ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1222/2014

Prin Sentința penală nr. 50/PI/2014 din 26 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 94/35/P/2014 s-au dispus următoarele:

În temeiul dispozițiilor art. 107 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis cererea de executare a Mandatului european de arestare emis de Judecătoria de Instrucție nr. 18 din Barcelona - Spania, la data de 27 februarie 2014, în Dosarul nr. 730/2013 - C, privind persoana solicitată U.G.F.  și s-a dispus predarea acesteia către autoritățile judiciare spaniole.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității.

În baza art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a condiționat predarea persoanei solicitate U.G.F. de împrejurarea ca, în cazul în care autoritățile judiciare din Barcelona - Spania vor pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de aceasta, cetățeanul român să fie transferat în România, în vederea executării pedepsei.

În baza art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, în vederea predării către autoritățile judiciare din Barcelona - Spania, s-a dispus arestarea persoanei solicitate U.G.F. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 26 martie 2014 până la data de 24 aprilie 2014, inclusiv.

Totodată, conform prevederilor art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare.

Conform art. 230 C. proc. pen., s-a dispus ca administrația locului de deținere să primească și să rețină persoana solicitată în Arestul I.P.J. Bihor, pe o durată de 30 zile, până la predarea efectivă către autoritățile judiciare din Barcelona - Spania.

Conform art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a fixat termen pentru predarea persoanei solicitate în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Totodată, s-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore prin Ordonanța de reținere din data de 12 martie 2014, ora 11.13, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 762/II.5/2014 și arestată provizoriu pe o durată de 15 zile, prin Încheierea penală nr. 9/IP din data 13 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, începând cu data de 13 martie 2014 până în 27 martie 2014, inclusiv.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.

În considerentele acestei hotărâri s-au reținut următoarele:

Prin Sesizarea nr. 762/II.5/2014 înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, la data de 12 martie 2014, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a înaintat instanței ordonanța de reținere și Procesul-verbal de identificare și ascultare a persoanei solicitate U.G.F., persoană față de care a fost emisă Semnalarea în Sistem Informatic Schengen în baza unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare spaniole, solicitând fixarea de urgență a unui termen de judecată în vederea soluționării cauzei conform dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Sesizării i-au fost anexate Procesul-verbal de identificare și ascultare a persoanei solicitate din 12 martie 2014, Ordonanța din 12 martie 2014 prin care s-a dispus reținerea acesteia timp de 24 de ore, începând cu data de 12 martie 2014, ora 11:13, precum și o copie a mandatului european de arestare în limba spaniolă.

În urma examinării cererii formulate, instanța de fond a reținut că pe numele persoanei solicitate U.G.F. a fost emis mandat european de arestare de către Judecătoria de Instrucție nr. 18 din Barcelona - Spania, la data de 27 februarie 2014, în Dosarul nr. 730/2013 - C, pentru comiterea infracțiunii de trafic ilicit de droguri și substanțe psihotrope pe raza localității Barcelona - Spania.

A mai reținut că mandatul european de arestare a cărui executare se solicită îndeplinește condițiile de formă și fond cerute de lege și că fapta pentru care se solicită predarea se regăsește în categoria celor 32 de infracțiuni prevăzute de art. 96 alin. (1) pct. 1, 3 din Legea nr. 302/2004, republicată, care dau loc la predare fără verificarea condiției dublei incriminări.

Totodată, a reținut că din conținutul mandatului european de arestare rezultă faptul că răspunderea penală pentru fapta de care este acuzată persoana solicitată nu este prescrisă, neexistând niciun motiv de refuz a executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinite și condițiile prev. de art. 101 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, reținând în acest sens faptul că persoanei reținute i s-au adus la cunoștință, de îndată, motivele reținerii, dar și cele prevăzute de art. 103 alin. (1) din același act normativ.

Deopotrivă, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 112 alin. (1) cu referire la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind predarea amânată, reținând în acest sens că, deși prin Adresa din 24 martie 2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș s-a făcut dovada faptului că numitul N.G.D. a formulat o plângere penală împotriva persoanei solicitate, sub aspectul comiterii infracțiunilor de lovire sau alte violențe și amenințare, plângere ce formează obiectul Dosarului nr. 273/P/2014 al unității de parchet sus-menționate, în cauză nu s-a început urmărirea penală, astfel încât nu este îndeplinită condiția prevăzută de lege care să justifice amânarea predării.

În consecință, Curtea de Apel Oradea a respins, ca neîntemeiată, cererea persoanei solicitate de amânare a predării până la soluționarea dosarului anterior menționat, reținând ca argument suplimentar în acest sens faptul că plângerea penală a fost formulată împotriva persoanei solicitate ulterior sesizării sale cu cererea de executare a mandatului european de arestare.

În raport cu argumentele prezentate, instanța de fond a constatat îndeplinite condițiile privind admiterea cererii de executare a mandatului european de arestare, motiv pentru a dispus conform dispozitivului.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată U.G.F., care a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței atacate, iar pe fond, dispunerea amânării predării sale până la soluționarea definitivă a dosarului aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș în care este cercetată penal.

Examinând contestația formulată, Înalta Curte o constată ca fiind nefondată pentru următoarele argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaționale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacționa prompt la stimulii infracționali în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare. În acest fel se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În speță, respectând rigorile legii, instanța de fond a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Judecătoria de Instrucție nr. 18 din Barcelona -Spania, la data de 27 februarie 2014, în Dosarul nr. 730/2013 - C, constatând în mod just că acesta îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, republicată, că infracțiunea pentru care este cercetată persoana solicitată - respectiv trafic ilicit de droguri și substanțe psihotrope - intră în categoria faptelor prev. de art. 96 din Legea nr. 302/2004 care dau loc la predare fără îndeplinirea condiției dublei incriminări, că nu sunt incidente cu privire la identitatea persoanei solicitate și nici motive de refuz a executării mandatului european de arestare, conform art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 107 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța de fond a admis cererea de executare a mandatului european de arestare și a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Barcelona - Spania sub condiția ca, în cazul în care autoritățile judiciare ale statului solicitant vor pronunța o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie transferată în România în vederea executării pedepsei.

Totodată, în vederea predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare ale statului solicitant, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 103 din același act normativ, dispunând arestarea persoanei solicitate U.G.F. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 26 martie 2014 până la data de 24 aprilie 2014, inclusiv.

De altfel, în cadrul prezentului demers judiciar persoana solicitată nu contestă nici unul dintre aceste aspecte, ci doar soluția instanței de fond de respingere a cererii de predare amânată, susținând că situația invocată și dovedită -existența Dosarului nr. 273/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș - atrage incidența dispozițiilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, astfel încât se impune amânarea predării sale până la soluționarea definitivă a cauzei penale anterior menționate.

Critica este neîntemeiată.

Dispozițiile art. 112 alin. (1) cu referire la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, instituie în sarcina instanței învestite cu executarea mandatului european de arestare, cu titlu imperativ, obligația amânării predării persoanei solicitate atunci când aceasta este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, amânarea predării durând până la soluționarea definitivă a cauzei penale.

Această ipoteză este incidență în situația în care față de persoana solicitată s-a dispus începerea urmăririi penale într-o cauză instrumentată de autoritățile judiciare române.

Or, ipoteza înregistrării unei plângeri penale prin care persoanei solicitate i se aduc acuzații și, eventual, efectuarea unor verificări prealabile în raport cu acestea, neurmată însă, până la momentul pronunțării hotărârii de punere în executare a mandatului european de arestare, de o soluție de începere a urmăririi penale față de persoana solicitată, nu se circumscrie situației reglementate de dispozițiile legale precitate, care justifică amânarea predării.

Acesta este motivul pentru care cererea persoanei solicitate U.G.F. de amânare a predării a fost just respinsă de instanța de fond, un argument suplimentar în acest sens fiind caracterul evident pro causa al plângerii penale formulate împotriva persoanei solicitate, care a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș la data de 24 martie 2014, ulterior momentului învestirii Curții de Apel Oradea cu cererea de punere în executare a mandatului european de arestare, tocmai pentru a susține apărarea acesteia.

În consecință, criticile formulate de contestatorul persoană solicitată sunt neîntemeiate, hotărârea instanței de fond dovedindu-se a fi temeinică și legală.

Pentru aceste motive, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată U.G.F. împotriva Sentinței penale nr. 50/PI/2014 din 26 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 94/35/P/2014.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată U.G.F. împotriva Sentinței penale nr. 50/PI/2014 din 26 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 94/35/P/2014.

Obligă contestatorul la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2014.

Procesat de GGC - N