ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3108/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3108/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând asupra
contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin Sentința penală nr. 151/PI/2014 din 20
noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru
cauze cu minori, în temeiul dispozițiilor art. 107 alin. (1) cu referire la
art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis cererea de executare a
mandatului european de arestare emis la data de 29 iulie 2014 de către
Tribunalul din Bergamo, în dosarul N.15156/13 R.G. G.I.P. privind persoana
solicitată R. (fost D.) Ș.L. și s-a dispus amânarea predării acesteia până la
soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr.
9294/111/2013 aflat pe rolul Tribunalului Bihor, iar în caz de condamnare cu
executarea în regim de detenție a pedepsei până la punerea în libertate ca
urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.
S-a constatat că
persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității.
În baza art. 97 alin.
(2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a condiționat predarea persoanei
solicitate R. (fost D.) Ș.L., cetățean român, de împrejurarea că, în cazul în
care autoritățile judiciare din Italia vor pronunța o pedeapsă privativă de
libertate față de aceasta, cetățeanul român să fie transferat în România în
vederea executării pedepsei.
În baza dispozițiilor
art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, în vederea predării
către autoritățile judiciare din Italia s-a dispus arestarea persoanei
solicitate R. (fost D.) Ș.L. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data
încetării motivelor ce au justificat amânarea predării, sens în care, conform
prevederilor art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a emis
mandatul de arestare, ce urmează a fi pus în executare la data încetării
motivelor ce au justificat amânarea predării.
Conform art. 230 C.
proc. pen. s-a dispus primirea și reținerea persoanei solicitate în cadrul
Arestului I.P.J. Bihor pe o durată de 30 de zile, până la predarea efectivă.
Conform art. 111
alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a fixat termen pentru predare
către autoritățile judiciare din Italia, respectiv 10 zile de la data încetării
motivelor care au justificat predarea amânată.
În baza art. 275
alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în
sarcina acestuia.
Pentru a pronunța
astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 21 august 2014, a fost
sesizată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea cu cererea de
predare a persoanei solicitate R. (fost D.) Ș.L. către autoritățile judiciare
din Italia, în baza mandatului european de arestare emis la data de 29 iulie
2014 de către Tribunalul din Bergamo, în dosarul N.15156/13 R.G. G.I.P.
De asemenea,
Parchetul a înaintat instanței procesul verbal de identificare și ascultare, în
Dosarul nr. 2448/II.5/2014 privind persoana solicitată R. (fost D.) Ș.L. față
de care a fost emisă Semnalarea în Sistemul de Informații Schengen în baza unui
mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene, prin care
s-a solicitat luarea măsurii arestării pe o durată de 15 zile față de aceasta,
în conformitate cu prev. art. 101 alin. (7) din Legea nr. 302/2004,
republicată.
Au fost anexate
sesizării procesul-verbal de identificare și ascultare a persoanei solicitate
din data de 21 august 2014 și o copie a mandatului european de arestare tradus
în limba română.
Examinând cererea
formulată, Curtea a constatat că este competentă, potrivit art. 102 din Legea
nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, să
procedeze la soluționarea cauzei având ca obiect executarea mandatului european
de arestare, emis de autoritățile judiciare italiene pe numele persoanei
solicitate R. (fost D.) Ș.L.
Potrivit art. 84 din
Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie
judiciară emisă de autoritatea judiciară emitentă: a unui stat membru al
Uniunii Europene în vederea arestării și predării către un alt stat membru a
unei persoane solicitate, în vederea efectuării urmăririi penale sau în scopul
executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate. .
Din economia
aliniatului 2 al aceluiași text de lege rezultă că mandatul european de
arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce,
în conformitate cu articolul 1 din Decizia cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI
din 13 iunie 2002, dar și cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului,
așa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea
Europeană.
În temeiul acestor
principii, stipulate atât în norma internă, cât și în cea europeană, Curtea a
apreciat că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări
judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond
și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care
funcționează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină
respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt
prevăzute de Constituția României și de normele europene.
Conform
Deciziei-cadru, Curtea a reținut că, mandatul european de arestare este un act
procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare,
de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de
libertate, numai atunci când persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se
sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.
Pe numele persoanei
solicitate R. (fost D.) Ș.L. s-a emis mandatul european de arestare de către
autoritățile judiciare italiene pentru comiterea infracțiunii de exploatare a
activității de prostituție prev. și ped. de art. 110 C. pen. italian, art. 3,
n. 4 și 8 și art. 4 din Legea nr. 75/58, reținându-se următoarea situație de
fapt: persoana solicitată, în calitate de proprietar și administrator al zonei
situată în Boltiere Lungo, pe strada provincială S.P. 184 bis a acționat în
concurs cu numitul V.L.M. (acesta din urmă, în schimbul unei sume periodice, de
350 euro pe săptămână, pe care îi primea de la R.Ș.L.) au exploatat activitatea
de prostituție desfășurată de numitele R.M.L., M.A.P. și R.R., însoțindu-le
zilnic pe acestea de la locuința lor până la locul în care trebuiau să-și
desfășoare activitatea de prostituției controlându-le, în mod constant,
activitatea și ridicându-le sumele de bani obținute din această activitate.
S-a mai reținut că
faptele au fost săvârșite până în luna iulie 2013 în Provincia Bergamo, Italia.
Din ansamblul actelor
și lucrărilor aflate la dosar, instanța a constatat că mandatul european de
arestare îndeplinește condițiile de formă și fond cerute de lege, iar fapta
pentru care s-a solicitat predarea se regăsește în categoria celor 32 de
infracțiuni care dau loc la predare, în consecință, nu s-a impus Verificarea
condiției dublei incriminări.
Din conținutul
mandatului european de arestare a rezultat că fapta de care este acuzată
persoana solicitată nu este prescrisă, neexistând niciun motiv de refuz a
executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 98 din lege.
Curtea a mai reținut
că inculpatul are afaceri judiciare în România din care interesează Dosarul nr.
9294/111/2013 înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor soluționat prin Sentința
penală nr. 317/P/2014 împotriva căreia s-a declarat apel, motiv pentru care s-a
dispus amânarea predării persoanei solicitate R. (fost D.) Ș.L. până la
soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 9294/111/2013,
iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei până la
punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea
pedepsei. S-a dispus și o disjungere pentru fapte de proxenetism reținute în
sarcina lui R.Ș.L., potrivit filei 100 din rechizitoriu neexistând număr de
dosar.
Curtea a mai relevat
că nu există identitate de obiect, nici măcar parțială, între cauza pentru care
a fost trimisă în judecată persoana solicitată de către D.I.I.C.O.T - Serviciul
Teritorial Oradea, înregistrată sub nr. de dosar 9294/111/2013 și aflat pe
rolul Tribunalului Bihor și cauza care se derulează în fața organelor judiciare
italiene pentru care s-a dispus emiterea mandatului european de arestare.
A mai rezultat că în
Dosarul nr. 9294/111/2013 aflat pe rolul Tribunalului Bihor persoana solicitată
R. (fost D.) Ș.L. a fost trimisă în judecată, printre altele, pentru
infracțiunea de trafic de persoane față de partea civilă R.B., a se vedea în
acest sens și rechizitoriul. Totodată, autoritățile italiene au arătat că, așa
cum a rezultat din ordonanța măsurii privative de libertate, în urma căreia a
fost emis mandatul european de arestare că persoana solicitată a fost chemată
în judecată pentru a răspunde de comiterea infracțiunilor prevăzute la capul 11
de acuzare, cu traducerea în limba română, iar elementele de probă au rezultat
din serviciul de interceptare telefonică a propriului său număr de telefon
începând din data de 24 aprilie 2013. Cu privire la capul 11 de acuzare din
comunicarea Ministerului de Justiție din Italia transmisă în mai multe rânduri,
instanța a reținut că se află descris în limba română la dosarul cauzei.
Instanța a constatat
că autoritățile judiciare italiene emitente au respectat întocmai și
prevederile art. 5 din Convenția Europeană de la Strasbourg, text în virtutea
căruia starea de arest este o stare de excepție și nu putea fi decât legală și
în cazul mandatului european de arestare sau al extrădării, cu respectarea
tuturor exigențelor de procedură și de fond, referitoare la privarea de
libertate a unei persoane.
În ședința publică
din 13 noiembrie 2014, persoana solicitată a arătat instanței că refuză să fie
predat către autoritățile judiciare italiene, aspect consemnat, potrivit art.
103 alin. (5) din. Legea nr. 302/2004, republicată, în procesul-verbal atașat
la dosar, însă a relevat că nu înțelege să renunțe la efectele regulii
specialității.
Împotriva Sentinței
penale nr. 151/PI/2014 din 20 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel
Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație
persoana solicitată R. (fost D.) Ș.L., la data de 20 noiembrie 2014,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând Înaltei Curți
admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și respingerea
cererii de executare a mandatului european întrucât sunt incidente motivele
opționale de refuz de executare a mandatului european de arestare prevăzute de
art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Examinând contestația
formulată de persoana solicitată R.Ș.L., în baza actelor și lucrărilor de la
dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta
este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
În acord cu instanța
de fond, Înalta Curte consideră că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă
ale mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate R.
(fost D.) Ș.L. de autoritățile judiciare italiene la data de 29 iulie 2014 de
Tribunalul din Bergamo, în dosarul N. 15156/13 R.G. G.I.P., astfel cum sunt
reținute în art. 86 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea
judiciară internațională în materie penală.
Din actele și
lucrările dosarului, se constată că, faptele reținute în sarcina persoanei
solicitate, respectiv de favorizare și exploatare a activității de prostituție
desfășurată de alte persoane, prev. și ped. de art. 110 C. pen. italian, art.
3, n. 4 și 8 și art. 4 din Legea nr. 75/58, cu limite de pedeapsă între 4 și 20
de ani se circumscriu dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004
referitoare la faptele ce permit predarea fără a mai fi necesară verificarea
condiției dublei incriminări.
Mai mult, se observă
că, situațiile prevăzute în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004
republicată nu-și găsesc aplicabilitatea în cauză, față de împrejurarea că
mandatul european de arestare este emis în baza ordonanței de aplicare a
măsurii de arest preventiv, în cauză nu s-a pronunțat o pedeapsă sau o măsură
de siguranță privativă de libertate.
Totodată, analizând
actele dosarului, Înalta Curte constată că, nu există niciunul dintre cazurile
prevăzute de art. 98 din lege și pentru care statul român poate refuza
executarea mandatului european.
Față de prevederile
art. 98 alin. (1) lit. a) - c) din Legea nr. 302/2004 republicată privind
cooperarea judiciară internațională în materie penală sunt incidente motivele
de refuz obligatoriu la predare în următoarele situații:
"Autoritatea
judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare
în următoarele cazuri:
a) când, din
informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată
definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul
emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată
ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă,
pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi
intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de
condamnare;
b) când infracțiunea
pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în
România, dacă autoritățile române au, potrivii legii române, competența de a
urmări acea infracțiune;
c) când persoana care
este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei
sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu
legea română".
Pe de altă parte,
dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată
prevăd că atunci când persoana care face obiectul mandatului european de
arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care
a motivat emiterea mandatului european de arestare, autoritatea judiciară
română.poate refuza executarea acestuia.
Procedându-se de
către instanța de fond la ascultarea persoanei solicitate, la termenul din 22
august 2014, aceasta nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea,
admițând că este persoana menționată în mandat și precizând că nu consimte la
predarea sa către autoritățile judiciare italiene. Drept urmare, instanța de
fond a urmat procedura reglementată în art. 103 alin. (7) din Legea nr.
302/2004 republicată.
În acest sens, Înalta
Curte observă că, în mod constant, atât în fața procurorului, cât și în fața
curții de apel și a instanței de control judiciar, persoana solicitată a arătat
că nu dorește să fie predată autorităților italiene, întrucât este cercetată în
România pentru același gen de fapte pentru care se solicită predarea în statul
italian.
Examinând actele
dosarului se reține că numitul R. (fost D.) Ș.L. este cercetat, în România,
printre altele, pentru infracțiunile de trafic de persoane săvârșite în
perioada 2009 - 2011 privind partea civilă R.B. și martora cu identitate
protejată P.A. în cursul anului 2012, conform rechizitoriului nr. 69/D/P/2012
emis la data de 23 decembrie 2013 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, iar, în Italia, este
cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare și exploatare a
activității de prostituție desfășurată de alte persoane, prev. și ped. de art.
110 C. pen. italian, art. 3, n. 4 și 8 și art. 4 din Legea nr. 75 din 58
privind numitele R.M.L., M.A.P. și R.R., fapte ce au fost săvârșite până în
luna iulie 2013 în Provincia Bergamo, conform ordonanței de aplicare a măsurii
de arest preventiv emisă la data de 29 mai 2014, N. 2260/13 R.G.N.R. - N. 16156/13
R.G. G.I.P., pe baza căruia a fost emis mandatul european de arestare.
În considerarea celor
expuse anterior, transpare ideea că predarea persoanei solicitate către statul
emitent al mandatului european de arestare se justifică față de împrejurarea că
R. (fost D.) Ș.L. este cercetat în Italia pentru alte fapte decât cele pentru
care este cercetat de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 9294/111/2013.
De altfel, se
constată că instanța de fond a verificat apărările persoanei solicitate prin
raportare la motivul opțional de refuz la predare de către autoritatea
judiciară română, potrivit art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004
(legiuitorul utilizând expresia poate refuza executarea mandatului european de
arestare), astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului
european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate, dacă
apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.
În aceste condiții,
Înalta Curte constată că niciunul din motivele invocate de persoana solicitată
pentru a justifica refuzul la predare nu se încadrează în situațiile prevăzute
expres și limitativ de dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 și, din
această perspectivă, criticile apărării nu pot fi primite.
Totodată, din actele
dosarului, rezultă că persoanei solicitate i-au fost respectate drepturile de a
fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, fiindu-i
comunicat, în limba română, mandatul european de arestare, precum și dreptul de
a fi asistată de un apărător în fața instanței de fond, față de prevederile
art. 104 din legea specială.
Pe de altă parte,
potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată,
cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța
ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării
mandatului european de arestare, apreciindu-se că o altă măsură preventivă
neprivativă de libertate nu este întemeiată.
Astfel, având în
vedere că persoana solicitată este cercetată în Dosarul nr. 9294/111/2013 în
calea de atac a apelului în fața Curții de Apel Oradea, până la soluționarea
definitivă a cauzei penale, Înalta Curte consideră că instanța de fond a
apreciat justificat că se impune amânarea predării persoanei solicitate, în
accepțiunea disp. art. 112 coroborat cu art. 58 alin. (1) din Legea nr.
302/2004, republicată, potrivit cărora, în situația în care persoana
extrădabilă este "cercetată penal de către autoritățile judiciare române,
predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de
condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână
până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la
executarea pedepsei la termen".
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 108 din Legea nr. 302/2004, republicată, înaltă Curte,
va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată R.
(fost D.) Ș.L. împotriva Sentinței penale nr,151/PI/2014 din 20 noiembrie 2014
pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275
alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul persoană solicitată la plata
sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei,
reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca
nefondată, contestația formulată de persoana solicitată R. (fost D.) Ș.L.
împotriva Sentinței penale nr,151/PI/2014 din 20 noiembrie 2014 pronunțată de
Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul
persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat,
din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din
oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 05 decembrie 2014.
Procesat de GGC - GV