ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1488/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 47/PI din 22 aprilie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 107 și art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare nr. 9.B.219/2012/8 emis la data de 11 februarie 2013 de Judecătoria Raională Battonya, Ungaria, privind pe persoana solicitată G.M.A. și s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare maghiare. S-a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității.

S-a mai constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore, prin ordonanța de reținere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea din 10 aprilie 2013, ora 15,20, în Dosarul nr. 1188 din 11 mai 2013, prin încheierea penală nr. 14/IP/2013 din 11 aprilie 2013 a Curții de Apel Oradea și s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea Salonta, județul Bihor pe o durată de 5 zile, începând cu data de 11 aprilie 2013 până în 15 aprilie 2013 inclusiv, cu excepția datei de 15 aprilie 2013 când acesta trebuia să se prezinte la Curtea de Apel Oradea. Prin încheierea penală nr. 15/IP/2013 din 15 aprilie 2013 a Curții de Apel Oradea s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea Salonta, județul Bihor pe o durată de 7 zile, începând cu data de 16 aprilie 2013 până în 22 aprilie 2013 inclusiv, cu excepția datei de 22 aprilie 2013 când acesta trebuia să se prezinte la Curtea de Apel Oradea.

În baza dispozițiilor art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 29 zile, începând cu data de 22 aprilie 2013 până în 20 mai 2013 inclusiv, în vederea predării către autoritățile judiciare ale statului solicitant, sens în care, conform prevederilor articolului 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, se va emite mandat de arestare, ce va fi pus în executare, potrivit dispozițiilor art. 108 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată. Conform prevederilor articolului 152 C. proc. pen., administrația locului de deținere va primi și reține persoana solicitată la Arestul I.P.J. Bihor, pe o durată de 29 zile, până la predarea efectivă către autoritățile judiciare maghiare.

Conform art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a fixat termen pentru predare în 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că, prin sesizarea înregistrată la această instanță la data de 11 aprilie 2013 sub nr. 1188 din 11 mai 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a solicitat de urgență soluționarea cauzei, sens în care a înaintat procesul-verbal de identificare privind pe numitul G.M.A., mandatul european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Ungaria și traducerea acestuia în limba română. Persoana solicitată a fost identificată la data de 10 aprilie 2013 de către reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, fiindu-i asigurată și traducerea din limba română în limba maghiară prin intermediul unui traducător autorizat de limba maghiară.

Examinând cererea formulată, instanța de fond a reținut următoarele: Pe numele persoanei solicitate G.M.A. s-a emis mandat european de arestare nr. x din 11 februarie 2013, de către autoritățile judiciare maghiare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, constând în aceea că, la data de 23 martie 2010, în jurul orelor 21,30, împreună cu o altă persoană neidentificată, folosind autovehiculul D. cu număr de înmatriculare x au intrat în perimetrul Fermei nr.52 din localitatea Pusztaottlaca, de unde au sustras un număr de 23 de purcei pe care i-au transportat în România pentru a-i vinde, cauzând un prejudiciu de aproximativ 201.250 HUF, faptă prevăzută de art. 316 din Codul penal maghiar și de art. 208 - 209 lit. a), g), i) din C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța a procedat la verificarea identității persoanei solicitate și s-a asigurat că acestuia i s-a comunicat o copie a mandatului european de arestare. Potrivit prevederilor articolului 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța a adus la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute la același articol alin. (1) și (2) și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară maghiară. Instanța de fond a constatat că este competentă, potrivit art. 99 și 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, să procedeze la executarea mandatului european de arestare, care conține datele inserate în dispozițiile art. 86 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară emitentă a unui stat membru al Uniunii Europene în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate, în vederea efectuării urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate. Din economia alin. (2) al aceluiași text de lege, rezultă că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu art. 1 din Decizia cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, dar și cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, așa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

S-a mai reținut că, în temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă cât și în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care funcționează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de Constituția României și de normele europene. Astfel, din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar, instanța de fond a constatat că mandatul european de arestare îndeplinește condițiile de formă și fond cerute de lege, iar faptele pentru care se solicită predarea se regăsesc la punctul 18 al art. 96 din Legea nr. 302/2004, republicată - și, în consecință, nu se impune verificarea condiției dublei incriminări.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată G.M.A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea solicitării parchetului de punere în executare a mandatului european de arestare, întrucât nu a săvârșit faptele reținute în sarcina sa. Analizând cauza, sub aspectele criticii invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare: Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară, prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Acest mandat se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce statornicit de dispozițiile Deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2007 și trebuie să cuprindă informațiile prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004. În conformitate cu dispozițiile art. 86, 96, 97, 98 și 99 din Legea nr. 302/2004, judecătorul român hotărăște asupra arestării persoanei solicitate, numai după ce, potrivit legii, a verificat în prealabil, dacă au fost respectate condițiile necesare referitoare la emiterea mandatului, acesta neputându-se pronunța cu privire la vinovăția persoanei solicitate, la temeinicia urmăririi sau la oportunitatea arestării, decât cu atingerea principiului referitor la recunoașterea hotărârilor penale, ceea ce nu este admisibil.

Din examinarea actelor dosarului se constată că, împotriva persoanei solicitate G.M.A. a fost emis mandatul european de arestare nr. x la data de 11 februarie 2013 de către Judecătoria Raională Battonya, Ungaria, solicitându-se punerea în executare a acestuia față de persoana solicitată, arestarea persoanei solicitate în vederea predării și predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare maghiare, motivat de faptul că aceasta este urmărită penal pentru comiterea pe teritoriul Ungariei a infracțiunilor de furt calificat, faptă prevăzută de art. 316 din Codul penal maghiar și de art. 208 - 209 lit. a), g), i) din C. pen., iar acest mandat constituie o decizie judiciară emisă de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene - Ungaria, care are la bază un mandat de arestare emis în condițiile legii din Ungaria.

Înalta Curte constată că, mandatul european de arestare emis de către autoritățile maghiare pe numele persoanei solicitate G.M.A. conține toate informațiile necesare, în cauză au fost respectate dispozițiile legale privind executarea mandatului conform art. 96 și 97 din Legea nr. 302/2004 și nu există impedimente la executare, din cele prevăzute în art. 98 din Legea nr. 302/2004. De asemenea, s-a dispus punerea în executare a mandatului cu respectarea regulii specialității, în sensul că persoana predată nu va putea fi privată de libertate decât pentru fapte ce fac obiectul acestui mandat, iar măsura arestării persoanei solicitate a fost luată cu respectarea dispozițiilor art. 101 și 102 din Legea nr. 302/2004, republicată, a drepturilor și garanțiilor procesuale ale acestei persoane.

În raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanță a admis sesizarea formulată de către parchet, în temeiul art. 103 alin. (5), (6) și (10) raportat la art. 107 din Legea nr. 302/2004 modificată și republicată, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile maghiare pe numele persoanei solicitate G.M.A. și predarea acestei persoane solicitate, către autoritățile judiciare maghiare. Solicitarea recurentului persoană solicitată, de a fi lăsat în libertate, întrucât nu este vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, în mandatul european de arestare, nu poate fi primită de către înalta Curte, întrucât, în cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european, instanța națională verifică îndeplinirea condițiilor de fond și formă ale acestuia și alege măsura preventivă, fără a se putea pronunța asupra temeiniciei acuzațiilor aduse persoanei solicitate.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată G.M.A. împotriva Sentinței penale nr. 47/PI din 22 aprilie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată G.M.A. împotriva Sentinței penale nr. 47/PI din 22 aprilie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul persoană solicitat la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2013.