ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3521/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 27 din 15 februarie 2013 a Tribunalului Bihor, în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I., cetățenie română, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, cu 2 copii minori, recidivist postexecutoriu, la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. În baza art. 65 alin. (2) și (3), rap. la art. 64 lit. a) teza II și b) și art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive, măsură dispusă prin Încheierea nr. 66 din 1 noiembrie 2012 a Tribunalului Bihor. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate durata reținerii și arestării preventive de la 1 noiembrie 2012 la zi. S-au respins pretențiile civile formulate de partea vătămată M.A. În baza art. 169 alin. (1) teza II și alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus ca organul de cercetare penală să restituie inculpatului autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare X, indisponibilizat în vederea examinării criminalistice prin Procesul-verbal din 31 octombrie 2012. S-a dispus restituirea documentelor de identificare a autoturismului marca B. cu nr. de înmatriculare X, consemnate în Procesul-verbal din 31 octombrie 2012 și aflate la dosarul de urmărire penală atașat prezentei cauze, în plic sigilat.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.500 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului. În ceea ce privește onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat s-a constatat că s-a dispus achitarea acestuia, conform delegației de la dosar, prin Încheierea din 18 decembrie 2012, dată în prezenta cauză. În baza art. 189 C. proc. pen., rap. la art. 68 11 din Legea nr. 51/1995, republicată, cu referire la art. 5 lit. e) din Protocolul nr. 113928/2008, s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bihor a onorariului apărătorului din oficiu desemnat pentru partea vătămată, conform delegației de la dosar.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, întocmit în Dosar nr. 90/D/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.I., pentru săvârșirea în data de 31 octombrie 2012 a infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, pentru că a transportat-o pe partea vătămată M.A., împotriva voinței acesteia, din mun. Salonta în mun. Oradea în scopul exploatării sexuale a acesteia prin obligarea la practicarea prostituției. Prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea față de celelalte infracțiuni pentru care a fost cercetat inculpatul.

Partea vătămată M.A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 euro, reprezentând daune morale. Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de examinare criminalistică, planșă foto și probe dactiloscopice, declarațiile martorilor și părții vătămate, declarațiile inculpatului, proces-verbal de ridicare și de vizionare a unor înregistrări video și CD conținând aceste înregistrări, proces-verbal de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice, plic conținând 3 urme biologice, prelevate din autoturismul B. cu număr de înmatriculare X, plic conținând 7 chiștoace de țigări, ridicate din același autoturism, plic conținând documentele autoturismului respectiv, celelalte înscrisuri aflate la dosar, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: În vara anului 2012, inculpatul B.I.

zis "B." a înlesnit practicarea prostituției și a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către mai multe persoane pe raza mun. Oradea. De asemenea, în schimbul unor sume de bani, inculpatul B.I. a asigurat supravegherea și paza unor persoane de sex feminin care se prostituau în folosul său sau al numitului H.A. La începutul lunii iunie 2012, partea vătămată M.A. s-a deplasat în mun. Oradea, prilej cu care a fost acostată de făptuitorul B.G. zis "D.", acesta propunându-i să se căsătorească. Drept urmare, partea vătămată M.A. s-a mutat în locuința făptuitorului B.G. din mun. Oradea. După câteva zile, potrivit declarației părții vătămate M.A., făptuitorul B.G. și mama acestuia, învinuita B.C.

zisă "B.A.", au determinat-o să se prostitueze, ea făcând acest lucru pe raza mun. Oradea timp de aproximativ 2 săptămâni. Partea vătămată M.A. a arătat că în această perioadă a întreținut raporturi sexuale normale și orale, de cele mai multe ori cu șoferi de camion, fiind supravegheată de învinuita B.C. zisă "B.A." și uneori de inculpatul B.I., iar banii câștigați din practicarea prostituției, circa 400 RON zilnic, i-a remis integral învinuitei B.C. Inculpatul B.I. se află în relații de rudenie cu învinuita B.C., aceasta din urmă fiindu-i mătușă. Declarațiile părții vătămate se coroborează cu Adresa cu nr. 2904 din 7 noiembrie 2012 a Inspectoratului de Jandarmi Județean Bihor, din care rezultă că numita M.A.

a fost sancționată contravențional în datele de 17 și de 21 iunie 2012 conform Legii nr. 61/1991, ca urmare a depistării sale pe str. Borșului și pe Calea Clujului din mun. Oradea "în timp ce acosta persoane de sex bărbătesc pentru a întreține relații sexuale cu scopul de a obține foloase materiale". În data de 24 iunie 2012, inculpatul B.I. s-a înțeles telefonic cu numitul H.A. să o aducă pe partea vătămată M.A. în mun. Salonta pentru a practica prostituția împreună cu numitele E.G. și B.I.A. zisă "V.". În data de 25 iunie 2012, inculpatul B.I. i-a cerut părții vătămate M.A. să îl însoțească și a transportat-o pe aceasta în mun. Salonta la domiciliul numitei E.G., unde locuiau și numiții H.A.

și B.I.A. Inculpatul B.I. a acționat fără știrea mătușii sale B.C., zisă "B.A.", la locuința căreia, de altfel, a rămas cartea de identitate a părții vătămate M.A. Declarațiile părții vătămate M.A. și ale numiților H.A. și E.G., în sensul precizat mai sus, se coroborează cu procesul-verbal de redare a convorbirilor și comunicărilor interceptate în Dosarul cu nr. 60 D/P/2012 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea. În perioada următoare partea vătămată M.A. s-a prostituat pe raza mun. Salonta împreună cu numitele E.G. și B.I.A., până în data de 18 iulie 2012. Conform declarațiilor numitelor E.G., B.I.A. și M.A., acestea acostau șoferi de camion sau de autoturisme, cu care întrețineau relații sexuale normale și orale în schimbul unor sume cuprinse între 30 și 100 RON, câștigând în acest fel circa 300 - 400 RON pe zi.

În cursul lunii iulie 2012, numitul H.A. i-a dat de înțeles inculpatului B.I. că partea vătămată M.A. a plecat spre o destinație necunoscută, lucru care nu era adevărat. Ulterior, partea vătămată M.A. s-a mutat cu chirie împreună cu numita B.I.A., zisă "V.", într-un imobil din mun. Salonta aparținând martorei F.I.. Numitele M.A. și B.I.A. au început din nou să se prostitueze, acostând "clienți" pe raza mun. Salonta. Din cercetări a rezultat că inculpatul B.I. le-a descoperit în perioada august - septembrie 2012 pe numitele M.A. și B.I.A., zisă "V.", la ieșire din mun. Salonta, unde acestea se prostituau. Potrivit declarațiilor numitelor M.A. și B.I.A., cu acel prilej inculpatul B.I. le-a amenințat și le-a luat banii pe care îi aveau asupra lor, în total 650 RON, iar când numita B.I.A.

a încercat să se împotrivească, a lovit-o pe aceasta cu palma peste față. În cursul lunii septembrie 2012, inculpatul B.I. s-a deplasat din nou cu autoturismul în locul din mun. Salonta unde se prostitua numita B.I.A., zisă "V.", a proferat la adresa acesteia injurii și amenințări și a intenționat să o introducă în autoturism. Numita B.I.A. a reușit să scape prin fugă, cerându-i în acest timp ajutor prin telefon taximetristului B.F. După câteva zile, făptuitorul S.K., la solicitarea inculpatului B.I., s-a interesat despre adresa la care locuiesc numitele M.A. și B.I.A., zisă "V.", între aceasta din urmă și numitul S.K. izbucnind o ceartă. Urmare a incidentelor menționate cu inculpatul B.I., numitele M.A.

și B.I.A., zisă "V.", au dezvoltat o teamă permanentă că acesta le va răpi și le va obliga să se prostitueze în folosul său. Relevante fiind declarația numitei B.I.A., căreia inculpatul B.I. i-a spus că o va duce împreună cu numita M.A. în Italia pentru a practica prostituția, precum și declarația martorei S.B., pe care numita M.A. a rugat-o să sune la poliție în cazul în care va avea probleme. În dimineața zilei de 31 octombrie 2012, făptuitorul S.K. s-a deplasat la imobilul din mun. Salonta în care locuiau numitele M.A. și B.I.A., pentru a se interesa, sub pretextul căutării unei chirii, unde se află acestea. După cum a rezultat chiar din declarația inculpatului B.I., făptuitorul S.K. l-a încunoștințat telefonic despre cele constatate.

Drept urmare, în jurul orei 11:00, inculpatul B.I. s-a deplasat în mun. Salonta cu autoturismul B., cu număr de înmatriculare X, aflat în proprietatea sa. Cu acest prilej, inculpatul B.I. a fost însoțit de făptuitorul V.K. și de o a treia persoană, rămasă neidentificată. În mun.Salonta a urcat în autoturism și făptuitorul S.K. Inculpatul s-a deplasat cu autoturismul la imobilul în care locuiau numitele M.A. și B.I.A., și pretextând că trebuie să-i dea acesteia din urmă o carte de identitate și o sumă de bani, i-a cerut proprietarei F.I. să o cheme afară. În momentul în care numita B.I.A. l-a văzut pe inculpatul B.I., a început să tremure de frică, și-a luat copilul în brațe și a fugit la locuința martorei H.T.

După aceasta inculpatul B.I. s-a deplasat cu autoturismul, împreună cu ceilalți 3 bărbați, care îl însoțeau, la localul SC P. SRL "C.V.", situat la ieșirea din mun. Salonta, în zona căruia practica prostituția numita M.A. După ce a ajuns la locuința martorei H.T., numita B.I.A. a sunat-o pe partea vătămată M.A., înștiințând-o că inculpatul le caută și cerându-i să rămână în localul menționat, unde va trimite un taximetru. Numita B.I.A. l-a sunat apoi pe numitul B.F., cerându-i să se deplaseze urgent la localul "C.V." pentru a o lua pe numita M.A. Numita B.I.A. a sunat-o din nou pe partea vătămată M.A., moment în care în local a intrat inculpatul B.I. Partea vătămată M.A. a mai apucat să spună plângând că "a venit B." și a cerut ajutor, după care legătura s-a întrerupt.

Inculpatul B.I. i-a solicitat numitei M.A. să-l însoțească, afirmând că o va duce la mama acesteia, însă partea vătămată s-a împotrivit, cerându-i inculpatului să o lase în pace. Drept urmare, inculpatul B.I. a condus-o afară din local pe partea vătămată M.A. cu forța, trăgând-o de un umăr, și a introdus-o împotriva voinței sale în autoturismul B., în care se aflau și cei 3 bărbați menționați mai sus. După aceasta, inculpatul B.I. a condus autoturismul B. cu număr de înmatriculare X din mun. Salonta în mun. Oradea, refuzând să o lase pe partea vătămată M.A. să coboare pe traseu, în ciuda rugăminților și plânsetelor acesteia (aspect confirmat inclusiv de făptuitorul S.K.). Pe drum, părții vătămate M.A.

i s-a reiterat, de asemenea, împrejurarea mincinoasă că urmează să se întâlnească în mun. Oradea cu mama sa. Astfel, din declarația martorei M.M.I., mama părții vătămate, a rezultat că aceasta nu a știut unde se află fiica sa și că nu a fost contactată de nicio persoană cu privire la fiica sa. În momentul în care martorul B.F. a ajuns cu taximetrul, la localul "C.V.", ospătărița S.B. i-a spus că numita M.A. a fost "luată" de 3 sau 4 bărbați, lucru despre care numitul B.F. a înștiințat-o telefonic pe numita B.I.A. Aceasta la rândul său, după întreruperea legăturii telefonice cu partea vătămată M.A., a apelat numărul de urgență 112, reclamând cele întâmplate. După ce a ajuns în mun. Oradea, iar din autoturism au coborât ceilalți 3 bărbați, inculpatul B.I.

a dus-o pe partea vătămată M.A. la locuința învinuitei B.C., iar în seara aceleiași zile, cunoscând că fapta a fost descoperită, s-a prezentat la sediul Poliției mun. Oradea cu numita M.A., după ce acesteia i s-a restituit cartea de identitate, rămasă din luna iunie 2012 la locuința învinuitei B.C. În prealabil, inculpatul B.I. i-a cerut părții vătămate M.A. să declare organelor de poliție că nu a luat-o cu forța din mun. Salonta și că în realitate ei doi au o relație intimă. De altfel, inculpatul B.I. a și dat în acest sens un început de declarație la Poliția mun. Oradea. Ulterior, la ora 01:22, inculpatul a avut o convorbire telefonică cu martorul V.G., expunând scenariile pe care are de gând să le expună organelor de anchetă.

Și în continuare, atitudinea inculpatului a fost oscilantă și nesinceră, contradicțiile dintre declarația dată în fața instanței în data de 1 noiembrie 2012 și declarația dată în fața procurorului în data de 3 decembrie 2012 reținându-se ca fiind mai mult decât evidente. Audiată fiind în dosarul de urmărire penală, inculpata a declarat că s-a prostituat anterior a-l cunoaște pe inculpat, că inculpatul i-a propus să se căsătorească cu el și că au locuit împreună în locuința mamei lui în Oradea. A declarat că pe perioada cât a fost găzduită de mama inculpatului banii proveniți din prostituție i-a predat acesteia. A declarat că pe timpul cât s-a prostituat în Salonta a fost găzduită de numita E.G.

și că în acea perioadă banii proveniți din prostituție i-a predat acesteia pentru găzduire și hrană. Audiat pe parcursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut că a transportat-o pe inculpată la locurile unde se prostitua.A recunoscut că i-a propus să se căsătorească cu el și că au locuit împreună în locuința mamei lui. La termenul de judecată din 7 februarie 2013, prin declarația prev. la art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prev. de art. 320 1 C. proc. pen., arătând intenția de a recunoaște săvârșirea faptei cuprinse în actul de sesizare. După citirea actului de sesizare la termenul de judecată din 7 februarie 2013, s-a procedat conf. cu prev. art. 320 1 alin. (3) rap.

la art. 320 1 alin. (2) C. proc. pen., respectiv a fost audiat inculpatul cu privire la săvârșirea faptei descrise în actul de sesizare, respectiv la recunoașterea ori nerecunoașterea acesteia. Inculpatul a confirmat despre cunoașterea conținutului actului de sesizare și a întregului material de urmărire penală, recunoscând în totalitate fapta reținută în actul de sesizare. A declarat că nu mai solicită administrarea altor probe, pentru că își însușește probele administrate la urmărirea penală care sunt suficiente pentru lămurirea tuturor chestiunilor legate de cauză. Din fișa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul este recidivist postexecutoriu. Primul termen al recidivei îl constituie condamnarea sa la pedeapsa închisorii de 6 ani, stabilită prin Decizia penală nr. 130/R din 24 martie 2009 a Tribunalului Bihor, fiind arestat la 8 septembrie 2005 și eliberat condiționat la 23 septembrie 2009, cu un rest de pedeapsă neexecutată de 714 zile.

Inculpatul B.I. a fost reținut pe o perioadă de 24 de ore în baza Ordonanței cu nr. 90/D/P/2012 din 1 noiembrie 2012 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea și arestat preventiv pe o durată de 29 zile, începând cu data de 1 noiembrie 2012 până la 29 noiembrie 2012, prin Încheierea cu nr. 66/2012 (Dosar nr. 11018/111/2012) a Tribunalului Bihor, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă cu nr. 51 din 1 noiembrie 2012. Prin Încheierea cu nr. 75/2012 din 23 noiembrie 2012 (Dosar nr. 12015/111/2012) a Tribunalului Bihor, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului B.I. pe o durată de 30 zile, începând cu data de 30 noiembrie 2012 până la 29 decembrie 2012. Prima instanță și-a însușit probele administrate în dosarul de urmărire penală ținând seama de acestea la pronunțarea soluției în cauză.

S-au constatat îndeplinite condițiile stipulate în art. 320 1 C. proc. pen. cu privire la faptă, inculpat și celelalte chestiuni legate de cauză. S-a reținut că, din probele administrate a rezultat că starea de fapt este stabilită, fapta inculpatului există, constituie infracțiune, a fost săvârșită de inculpat și că există suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse. Inculpatul a recunoscut și regretat fapta astfel descrisă. În urma analizării întregului material probator, ținând seama de dispozițiile legale arătate și de opțiunea inculpatului privind aplicarea procedurii prev. de art. 320 1 C. proc. pen.

- respectiv a judecării în cazul recunoașterii vinovăției, analizând și chestiunile cu o importanță secundară în cauză, dar fără a scăpa din vedere situațiile obiective evidențiate la dosar, făcând o apreciere temeinică asupra întregului probatoriu administrat atât în dosarul de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, reținând și poziția exprimată de inculpat, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus și probată la dosar, de a o transporta în data de 31 octombrie 2012 pe partea vătămată M.A. din mun. Salonta în mun. Oradea, împotriva voinței acesteia, în scopul exploatării sexuale a acesteia prin obligarea la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

S-a reținut că rezultă că fapta inculpatului și starea de fapt sunt stabilite că există suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite aplicarea unei pedepse, și că nu există nelămuriri sau indicii rezonabile care să justifice respingerea acestei cereri a inculpatului în baza art. 320 1 alin. (ultim C. proc. pen. Față de probele administrate în cauză, ținând seama de conduita și poziția în apărare a inculpatului, văzând și criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. în art. 72 C. pen., cât și prev. art. 320 1 C. proc. pen., instanța l-a condamnat pe inculpat, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu executarea acesteia în regim de detenție, cu aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi și fără reținerea circumstanțelor atenuante.

S-a apreciat că nu pot fi reținute circumstanțele atenuante, dată fiind conduita anterioară, gravitatea faptei săvârșite și scopul ce trebuie atins prin aplicarea pedepsei. La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere persoana inculpatului, în vârstă de 41 de ani, antecedentele penale, împrejurările comiterii faptei, gradul sporit de pericol social al acestuia, posibilitatea de reintegrare socială, precum și atitudinea inculpatului, de recunoaștere și regret a acesteia, în condițiile prev. de art. 320 1 C. proc. pen. Cu privire la măsura preventivă, tribunalul a constatat că temeiul avut în vedere de către instanță la luarea măsurii arestului preventiv și pe parcursul procesului penal cu ocazia menținerii acestei măsuri subzistă și în prezent și impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, neintervenind nicio modificare.

Tribunalul a apreciat că probele evidențiate până în prezent în cauză justifică menținerea măsurii arestării preventive în ce-l privește pe inculpat, la dosar existând probe care indică magnitudinea pericolului real pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate, pericol care în cazul de fată evidențiază și justifică o suspiciune rezonabila, măsura arestării fiind proporțională cu gravitatea faptei, ceea ce face ca celelalte măsuri să nu fie suficiente. Au fost evidențiate fapte concrete pe baza cărora s-a estimat riscul lăsării inculpatului în libertate, prin urmare au fost furnizate motive pertinente și suficiente pentru a justifica necesitatea menținerii inculpatului în arest.

Tribunalul a constatat că nu se impune luarea unei măsuri alternative prevăzute de lege, neprivative de libertate, deoarece conduita inculpatului pe care acesta înțelege să o adopte în societate este certă, fiind justificată necesitatea protejării ordinii publice. Prin urmare nu poate fi dispusă înlocuirea măsurii și nu există condițiile legale pentru revocarea acesteia. Față de aceste împrejurări a rezultat că măsura arestului este proporțională cu gravitatea faptei, celelalte măsuri s-au apreciat ca fiind insuficiente, temeiul invocat justificând menținerea arestului preventiv al inculpatului, lăsarea în libertate a acestuia prezentând pericol pentru ordinea publică. În speță, au fost respectate și prevederile art. 5 parag.

3 și 4 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Atâta timp cât nu s-a stabilit că reținerea inculpatului este nelegală, neexistând motive pentru a nu mai menține starea de arest a inculpatului, respectiv pentru a revoca măsura ori a o înlocui din oficiu. Drept urmare, s-a menținut măsura arestării preventive, dispusă prin Încheierea nr. 66 din 1 noiembrie 2012 a Tribunalului Bihor, și s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunțate durata reținerii și arestării preventive de la 1 noiembrie 2012 la zi. Cu privire la pretențiile civile formulate de partea vătămată M.A. față de inculpat, instanța le-a respins. În prezenta cauză inculpatul a fost cercetat pentru transportarea părții vătămate M.A.

din mun. Salonta în mun. Oradea, împotriva voinței acesteia, în scopul exploatării sexuale a acesteia prin obligarea la practicarea prostituției. Pentru această faptă partea vătămată nu a explicat în ce măsură conduita inculpatului i-a cauzat suferințe. Întrucât prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea față de celelalte infracțiuni pentru care a fost cercetat inculpatul, declarațiile părții vătămate potrivit cărora pe perioada cât a fost găzduită de mama inculpatului banii proveniți din prostituție i-a predat acesteia, respectiv că pe timpul cât s-a prostituat în Salonta a fost găzduită de numita E.G. și că în acea perioadă banii proveniți din prostituție i-a predat acesteia pentru găzduire și hrană, s-a reținut că, vor fi avute în vedere în respectiva cauză.

Cu privire la autoturismul inculpatului indisponibilizat prin Procesul-verbal din 31 octombrie 2012, din dosar a rezultat că autoturismul nu a fost ridicat în vederea confiscării, ci în vederea examinării criminalistice deoarece a servit la transportarea părții vătămate M.A. Față de această împrejurare, instanța a dispus ca organul de cercetare penală să restituie inculpatului autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare X și documentele de identificare a autoturismului marca B. cu nr. de înmatriculare X, consemnate în Procesul-verbal din 31 octombrie 2012 și aflate la dosarul de urmărire penală atașat prezentei cauze, în plic sigilat. Cu privire la apărarea din oficiu, instanța a apreciat necesar a desemna apărător pentru partea vătămată și a dispus plata onorariului conform delegației de la dosar.

Cu privire la exercitarea apărării din oficiu pentru inculpat, potrivit prev. art. 5 alin. (1) și alin. (2) din Protocolul 113.928/2008 încheiat de Ministerul Justiției cu U.N.B.R., în cursul judecății onorariul avocatului se acordă o singură dată pentru fiecare grad de jurisdicție. În împrejurarea în care s-a dispus menținerea arestului preventiv a inculpatului în baza art. 300 1 C. proc. pen. a fost desemnat apărător din oficiu pentru etapa cercetării judecătorești, delegația fiind decontată prin Încheierea din 18 decembrie 2012, dată în prezenta cauză. Drept urmare, potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) și alin. (2) din Protocol, delegațiile ulterioare ale aceluiași apărător din oficiu, ori ale altor apărători din oficiu desemnați în cursul judecății, s-a reținut că nu pot fi decontate.

Prin urmare, ținând seama de limitele pedepselor și de cele de mai sus, s-a dispus, în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art:37 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului B.I., recidivist postexecutoriu, la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție, cu aplic. art. 71, 64 teza II și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. În baza art. 65 alin. (2) și (3) rap. la art. 64 lit. a) teza II și b) și art. 66 C. pen., i s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive, măsură dispusă prin Încheierea nr. 66 din 1 noiembrie 2012 a Tribunalului Bihor. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunțate durata reținerii și arestării preventive, de la 1 noiembrie 2012 la zi. S-au respins pretențiile civile formulate de partea vătămată M.A. În baza art. 169 alin. (1) teza II și alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus ca organul de cercetare penală să restituie inculpatului autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare X, indisponibilizat în vederea examinării criminalistice prin Procesul-verbal din 31 octombrie 2012. S-a dispus restituirea documentelor de identificare a autoturismului marca B. cu nr. de înmatriculare X, consemnate în Procesul-verbal din 31 octombrie 2012 și aflate la dosarul de urmărire penală atașat prezentei cauze, în plic sigilat.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termen legal, a declarat apel inculpatul B.I., solicitând desființarea acesteia în sensul de a se reduce pedeapsa ce i-a fost aplicată în raport de împrejurarea că inculpatul-apelant a formulat un denunț, condiții în care sunt aplicabile prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002. Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 371 și art. 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta este legală și temeinică, iar apelul declarat de inculpat este nefondat și a fost respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei. Prin Rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea din 11 decembrie 2012, dat în Dosarul nr. 90/D/P/2012, inculpatul-apelant B.I.

a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 278/2001, constând în aceea că, în data de 31 octombrie 2012, a transportat-o prin răpire pe partea vătămată M.A., din mun. Salonta în mun. Oradea, în scopul exploatării sexuale a acesteia prin obligarea la practicarea prostituției. Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor față de inculpat sub aspectul comiterii infracțiunilor de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat nestructurat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Curtea a constatat că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului-apelant pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare. Probele administrate în faza de urmărire penală, pe care inculpatul-apelant a declarat că le cunoaște și pe care și le-a însușit, au făcut dovada faptului că acesta, în data de 31 octombrie 2012, a răpit-o pe partea vătămată intimată M.A. din localul "C.V." din Salonta, unde aceasta practica prostituția și a transportat-o în Oradea, la locuința numitei B.C., în scopul exploatării sexuale a acesteia în folosul său, prin obligarea la practicarea prostituției.

Astfel, partea vătămată intimată M.A. a început să practice prostituția în vara anului 2012, fiind supravegheată atât de B.C., care se află în relații de rudenie cu inculpatul-apelant, fiindu-i mătușă, cât și de inculpatul-apelant B.I. În data de 25 iunie 2012, inculpatul-apelant a transportat-o, fără a o înștiința pe mătușa sa, pe partea vătămată M.A. în Salonta, la domiciliul numitei E.G., unde locuiau și numiții H.A. și B.I.A., iar în perioada următoare partea vătămată intimată s-a prostituat pe raza acestui municipiu, împreună cu numitele E.G. și B.I.A., până în data de 18 iulie 2012. În cursul lunii iulie 2012, numitul H.A. i-a dat de înțeles inculpatului-apelant că partea vătămată a plecat spre o destinație necunoscută, împrejurare care s-a reținut că nu este reală.

Ulterior, partea vătămată M.A. s-a mutat în chirie, împreună cu numita B.I.A., într-un imobil din mun. Salonta aparținând martorei F.I., împreună cu care a început din nou să se prostitueze pe raza mun. Salonta. Probabil în perioada august - septembrie 2012, inculpatul-apelant le-a descoperit pe cele două la ieșirea din mun. Salonta, unde acestea se prostituau, prilej cu care le-a amenințat și le-a luat banii pe care acestea îi aveau asupra lor, ocazie cu care a și lovit-o pe numita F.I., care a încercat să se împotrivească. În cursul lunii septembrie 2012, inculpatul-apelant s-a deplasat din nou în Salonta, la locul unde se prostitua numita B.I.A., a proferat la adresa acesteia injurii și amenințări și a intenționat să o introducă în mod forțat în autoturismul său, dar aceasta a reușit să scape prin fugă.

Ca urmare a acestor acțiuni ale inculpatului-apelant, atât partea vătămată intimată, cât și numita B.I.A. au dezvoltat o teamă permanentă, fiindu-le frică că inculpatul-apelant le va răpi și le va obliga să se prostitueze în folosul său. Acesta s-a reținut că este contextul în care, în data de 31 octombrie 2012, inculpatul-apelant a ajuns la localul C.V. din Salonta și a obligat-o pe partea vătămată să-l însoțească, deși aceasta s-a împotrivit, spunându-i să o lase în pace. Ca urmare, inculpatul-apelant a condus-o cu forța pe partea vătămată afară din local, trăgând-o de umăr și a introdus-o, împotriva voinței sale, în autoturismul B. cu nr. de înmatriculare X. Inculpatul-apelant a condus apoi acest autoturism din Salonta până în Oradea, refuzând să o lase pe partea vătămată să coboare pe traseu, în ciuda rugăminților și a plânsetelor acesteia și a dus-o la locuința numitei B.C.

În seara aceleiași zile, știind că fapta a fost descoperită, inculpatul-apelant s-a prezentat, împreună cu partea vătămată intimată la sediul Poliției mun. Oradea, după ce i-a cerut acesteia să declare că nu a transportat-o cu forța, ci că, în realitate, ei ar avea o relație intimă. Starea de fapt mai sus arătată a rezultat din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, din declarațiile părții vătămate intimate, Adresa nr. 2904 din 7 noiembrie 2012 a Inspectoratului de Jandarmi Județean Bihor, din care a rezultat că în numele părții vătămate intimate au fost încheiate două procese-verbale de constatare a contravenției prev. de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 12/1991, ca urmare a depistării sale pe str. Borșului și pe Calea Clujului din mun.

Oradea, în timp ce acosta persoane de sex bărbătesc pentru a întreține relații sexuale, declarațiile martorilor B.I.A., S.K., S.B., H.T. Justificat prima instanță a admis cererea formulată de inculpatul-apelant, de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției, în cauză fiind îndeplinite condițiile cerute de art. 320 1 alin. (1) - (4) C. proc. pen. Cât privește pedeapsa principală de 4 ani închisoare cu executare prin privare de libertate și cea complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, Curtea a constatat că acestea au fost corect individualizate și corespund, atât ca sub aspectul naturii, cât și al duratei lor, gravității deosebite a faptei pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului-apelant (care a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie), precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale.

Referitor la solicitarea inculpatului-apelant, de a se reține în favoarea sa dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, Curtea a constatat că, așa cum rezultă din adresa din Dosar nr. 422/P/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, inculpatul-apelant a furnizat informații ce au fost foarte utile la aflarea adevărului în cauză în ceea ce o privește pe inculpata B.V., referent de specialitate la Primăria mun. Oradea - Direcția economică, cercetată pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Cu toate acestea, s-a reținut că, deși în cauză atât infracțiunea pentru care inculpatul-apelant a fost trimis în judecată, cea de trafic de persoane, cât și infracțiunea pentru care este cercetată inculpata B.V.

- luare de mită, sunt infracțiuni grave, în înțelesul art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, Curtea a constatat că, așa cum rezultă din adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, inculpatul-apelant nu a formulat denunț, ci doar a furnizat informații utile în aflarea adevărului cu privire la o cauză aflată încă în curs de urmărire penală pe rolul acestei unități de parchet. Textul art. 19 din Legea nr. 682/2002 prevede două condiții cumulative, iar nu alternative, respectiv atât identificarea, cât și tragerea la răspundere penală or, în cauza în care inculpatul-apelant a furnizat informații, până în prezent s-a procedat doar la identificarea unei persoane despre care se presupune că a comis o infracțiune gravă, dar în cauză încă nu s-a realizat condiția tragerii la răspundere penală, câtă vreme cauza se află încă în faza de urmărire penală.

Astfel fiind, s-a reținut că informațiile furnizate de inculpatul-apelant nu s-au materializat, nefiind încă sesizată instanța de judecată, Curtea apreciind că în cauză inculpatul-apelant nu poate beneficia de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 și, pe cale de consecință, de o reindividualizare a pedepsei. S-a mai constatat că justificat prima instanță a dispus restituirea către inculpat a autoturismului marca B. cu nr. de înmatriculare X și a documentelor de identificare a acestuia, câtă vreme acesta a fost indisponibilizat doar în vederea efectuării examinării criminalistice. Față de cele ce preced, Curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat care, în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare în apel. În baza art. 160 b C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi. Împotriva sentinței și deciziei penale mai sus arătate, în termen legal a declarat recurs inculpatul B.I., criticând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct 17 2 cu referire la pct. 14 C. proc. pen., invocate de către recurentul-inculpat, solicitând casarea acestora în sensul de a se reduce pedeapsa ce i-a fost aplicată, prin reținerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002. Examinând recursul declarat prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc.

pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede în alin. (2 1 ) că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu. În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 6 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de recurentul-inculpat, se constată că, într-adevăr acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 invocat de către recurentul-inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost modificat sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, în sensul că pot fi supuse casării de către instanța de recurs doar hotărârile în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, acest caz de casare a fost menținut în categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă că recurentul-inculpat și-a motivat recursul la data de 24 octombrie 2013 (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 30 octombrie 2013), respectându-și, astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. În speța de față, instanța de control judiciar apreciază că aceste critici formulate de recurentul-inculpat se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen.

întrucât, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, "Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege." Or, din Adresa nr. 1024/II.1/2013 din data de 28 octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, remisă Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu referire la prezenta cauză, rezultă că inculpatul-recurent a furnizat informații ce au facilitat tragerea la răspunderea penală a inculpatului R.Ș.L.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, împotriva acestuia din urmă s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale prin Ordonanța nr. 69D/P/2012 din 10 iulie 2012, fiind arestat preventiv prin Încheierea nr. 54 din 11 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 5866/111/2013, cauza fiind în prezent în curs de soluționare la unitatea de parchet anterior menționată, inculpatul R.Ș.L. fiind în continuare în stare de arest preventiv. Astfel, se reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, întrucât, pe de o parte, atât infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cea de trafic de persoane, cât și infracțiunea pentru care inculpatul R.Ș.L.

este cercetat, respectiv trafic de persoane, sunt infracțiuni grave, în înțelesul art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, iar pe de altă parte se constată că, așa cum rezultă din adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, inculpatul B.I. a facilitat tragerea la răspunderea penală a inculpatului R.Ș.L., fiind îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de textul de lege evocat anterior. Așa fiind, se reține că informațiile furnizate de inculpatul-recurent s-au materializat, inculpatul R.Ș.L.

fiind arestat preventiv prin Încheierea nr. 54 din 11 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, Înalta Curte apreciind că în cauză inculpatul poate beneficia de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 și, pe cale de consecință, făcând aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului B.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., și art. 37 lit. b) C. pen., de la 4 (patru) ani închisoare la 3 (trei) ani închisoare, prin reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002. Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., se va admite recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 76/A din 6 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Se va casa în parte decizia recurată, cât și Sentința penală nr. 27 din 15 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, și, rejudecând: Se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului B.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., de la 4 (patru) ani închisoare la 3 (trei) ani închisoare, prin reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002. Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.I., durata reținerii și arestării preventive, de la 1 noiembrie 2012 la 13 noiembrie 2013. Se va menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței recurate care nu contravin prezentei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 RON, precum și onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-parte vătămată M.A., în sumă de 150 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpat vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 76/A din 6 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în parte decizia recurată, cât și Sentința penală nr. 27 din 15 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, și, rejudecând: Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului B.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., de la 4 (patru) ani închisoare la 3 (trei) ani închisoare, prin reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.I., durata reținerii și arestării preventive, de la 1 noiembrie 2012 la 13 noiembrie 2013. Menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței recurate care nu contravin prezentei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 RON, precum și onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-parte vătămată M.A., în sumă de 150 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpat rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 noiembrie 2013. Procesat de GGC - AZ