel Oradea, până la soluționarea definitivă a cauzei penale, Înalta Curte consideră că instanța de fond a apreciat justificat că se impune amânarea predării persoanei solicitate, în accepțiunea disp.

art. 112 coroborat cu art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora, în situația în care persoana extrădabilă este "cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen". Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 108 din Legea nr. 302/2004, republicată, înaltă Curte, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată R. (fost D.) Ș.L. împotriva Sentinței penale nr,151/PI/2014 din 20 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată R. (fost D.) Ș.L. împotriva Sentinței penale nr,151/PI/2014 din 20 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 decembrie 2014. Procesat de GGC - GV