ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 677/2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 661 din 25 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, a fost admisă contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 46/PI din 17 iunie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, a fost desființată sentința penală atacată și, rejudecând:

Conform art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302 din 2004 raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Satu Mare, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 46/PI din 17 iunie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 599 alin. (1) raportat la art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 92/P.I./2017 din 14.09.2017, pronunțată în Dosarul penal nr. x/2017 al Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Oradea a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 18 mai 2022, petentul A. a formulat contestație la executare prin care a solicitat suplimentarea dispozitivului Sentinței penale nr. 92/PI/2017, în sensul de a se reține ca motiv al amânării predării și cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Satu Mare în care are calitatea de inculpat, fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală. S-a susținut că această împrejurare este ulterioară pronunțării Sentinței penale nr. 92/PI/2017 și este de natură să determine amânarea predării contestatorului către autoritățile judiciare spaniole, reprezentând un impediment la predare în sensul dispozițiilor art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Oradea a constatat că prin Sentința penală nr. 92/PI/14.09.2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 al aceleiași instanțe, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Spania cu privire la executarea mandatului european de arestare din data de 20 iunie 2017, având referința Dosarului nr. x/2016 emis de Curtea Provincială din Biskaia, Secțiunea I - Spania, în vederea executării unei pedepse de 3 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, față de persoana solicitată A.. În temeiul art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Satu Mare, în care persoana solicitată are calitatea de inculpat, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității conform art. 103 alin. (5) din Legea 302/2004, republicată.

În baza dispozițiilor articolului 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, în vederea predării către autoritățile judiciare din Spania s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, cu începere de la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării. În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată A., ce va fi pus în executare la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării. Conform art. 230 din C. proc. pen. administrația locului de deținere va reține persoana solicitată la Centrul de Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului Bihor până la predarea efectivă către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Spania. Potrivit dispozițiilor art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea se va realiza în termen de 10 zile de la data încetării motivelor care au justificat predarea amânată.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore prin ordonanța de reținere din data de 14 septembrie 2017, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017, începând cu ora 01:30.

Deliberând asupra cererii de executare a mandatului european de arestare, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, instanța a constatat că, prin sesizarea înregistrată la data de 14.09.2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a înaintat instanței ordonanța de reținere din data de 14.09.2017, prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate pe 24 de ore începând cu data de 14.09.2017, ora 01:30, procesul-verbal de identificare și ascultare privind persoana solicitată A., emise în Dosarul nr. x/2017, fișa D.E.P.A.B.D. și fișa de cazier judiciar a acestuia, față de care a fost emisă semnalarea trimisă prin Organizația Internațională a Poliției Criminale INTERPOL - Biroul Sirene Național din Spania, în baza unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare spaniole, solicitându-se fixarea de urgență a unui termen de judecată în vederea soluționării cauzei conform dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a reținut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a identificat persoana solicitată A. pe baza fișei de evidență a persoanei pentru CNP x, în prezența avocatului din oficiu B., încheindu-se în acest sens procesul-verbal de identificare și ascultare din data de 14.09.2017.

Examinând cererea de executare a mandatului european de arestare, instanța a reținut că pe numele persoanei solicitate A. s-a emis un mandat european de arestare de către autoritățile judiciare din Spania pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 250.1.5 din C. pen. spaniol. S-a constatat că persoanei solicitate i s-au adus la cunoștință motivele reținerii și faptul că s-a emis un mandat european de arestare în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În fapt, s-a reținut că persoana solicitată A. a fost condamnată de autoritățile judiciare spaniole, la data de 15.10.2015, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, constând în aceea că a semnat, la data de 29 februarie 2008, un contract privat de vânzare-cumpărare cu C. și soțul acesteia, D., cu care avea dinainte o relație de încredere, persoana solicitată acționând în calitate de reprezentant al societății comerciale E. În baza acestui contract persoana solicitată le-a vândut locuința unifamilială nr. 3, construită parțial pe terenul urban situat în cartierul de la Torre din localitatea Barcena de Cicero (Cantabria), angajându-se să finalizeze construcția înainte de data de 30.06.2008, dată care a fost fixată pentru autentificarea contractului de vânzare cumpărare menționat. Între timp, C. și soțul acesteia, pentru îndeplinirea contractului pe care l-au semnat, i-au plătit în aceeași zi, prin transfer bancar, suma de 150.000 euro, angajându-se să plătească restul prețului (174.546,53 euro) la finalizarea lucrărilor în curs de execuție. După semnarea contractului, persoana solicitată a lipsit de pe teritoriul spaniol, plecând în România, fără să execute nicio lucrare relevantă și fără să realizeze niciun demers pentru înscrierea vânzării cumpărării, care nu a avut loc niciodată și a ignorat somațiile persoanelor prejudiciate pentru a restitui banii primiți.

La termenul din 14 septembrie 2017 s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate A., care întrebată asupra consimțământului la predare, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, a arătat că este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Spania, cunoscând caracterul irevocabil al acestuia. De asemenea, persoana solicitată a menționat expres că, în situația predării, nu renunță la regula specialității, aspecte consemnate în declarația semnată și atașată la dosarul cauzei.

Curtea de Apel Oradea a reținut că mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru, respectiv Spania, a unei persoane solicitate, care se execută în baza principiului recunoașterii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002, cât și cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, așa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană. S-a reținut că, în temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă cât și în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care funcționează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de Constituția României și de normele europene.

Conform Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, numai atunci când persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.

Curtea de Apel Oradea a constatat că infracțiunea care face obiectul mandatului european de arestare face parte din categoria celor care sunt expres enumerate de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și care dau loc la predare necondiționat de existența dublei incriminări.

La termenul din 14 septembrie 2017 s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate A. care, fiind întrebată asupra consimțământului la predare, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a arătat că este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Spania.

Din conținutul mandatului european de arestare rezultă că nu este prescrisă răspunderea penală pentru fapta de care este acuzată persoana solicitată.

În virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum și raportat la dispozițiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, care reglementează mandatul european de arestare, instanța română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competența de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene în speță Spania, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și nici asupra oportunității mandatului european de arestare.

Raportat la dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța a constatat că nu este incident vreun motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004, republicată, nefiind constatate impedimente legale la predare, instanța a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată, însă predarea către statul solicitant nu poate avea loc imediat, deoarece față de persoana solicitată se desfășoară un proces penal, acesta fiind judecat în calitate de inculpat, în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Satu Mare.

S-a reținut că, în acest caz, sunt incidente dispozițiile art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată conform cărora dacă persoana solicitată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Referitor la contestația la executare formulată de contestatorul A., Curtea de Apel Oradea a reținut că aceasta vizează o hotărâre pronunțată în procedura specială a executării mandatelor europene de arestare prevăzută de Legea nr. 302/2004, și nu o hotărâre pronunțată asupra fondului cauzei. Or, Legea nr. 302/2004 nu prevede o astfel de procedură.

Este adevărat că, potrivit art. 7 din Legea nr. 302/2004, prevederile acestei legi, se completează cu cele ale C. proc. pen., însă, s-a apreciat că în acest caz nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 597, art. 598 și următoarele din C. proc. pen., câtă vreme Curtea de Apel Oradea este doar o instanță de executare a unui mandat european de arestare și nu o instanță de executare în sensul acestor prevederi. Mai mult, contestația formulată de petent vizează de fapt un mandat de arestare și nu un mandat de executare a unei pedepse emis în baza unei hotărâri definitive de condamnare.

De altfel, instanța a reținut că o contestație la executare formulată împotriva unei hotărâri penale definitive se poate face doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv de art. 598 alin. (1) lit. a)-d) din C. proc. pen., iar motivul invocat de către contestatorul A. nu se încadrează în niciunul dintre cazurile în care se poate formula contestație la executare. Deși, formal, s-ar putea invoca existența unei împiedicări la executare - caz prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. - s-a reținut că, în realitate, nu este incidentă o astfel de situație, ci se tinde la a se reevalua situația juridică existentă a persoanei solicitate la momentul pronunțării Sentinței penale nr. 92/14.09.2016 a Curții de Apel Oradea.

Astfel, în această hotărâre, instanța a constatat că impedimentul la predare a persoanei solicitate prevăzut de art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii - s. Curții) a fost analizat cu ocazia soluționării cererii având ca obiect executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Spania la data de 20.06.2017 pe numele contestatorului și s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Satu Mare, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenție a pedepsei până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea la termen a pedepsei.

În prezenta cauză, contestatorul a invocat existența unui alt dosar penal, nr. x/2021 al Tribunalului Satu Mare, cauză în care instanța a fost sesizată cu rechizitoriul emis la data de 12.04.2021 în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare.

Curtea de Apel Oradea a avut în vedere că cererea de executare a mandatului european de arestare a fost soluționată printr-o hotărâre definitivă, în care s-a menționat motivul amânării predării, iar "apariția" unui alt motiv de amânare a predării decât cel avut în vedere de instanță nu determină o nouă amânare a punerii în executare a mandatului european de arestare. Instanța a subliniat că nu este vorba de nicio împrejurare ulterioară sau concomitentă dar necunoscută de instanța de executare, deoarece în cuprinsul rechizitoriului întocmit în acest nou dosar penal invocat se face mențiunea expresă că urmărirea penală a început in rem la data de 28.10.2014, iar la data de 14.07.2017 a fost confirmată de procuror ordonanța organelor de poliție judiciară din data de 28.06.2017 prin care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals . Deci contestatorul dobândise calitatea de "persoană cercetată", cerută la acel moment de dispozițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, anterior pronunțării Sentinței penale nr. 92/14.09.2017 a Curții de Apel Oradea.

S-a reținut că în această procedură nu se poate dispune în sensul celor solicitate, și anume ca amânarea predării persoanei solicitate să opereze până la soluționarea definitivă a unui alt dosar penal decât cel stabilit definitiv de către instanța de judecată prin hotărârea contestată, întrucât, dacă s-ar proceda în acest fel, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.

Modificările legislative intervenite de la acel moment și până în prezent nu pot conduce la o reevaluare a situației juridice, cu atât mai mult cu cât cele actuale, care pretind existența punerii în mișcare a acțiunii penale de procuror pentru a se dispune amânarea predării, față de cele anterioare, unde era suficient ca persoana solicitată să aibă calitatea de "persoană cercetată" (fiind astfel suficient să aibă calitatea de suspect) sunt mai restrictive.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 599 alin. (1) raportat la art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A.

Împotriva Sentinței penale nr. 46/PI din 17 iunie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, a formulat contestație condamnatul A., solicitând, în esență, să se constate că există o împiedicare la executarea mandatului european de arestare, întrucât este cercetat în Dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Satu Mare, cauză în care are calitatea de inculpat.

Analizând hotărârea contestată, în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 92/PI/14.09.2017 pronunțată în Dosar nr. x/2017, Curtea de Apel Oradea a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Spania cu privire la executarea mandatului european de arestare din data de 20 iunie 2017, având referința dosarului nr. x/2016 emis de Curtea Provincială din Biskaia, Secțiunea I - Spania, emis în vederea executării unei pedepse de 3 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, față de persoana solicitată A.. În temeiul art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Satu Mare, în care persoana solicitată are calitatea de inculpat, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității conform art. 103 alin. (5) din Legea 302/2004, republicată.

În baza dispozițiilor articolului 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, în vederea predării către autoritățile judiciare din Spania s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, cu începere de la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării. În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată A., ce va fi pus în executare la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării. În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Spania. Potrivit dispozițiilor art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea se va realiza în termen de 10 zile de la data încetării motivelor care au justificat predarea amânată.

Înalta Curte a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, dispoziții care se aplică, conform art. 114 alin. (1) din aceeași lege și în materia mandatului european de arestare, "în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen."

Conform prevederilor art. 7 din Legea nr. 302/2004, cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel. Cum legea specială nu cuprinde dispoziții în baza cărora să fie soluționate eventualele incidente ce se pot ivi la punerea în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în materiile reglementate de dispozițiile Legii nr. 302/2004 (punerea în executare a unei hotărâri care nu este încă definitivă; incidente privind executarea; nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, etc.), în mod evident sunt aplicabile prevederile cu caracter general prevăzute de art. 598 din C. proc. pen.. De altfel, jurisprudența Înaltei Curți este constantă în a statua că, în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 302/2004, dispozițiile art. 598 din C. proc. pen. privind contestația la executare sunt aplicabile în cazul hotărârilor judecătorești pronunțate în domeniile reglementate în Legea nr. 302/2004, inclusiv în cazul hotărârilor judecătorești pronunțate în materia mandatului european de arestare (ex. Decizia nr. 1499 din 6 decembrie 2016, Decizia nr. 1032 din 07 noiembrie 2017, Decizia nr. 892 din 26 septembrie 2017, Decizia nr. 167 din 19 martie 2019 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Invocând cazul prevăzut de dispozițiile art. 598 lit. c) din C. proc. pen., contestatorul condamnat A. a susținut că există un impediment la punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 20 iunie 2017, având referința Dosarului nr. x/2016, de Curtea Provincială din Biskaia, Secțiunea I - Spania, motivat de faptul că în prezent are calitatea de inculpat în Dosarul nr. x/2021 aflat pe rolul Tribunalului Satu Mare.

Din verificările efectuate de prima instanță, a rezultat că pe rolul Tribunalului Satu Mare a fost înregistrat, la data de 16 aprilie 2021, Dosarul penal nr. x/2021, în care numitul A. are calitatea de inculpat.

Instanța a constatat că prevederile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (aplicabile, conform art. 114 alin. (1), și în materia mandatului european de arestare) sunt imperative, legea dispunând că în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei.

În aceste circumstanțe, Înalta Curte a constatat că situația invocată de contestatorul condamnat A. (existența Dosarului penal nr. x/2021 al Tribunalului Satu Mare, în care acesta este cercetat de autoritățile judiciare din România) se circumscrie unei împiedicări la punerea în executare a dispoziției din Sentința penală nr. 92/PI/14.09.2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017, de predare a persoanei solicitate A. la data soluționării definitive a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Satu Mare, în care persoana solicitată are calitatea de inculpat, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Jurisprudența relevantă a instanței supreme este în același sens, Înalta Curte decizând că "în ipoteza în care instanța a dispus executarea mandatului european de arestare și amânarea predării până la soluționarea definitivă a unei cauze aflate pe rolul instanțelor române, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen, cercetarea persoanei solicitate într-un nou dosar penal constituie, în accepțiunea dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., o împiedicare la executarea dispoziției de predare a persoanei solicitate la data soluționării definitive a cauzei care a determinat amânarea inițială a predării (sau la data punerii în libertate ca urmare a liberării condiționate ori a executării pedepsei la termen) - dispoziție cuprinsă în hotărârea definitivă de executare a mandatului european de arestare. În consecință, contestația la executare întemeiată pe cazul prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., formulată împotriva hotărârii definitive de executare a mandatului european de arestare și amânare a predării, prin care se invocă cercetarea persoanei solicitate într-un nou dosar penal, este admisibilă" (I.C.C.J., secția penală, Decizia nr. 1032 din 7 noiembrie 2017, www.x.ro, decizie rezumată).

Deopotrivă, instanța a subliniat că, prin soluția pronunțată în cadrul contestației la executare, nu se revine asupra deciziei de predare a persoanei solicitate, această dispoziție având, în continuare, autoritate de lucru judecat, întrucât nu este reluată procedura inițială de executare a mandatului european de arestare, ci se examinează exclusiv incidența unui impediment temporar în punerea în executare a hotărârii de predare, care va fi adusă la îndeplinire la încetarea situației ce determină, la acest moment, amânarea predării (în același sens și Î.C.C.J., secția penală, Decizia nr. 216/2019).

Cu toate că prima instanță a respins contestația la executare ca inadmisibilă, din considerentele hotărârii atacate rezultă că s-a efectuat și o analiză pe fondul cererii, fiind examinată critica invocată de contestator, motiv pentru care Înalta Curte a apreciat că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, întrucât o asemenea soluție ar conduce la o prelungire inutilă a ciclului procesual.

De altfel, legea reglementează o singură situație când se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. fiind în sensul următor:

"Contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunța una dintre următoarele soluții: (...) 2. admiterea contestației și: (...) b) desființarea hotărârii atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul care a pronunțat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispozițiile privind citarea."

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte a admis contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 46/PI din 17 iunie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, a desființat sentința penală atacată și, rejudecând, conform art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302 din 2004 raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, va dispune amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Satu Mare, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Împotriva Deciziei penale nr. 661 din 25 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, a formulat contestația la executare judecătorul delegat la Compartimentul executări penale din cadrul Curții de Apel Oradea.

Prin cererea formulată, s-a arătat că prin Sentința penală nr. 92/PI/2017 din 14.09.2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Oradea a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Spania cu privire la executarea mandatului european de arestare din data de 20 iunie 2017, având referința Dosarului nr. x/2016, emis de Curtea Provincială din Biskaia, Secțiunea I - Spania, în vederea executării unei pedepse de 3 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, față de persoana solicitată A., iar în temeiul art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Satu Mare, în care persoana solicitată are calitatea de inculpat, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen. În baza dispozițiilor art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, în vederea predării către autoritățile judiciare din Spania, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, cu începere de la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării.

În baza Sentinței penale nr. 92/PI/2017 din data de 14.09.2017 a fost emis Mandatul de arestare nr. x/2017 din data de 14.09.2017 și, având în vedere că persoana solicitată și-a finalizat afacerile judiciare de pe teritoriul României în Dosarul nr. x/2016, prin adresa din data de 09.09.2022 Curtea de Apel Oradea a comunicat Inspectoratului de Poliție Județean Satu Mare - Serviciul Investigații Criminale - Biroul Urmăriți că Mandatul de arestare nr. x/2017 poate fi pus în executare, în vederea predării persoanei solicitate autorităților judiciare din Spania.

S-a mai arătat că, prin Decizia nr. 661/2022 din 25.10.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2022, s-a admis contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 46/PI din 17.06.2022 a Curții de Apel Oradea. pronunțată în Dosarul nr. x/2022, dispunându-se desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, conform art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Satu Mare, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Având în vedere că prin această din urmă decizie nu s-a dispus cu privire la formele de executare emise anterior în baza Sentinței nr. 92/PI/2017 din data de 14.09.2017, judecătorul delegat la Compartimentul executări penale din cadrul Curții de Apel Oradea, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., a solicitat lămurirea dispozitivului Deciziei penale nr. 661/25.10.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul dacă se impune anularea Mandatului de arestare nr. x/2017 din data de 14.09.2017 și emiterea unui nou mandat de arestare, pe o durată de 30 de zile, ce va fi pus în executare la data încetării motivelor ce au determinat predarea amânată în Dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Satu Mare.

S-a invocat cu titlu de jurisprudență Decizia penală nr. 273/29.03.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2017.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Reglementând rezolvarea contestației la executare, art. 599 din C. proc. pen. stabilește, în alin. (4) că, după pronunțarea soluției definitive ca urmare a admiterii contestației la executare, se face o nouă punere în executare conform procedurii prevăzute de prezentul titlu.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 555 alin. (1) teza I din C. proc. pen., pedeapsa închisorii și pedeapsa detențiunii pe viață se pun în executare prin emiterea mandatului de executare.

Înalta Curte constată că, în cauză, prin Decizia penală nr. 661 din 25 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, a fost admisă contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 46/PI din 17 iunie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, a fost desființată sentința penală atacată și, în rejudecare, conform art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302 din 2004 raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Satu Mare, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Potrivit textelor legale anterior menționate, în ipoteza admiterii contestației la executare și a rămânerii definitive a soluției, se face o nouă punere în executare, care se poate realiza doar prin reluarea în întregime a procedurii, ceea ce, implicit, presupune, emiterea unui alt mandat de executare.

Drept urmare, în cauză se impune anularea Mandatului de arestare nr. x/2017 din 14 septembrie 2017 emis de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017 (în baza Sentinței penale nr. 92/PI/2017 din 14 septembrie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2017) și emiterea unui nou mandat de arestare față de persoana solicitată A., ca va fi pus în executare la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării (până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Satu Mare, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite contestația la executare formulată de judecătorul delegat la Compartimentul executări penale din cadrul Curții de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 661 din 25 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, privind pe intimatul A.

Va dispune anularea Mandatului de arestare nr. x/2017 din 14 septembrie 2017 emis de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017 (în baza Sentinței penale nr. 92/PI/2017 din 14 septembrie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2017).

Va dispune arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării, conform celor dispuse prin Decizia penală nr. 661 din 25 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.

Va dispune emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată A., ca va fi pus în executare la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Conform prevederilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația la executare formulată de judecătorul delegat la Compartimentul executări penale din cadrul Curții de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 661 din 25 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, privind pe intimatul A.

Dispune anularea Mandatului de arestare nr. x/2017 din 14 septembrie 2017 emis de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017 (în baza Sentinței penale nr. 92/PI/2017 din 14 septembrie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2017).

Dispune arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării, conform celor dispuse prin Decizia penală nr. 661 din 25 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.

Dispune emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată A., ca va fi pus în executare la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 31 octombrie 2022.

GGC - NN