ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3521/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3521/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 27 din 15 februarie 2013 a Tribunalului Bihor, în baza art. 12 alin. (1)

din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I., cetățenie română,

studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, cu 2

copii minori, recidivist postexecutoriu, la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu

executare în regim de detenție, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza II și b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 alin.

(2) și (3), rap. la art. 64 lit. a) teza II și b) și art. 66 C. pen., s-a

interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive, măsură dispusă prin

Încheierea nr. 66 din 1 noiembrie 2012 a Tribunalului Bihor.

În baza art. 88 C.

pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate durata reținerii și

arestării preventive de la 1 noiembrie 2012 la zi.

S-au respins

pretențiile civile formulate de partea vătămată M.A.

În baza art. 169

alin. (1) teza II și alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus ca organul de cercetare

penală să restituie inculpatului autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare

X, indisponibilizat în vederea examinării criminalistice prin Procesul-verbal

din 31 octombrie 2012.

S-a dispus

restituirea documentelor de identificare a autoturismului marca B. cu nr. de

înmatriculare X, consemnate în Procesul-verbal din 31 octombrie 2012 și aflate

la dosarul de urmărire penală atașat prezentei cauze, în plic sigilat.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.500 RON, cheltuieli

judiciare în favoarea statului.

În ceea ce privește

onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat s-a constatat că s-a

dispus achitarea acestuia, conform delegației de la dosar, prin Încheierea din

18 decembrie 2012, dată în prezenta cauză.

În baza art. 189 C.

proc. pen., rap. la art. 68

11

din Legea nr. 51/1995, republicată, cu

referire la art. 5 lit. e) din Protocolul nr. 113928/2008, s-a dispus plata din

fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bihor a onorariului apărătorului

din oficiu desemnat pentru partea vătămată, conform delegației de la dosar.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că, prin rechizitoriul Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial

Oradea, întocmit în Dosar nr. 90/D/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpatului B.I., pentru săvârșirea în data de 31 octombrie 2012 a

infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr.

678/2001, pentru că a transportat-o pe partea vătămată M.A., împotriva voinței

acesteia, din mun. Salonta în mun. Oradea în scopul exploatării sexuale a

acesteia prin obligarea la practicarea prostituției.

Prin rechizitoriu s-a

dispus disjungerea față de celelalte infracțiuni pentru care a fost cercetat

inculpatul.

Partea vătămată M.A.

s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 euro, reprezentând daune

morale.

Din probatoriul

administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu probatoriul administrat în

cursul cercetării judecătorești: proces-verbal de sesizare din oficiu,

proces-verbal de examinare criminalistică, planșă foto și probe dactiloscopice,

declarațiile martorilor și părții vătămate, declarațiile inculpatului,

proces-verbal de ridicare și de vizionare a unor înregistrări video și CD

conținând aceste înregistrări, proces-verbal de transcriere a interceptărilor

convorbirilor telefonice, plic conținând 3 urme biologice, prelevate din

autoturismul B. cu număr de înmatriculare X, plic conținând 7 chiștoace de

țigări, ridicate din același autoturism, plic conținând documentele

autoturismului respectiv, celelalte înscrisuri aflate la dosar, instanța de

fond a reținut în fapt următoarele:

În vara anului 2012,

inculpatul B.I. zis "B." a înlesnit practicarea prostituției și a

tras foloase de pe urma practicării prostituției de către mai multe persoane pe

raza mun. Oradea. De asemenea, în schimbul unor sume de bani, inculpatul B.I. a

asigurat supravegherea și paza unor persoane de sex feminin care se prostituau

în folosul său sau al numitului H.A.

La începutul lunii

iunie 2012, partea vătămată M.A. s-a deplasat în mun. Oradea, prilej cu care a

fost acostată de făptuitorul B.G. zis "D.", acesta propunându-i să se

căsătorească. Drept urmare, partea vătămată M.A. s-a mutat în locuința făptuitorului

B.G. din mun. Oradea. După câteva zile, potrivit declarației părții vătămate

M.A., făptuitorul B.G. și mama acestuia, învinuita B.C. zisă "B.A.",

au determinat-o să se prostitueze, ea făcând acest lucru pe raza mun. Oradea

timp de aproximativ 2 săptămâni. Partea vătămată M.A. a arătat că în această

perioadă a întreținut raporturi sexuale normale și orale, de cele mai multe ori

cu șoferi de camion, fiind supravegheată de învinuita B.C. zisă

"B.A." și uneori de inculpatul B.I., iar banii câștigați din practicarea

prostituției, circa 400 RON zilnic, i-a remis integral învinuitei B.C.

Inculpatul B.I. se află în relații de rudenie cu învinuita B.C., aceasta din

urmă fiindu-i mătușă.

Declarațiile părții

vătămate se coroborează cu Adresa cu nr. 2904 din 7 noiembrie 2012 a

Inspectoratului de Jandarmi Județean Bihor, din care rezultă că numita M.A. a

fost sancționată contravențional în datele de 17 și de 21 iunie 2012 conform

Legii nr. 61/1991, ca urmare a depistării sale pe str. Borșului și pe Calea

Clujului din mun. Oradea "în timp ce acosta persoane de sex bărbătesc

pentru a întreține relații sexuale cu scopul de a obține foloase

materiale".

În data de 24 iunie

2012, inculpatul B.I. s-a înțeles telefonic cu numitul H.A. să o aducă pe

partea vătămată M.A. în mun. Salonta pentru a practica prostituția împreună cu

numitele E.G. și B.I.A. zisă "V.". În data de 25 iunie 2012,

inculpatul B.I. i-a cerut părții vătămate M.A. să îl însoțească și a

transportat-o pe aceasta în mun. Salonta la domiciliul numitei E.G., unde locuiau

și numiții H.A. și B.I.A. Inculpatul B.I. a acționat fără știrea mătușii sale

B.C., zisă "B.A.", la locuința căreia, de altfel, a rămas cartea de

identitate a părții vătămate M.A. Declarațiile părții vătămate M.A. și ale

numiților H.A. și E.G., în sensul precizat mai sus, se coroborează cu

procesul-verbal de redare a convorbirilor și comunicărilor interceptate în

Dosarul cu nr. 60 D/P/2012 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea. În

perioada următoare partea vătămată M.A. s-a prostituat pe raza mun. Salonta

împreună cu numitele E.G. și B.I.A., până în data de 18 iulie 2012. Conform

declarațiilor numitelor E.G., B.I.A. și M.A., acestea acostau șoferi de camion

sau de autoturisme, cu care întrețineau relații sexuale normale și orale în

schimbul unor sume cuprinse între 30 și 100 RON, câștigând în acest fel circa

300 - 400 RON pe zi.

În cursul lunii iulie

2012, numitul H.A. i-a dat de înțeles inculpatului B.I. că partea vătămată M.A.

a plecat spre o destinație necunoscută, lucru care nu era adevărat. Ulterior,

partea vătămată M.A. s-a mutat cu chirie împreună cu numita B.I.A., zisă

"V.", într-un imobil din mun. Salonta aparținând martorei F.I..

Numitele M.A. și B.I.A. au început din nou să se prostitueze, acostând

"clienți" pe raza mun. Salonta.

Din cercetări a

rezultat că inculpatul B.I. le-a descoperit în perioada august - septembrie

2012 pe numitele M.A. și B.I.A., zisă "V.", la ieșire din mun.

Salonta, unde acestea se prostituau. Potrivit declarațiilor numitelor M.A. și

B.I.A., cu acel prilej inculpatul B.I. le-a amenințat și le-a luat banii pe

care îi aveau asupra lor, în total 650 RON, iar când numita B.I.A. a încercat

să se împotrivească, a lovit-o pe aceasta cu palma peste față.

În cursul lunii

septembrie 2012, inculpatul B.I. s-a deplasat din nou cu autoturismul în locul

din mun. Salonta unde se prostitua numita B.I.A., zisă "V.", a

proferat la adresa acesteia injurii și amenințări și a intenționat să o

introducă în autoturism. Numita B.I.A. a reușit să scape prin fugă, cerându-i

în acest timp ajutor prin telefon taximetristului B.F.

După câteva zile,

făptuitorul S.K., la solicitarea inculpatului B.I., s-a interesat despre adresa

la care locuiesc numitele M.A. și B.I.A., zisă "V.", între aceasta

din urmă și numitul S.K. izbucnind o ceartă. Urmare a incidentelor menționate

cu inculpatul B.I., numitele M.A. și B.I.A., zisă "V.", au dezvoltat

o teamă permanentă că acesta le va răpi și le va obliga să se prostitueze în

folosul său. Relevante fiind declarația numitei B.I.A., căreia inculpatul B.I.

i-a spus că o va duce împreună cu numita M.A. în Italia pentru a practica

prostituția, precum și declarația martorei S.B., pe care numita M.A. a rugat-o

să sune la poliție în cazul în care va avea probleme.

În dimineața zilei de

31 octombrie 2012, făptuitorul S.K. s-a deplasat la imobilul din mun. Salonta

în care locuiau numitele M.A. și B.I.A., pentru a se interesa, sub pretextul

căutării unei chirii, unde se află acestea. După cum a rezultat chiar din

declarația inculpatului B.I., făptuitorul S.K. l-a încunoștințat telefonic

despre cele constatate. Drept urmare, în jurul orei 11:00, inculpatul B.I. s-a

deplasat în mun. Salonta cu autoturismul B., cu număr de înmatriculare X, aflat

în proprietatea sa. Cu acest prilej, inculpatul B.I. a fost însoțit de făptuitorul

V.K. și de o a treia persoană, rămasă neidentificată. În mun.Salonta a urcat în

autoturism și făptuitorul S.K.

Inculpatul s-a

deplasat cu autoturismul la imobilul în care locuiau numitele M.A. și B.I.A.,

și pretextând că trebuie să-i dea acesteia din urmă o carte de identitate și o

sumă de bani, i-a cerut proprietarei F.I. să o cheme afară. În momentul în care

numita B.I.A. l-a văzut pe inculpatul B.I., a început să tremure de frică, și-a

luat copilul în brațe și a fugit la locuința martorei H.T. După aceasta

inculpatul B.I. s-a deplasat cu autoturismul, împreună cu ceilalți 3 bărbați,

care îl însoțeau, la localul SC P. SRL "C.V.", situat la ieșirea din

mun. Salonta, în zona căruia practica prostituția numita M.A. După ce a ajuns

la locuința martorei H.T., numita B.I.A. a sunat-o pe partea vătămată M.A.,

înștiințând-o că inculpatul le caută și cerându-i să rămână în localul

menționat, unde va trimite un taximetru. Numita B.I.A. l-a sunat apoi pe

numitul B.F., cerându-i să se deplaseze urgent la localul "C.V."

pentru a o lua pe numita M.A. Numita B.I.A. a sunat-o din nou pe partea

vătămată M.A., moment în care în local a intrat inculpatul B.I. Partea vătămată

M.A. a mai apucat să spună plângând că "a venit B." și a cerut

ajutor, după care legătura s-a întrerupt. Inculpatul B.I. i-a solicitat numitei

M.A. să-l însoțească, afirmând că o va duce la mama acesteia, însă partea

vătămată s-a împotrivit, cerându-i inculpatului să o lase în pace. Drept

urmare, inculpatul B.I. a condus-o afară din local pe partea vătămată M.A. cu

forța, trăgând-o de un umăr, și a introdus-o împotriva voinței sale în

autoturismul B., în care se aflau și cei 3 bărbați menționați mai sus. După

aceasta, inculpatul B.I. a condus autoturismul B. cu număr de înmatriculare X

din mun. Salonta în mun. Oradea, refuzând să o lase pe partea vătămată M.A. să

coboare pe traseu, în ciuda rugăminților și plânsetelor acesteia (aspect

confirmat inclusiv de făptuitorul S.K.). Pe drum, părții vătămate M.A. i s-a

reiterat, de asemenea, împrejurarea mincinoasă că urmează să se întâlnească în

mun. Oradea cu mama sa. Astfel, din declarația martorei M.M.I., mama părții

vătămate, a rezultat că aceasta nu a știut unde se află fiica sa și că nu a

fost contactată de nicio persoană cu privire la fiica sa. În momentul în care

martorul B.F. a ajuns cu taximetrul, la localul "C.V.", ospătărița

S.B. i-a spus că numita M.A. a fost "luată" de 3 sau 4 bărbați, lucru

despre care numitul B.F. a înștiințat-o telefonic pe numita B.I.A. Aceasta la

rândul său, după întreruperea legăturii telefonice cu partea vătămată M.A., a

apelat numărul de urgență 112, reclamând cele întâmplate.

După ce a ajuns în

mun. Oradea, iar din autoturism au coborât ceilalți 3 bărbați, inculpatul B.I.

a dus-o pe partea vătămată M.A. la locuința învinuitei B.C., iar în seara

aceleiași zile, cunoscând că fapta a fost descoperită, s-a prezentat la sediul

Poliției mun. Oradea cu numita M.A., după ce acesteia i s-a restituit cartea de

identitate, rămasă din luna iunie 2012 la locuința învinuitei B.C. În prealabil,

inculpatul B.I. i-a cerut părții vătămate M.A. să declare organelor de poliție

că nu a luat-o cu forța din mun. Salonta și că în realitate ei doi au o relație

intimă. De altfel, inculpatul B.I. a și dat în acest sens un început de

declarație la Poliția mun. Oradea. Ulterior, la ora 01:22, inculpatul a avut o

convorbire telefonică cu martorul V.G., expunând scenariile pe care are de gând

să le expună organelor de anchetă. Și în continuare, atitudinea inculpatului a

fost oscilantă și nesinceră, contradicțiile dintre declarația dată în fața

instanței în data de 1 noiembrie 2012 și declarația dată în fața procurorului

în data de 3 decembrie 2012 reținându-se ca fiind mai mult decât evidente.

Audiată fiind în

dosarul de urmărire penală, inculpata a declarat că s-a prostituat anterior a-l

cunoaște pe inculpat, că inculpatul i-a propus să se căsătorească cu el și că

au locuit împreună în locuința mamei lui în Oradea. A declarat că pe perioada

cât a fost găzduită de mama inculpatului banii proveniți din prostituție i-a

predat acesteia. A declarat că pe timpul cât s-a prostituat în Salonta a fost

găzduită de numita E.G. și că în acea perioadă banii proveniți din prostituție

i-a predat acesteia pentru găzduire și hrană.

Audiat pe parcursul

urmăririi penale inculpatul a recunoscut că a transportat-o pe inculpată la

locurile unde se prostitua.A recunoscut că i-a propus să se căsătorească cu el

și că au locuit împreună în locuința mamei lui.

La termenul de

judecată din 7 februarie 2013, prin declarația prev. la art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prev. de

art. 320

1

C. proc. pen., arătând intenția de a recunoaște săvârșirea

faptei cuprinse în actul de sesizare.

După citirea actului

de sesizare la termenul de judecată din 7 februarie 2013, s-a procedat conf. cu

prev. art. 320

1

alin. (3) rap. la art. 320

1

alin. (2) C.

proc. pen., respectiv a fost audiat inculpatul cu privire la săvârșirea faptei

descrise în actul de sesizare, respectiv la recunoașterea ori nerecunoașterea

acesteia. Inculpatul a confirmat despre cunoașterea conținutului actului de

sesizare și a întregului material de urmărire penală, recunoscând în totalitate

fapta reținută în actul de sesizare. A declarat că nu mai solicită

administrarea altor probe, pentru că își însușește probele administrate la

urmărirea penală care sunt suficiente pentru lămurirea tuturor chestiunilor

legate de cauză.

Din fișa de cazier

judiciar a rezultat că inculpatul este recidivist postexecutoriu. Primul termen

al recidivei îl constituie condamnarea sa la pedeapsa închisorii de 6 ani,

stabilită prin Decizia penală nr. 130/R din 24 martie 2009 a Tribunalului

Bihor, fiind arestat la 8 septembrie 2005 și eliberat condiționat la 23

septembrie 2009, cu un rest de pedeapsă neexecutată de 714 zile.

Inculpatul B.I. a

fost reținut pe o perioadă de 24 de ore în baza Ordonanței cu nr. 90/D/P/2012

din 1 noiembrie 2012 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea și arestat

preventiv pe o durată de 29 zile, începând cu data de 1 noiembrie 2012 până la

29 noiembrie 2012, prin Încheierea cu nr. 66/2012 (Dosar nr. 11018/111/2012) a

Tribunalului Bihor, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă

cu nr. 51 din 1 noiembrie 2012. Prin Încheierea cu nr. 75/2012 din 23 noiembrie

2012 (Dosar nr. 12015/111/2012) a Tribunalului Bihor, s-a dispus prelungirea

măsurii arestării preventive a inculpatului B.I. pe o durată de 30 zile,

începând cu data de 30 noiembrie 2012 până la 29 decembrie 2012.

Prima instanță și-a

însușit probele administrate în dosarul de urmărire penală ținând seama de

acestea la pronunțarea soluției în cauză. S-au constatat îndeplinite condițiile

stipulate în art. 320

1

C. proc. pen. cu privire la faptă, inculpat

și celelalte chestiuni legate de cauză.

S-a reținut că, din

probele administrate a rezultat că starea de fapt este stabilită, fapta

inculpatului există, constituie infracțiune, a fost săvârșită de inculpat și că

există suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite

stabilirea unei pedepse. Inculpatul a recunoscut și regretat fapta astfel

descrisă.

În urma analizării

întregului material probator, ținând seama de dispozițiile legale arătate și de

opțiunea inculpatului privind aplicarea procedurii prev. de art. 320

1

C. proc. pen. - respectiv a judecării în cazul recunoașterii vinovăției,

analizând și chestiunile cu o importanță secundară în cauză, dar fără a scăpa

din vedere situațiile obiective evidențiate la dosar, făcând o apreciere

temeinică asupra întregului probatoriu administrat atât în dosarul de urmărire

penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, reținând și poziția

exprimată de inculpat, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului,

astfel cum a fost descrisă mai sus și probată la dosar, de a o transporta în

data de 31 octombrie 2012 pe partea vătămată M.A. din mun. Salonta în mun.

Oradea, împotriva voinței acesteia, în scopul exploatării sexuale a acesteia

prin obligarea la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001. S-a reținut că rezultă că fapta inculpatului și starea de fapt

sunt stabilite că există suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru

a permite aplicarea unei pedepse, și că nu există nelămuriri sau indicii

rezonabile care să justifice respingerea acestei cereri a inculpatului în baza

art. 320

1

alin. (ultim C. proc. pen.

Față de probele

administrate în cauză, ținând seama de conduita și poziția în apărare a

inculpatului, văzând și criteriile generale de individualizare a pedepsei prev.

în art. 72 C. pen., cât și prev. art. 320

1

C. proc. pen., instanța

l-a condamnat pe inculpat, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins prin

aplicarea unei pedepse cu executarea acesteia în regim de detenție, cu

aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi și fără reținerea circumstanțelor

atenuante.

S-a apreciat că nu

pot fi reținute circumstanțele atenuante, dată fiind conduita anterioară,

gravitatea faptei săvârșite și scopul ce trebuie atins prin aplicarea pedepsei.

La individualizarea

pedepsei instanța a avut în vedere persoana inculpatului, în vârstă de 41 de

ani, antecedentele penale, împrejurările comiterii faptei, gradul sporit de

pericol social al acestuia, posibilitatea de reintegrare socială, precum și

atitudinea inculpatului, de recunoaștere și regret a acesteia, în condițiile

prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

Cu privire la măsura

preventivă, tribunalul a constatat că temeiul avut în vedere de către instanță

la luarea măsurii arestului preventiv și pe parcursul procesului penal cu

ocazia menținerii acestei măsuri subzistă și în prezent și impune în continuare

privarea de libertate a inculpatului, neintervenind nicio modificare.

Tribunalul a apreciat

că probele evidențiate până în prezent în cauză justifică menținerea măsurii arestării

preventive în ce-l privește pe inculpat, la dosar existând probe care indică

magnitudinea pericolului real pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta

lăsarea inculpatului în libertate, pericol care în cazul de fată evidențiază și

justifică o suspiciune rezonabila, măsura arestării fiind proporțională cu

gravitatea faptei, ceea ce face ca celelalte măsuri să nu fie suficiente.

Au fost evidențiate

fapte concrete pe baza cărora s-a estimat riscul lăsării inculpatului în

libertate, prin urmare au fost furnizate motive pertinente și suficiente pentru

a justifica necesitatea menținerii inculpatului în arest.

Tribunalul a

constatat că nu se impune luarea unei măsuri alternative prevăzute de lege,

neprivative de libertate, deoarece conduita inculpatului pe care acesta

înțelege să o adopte în societate este certă, fiind justificată necesitatea

protejării ordinii publice. Prin urmare nu poate fi dispusă înlocuirea măsurii

și nu există condițiile legale pentru revocarea acesteia. Față de aceste

împrejurări a rezultat că măsura arestului este proporțională cu gravitatea

faptei, celelalte măsuri s-au apreciat ca fiind insuficiente, temeiul invocat

justificând menținerea arestului preventiv al inculpatului, lăsarea în

libertate a acestuia prezentând pericol pentru ordinea publică.

În speță, au fost

respectate și prevederile art. 5 parag. 3 și 4 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului. Atâta timp cât nu s-a stabilit că reținerea inculpatului

este nelegală, neexistând motive pentru a nu mai menține starea de arest a

inculpatului, respectiv pentru a revoca măsura ori a o înlocui din oficiu.

Drept urmare, s-a

menținut măsura arestării preventive, dispusă prin Încheierea nr. 66 din 1

noiembrie 2012 a Tribunalului Bihor, și s-a dedus din durata pedepsei

închisorii pronunțate durata reținerii și arestării preventive de la 1

noiembrie 2012 la zi.

Cu privire la

pretențiile civile formulate de partea vătămată M.A. față de inculpat, instanța

le-a respins.

În prezenta cauză

inculpatul a fost cercetat pentru transportarea părții vătămate M.A. din mun.

Salonta în mun. Oradea, împotriva voinței acesteia, în scopul exploatării

sexuale a acesteia prin obligarea la practicarea prostituției. Pentru această

faptă partea vătămată nu a explicat în ce măsură conduita inculpatului i-a cauzat

suferințe.

Întrucât prin

rechizitoriu s-a dispus disjungerea față de celelalte infracțiuni pentru care a

fost cercetat inculpatul, declarațiile părții vătămate potrivit cărora pe

perioada cât a fost găzduită de mama inculpatului banii proveniți din prostituție

i-a predat acesteia, respectiv că pe timpul cât s-a prostituat în Salonta a

fost găzduită de numita E.G. și că în acea perioadă banii proveniți din

prostituție i-a predat acesteia pentru găzduire și hrană, s-a reținut că, vor

fi avute în vedere în respectiva cauză.

Cu privire la

autoturismul inculpatului indisponibilizat prin Procesul-verbal din 31

octombrie 2012, din dosar a rezultat că autoturismul nu a fost ridicat în

vederea confiscării, ci în vederea examinării criminalistice deoarece a servit

la transportarea părții vătămate M.A. Față de această împrejurare, instanța a

dispus ca organul de cercetare penală să restituie inculpatului autoturismul

marca B. cu nr. de înmatriculare X și documentele de identificare a

autoturismului marca B. cu nr. de înmatriculare X, consemnate în

Procesul-verbal din 31 octombrie 2012 și aflate la dosarul de urmărire penală

atașat prezentei cauze, în plic sigilat.

Cu privire la

apărarea din oficiu, instanța a apreciat necesar a desemna apărător pentru

partea vătămată și a dispus plata onorariului conform delegației de la dosar.

Cu privire la

exercitarea apărării din oficiu pentru inculpat, potrivit prev. art. 5 alin.

(1) și alin. (2) din Protocolul 113.928/2008 încheiat de Ministerul Justiției

cu U.N.B.R., în cursul judecății onorariul avocatului se acordă o singură dată

pentru fiecare grad de jurisdicție.

În împrejurarea în

care s-a dispus menținerea arestului preventiv a inculpatului în baza art. 300

1

C. proc. pen. a fost desemnat apărător din oficiu pentru etapa cercetării

judecătorești, delegația fiind decontată prin Încheierea din 18 decembrie 2012,

dată în prezenta cauză.

Drept urmare,

potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) și alin. (2) din Protocol, delegațiile

ulterioare ale aceluiași apărător din oficiu, ori ale altor apărători din

oficiu desemnați în cursul judecății, s-a reținut că nu pot fi decontate.

Prin urmare, ținând

seama de limitele pedepselor și de cele de mai sus, s-a dispus, în baza art. 12

alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen. și art:37 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului B.I., recidivist

postexecutoriu, la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executare în regim de

detenție, cu aplic. art. 71, 64 teza II și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 alin.

(2) și (3) rap. la art. 64 lit. a) teza II și b) și art. 66 C. pen., i s-a

interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive, măsură dispusă prin

Încheierea nr. 66 din 1 noiembrie 2012 a Tribunalului Bihor.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunțate durata reținerii și

arestării preventive, de la 1 noiembrie 2012 la zi.

S-au respins

pretențiile civile formulate de partea vătămată M.A.

În baza art. 169

alin. (1) teza II și alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus ca organul de cercetare

penală să restituie inculpatului autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare

X, indisponibilizat în vederea examinării criminalistice prin Procesul-verbal

din 31 octombrie 2012.

S-a dispus

restituirea documentelor de identificare a autoturismului marca B. cu nr. de

înmatriculare X, consemnate în Procesul-verbal din 31 octombrie 2012 și aflate

la dosarul de urmărire penală atașat prezentei cauze, în plic sigilat.

Împotriva sentinței

penale mai sus arătate, în termen legal, a declarat apel inculpatul B.I.,

solicitând desființarea acesteia în sensul de a se reduce pedeapsa ce i-a fost

aplicată în raport de împrejurarea că inculpatul-apelant a formulat un denunț,

condiții în care sunt aplicabile prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Examinând sentința

atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, potrivit

dispozițiilor art. 371 și art. 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta

este legală și temeinică, iar apelul declarat de inculpat este nefondat și a

fost respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.

Prin Rechizitoriul

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea din 11 decembrie 2012, dat în

Dosarul nr. 90/D/P/2012, inculpatul-apelant B.I. a fost trimis în judecată

pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12

alin. (1) din Legea nr. 278/2001, constând în aceea că, în data de 31 octombrie

2012, a transportat-o prin răpire pe partea vătămată M.A., din mun. Salonta în

mun. Oradea, în scopul exploatării sexuale a acesteia prin obligarea la practicarea

prostituției.

Prin același

rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor

față de inculpat sub aspectul comiterii infracțiunilor de proxenetism, prev. de

art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și inițiere

și constituire a unui grup infracțional organizat nestructurat, prev. de art. 8

din Legea nr. 39/2003.

Curtea a constatat că

prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și a stabilit vinovăția

inculpatului-apelant pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în

cauză, dând faptei comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

Probele administrate

în faza de urmărire penală, pe care inculpatul-apelant a declarat că le

cunoaște și pe care și le-a însușit, au făcut dovada faptului că acesta, în

data de 31 octombrie 2012, a răpit-o pe partea vătămată intimată M.A. din

localul "C.V." din Salonta, unde aceasta practica prostituția și a

transportat-o în Oradea, la locuința numitei B.C., în scopul exploatării sexuale

a acesteia în folosul său, prin obligarea la practicarea prostituției.

Astfel, partea

vătămată intimată M.A. a început să practice prostituția în vara anului 2012,

fiind supravegheată atât de B.C., care se află în relații de rudenie cu

inculpatul-apelant, fiindu-i mătușă, cât și de inculpatul-apelant B.I.

În data de 25 iunie

2012, inculpatul-apelant a transportat-o, fără a o înștiința pe mătușa sa, pe

partea vătămată M.A. în Salonta, la domiciliul numitei E.G., unde locuiau și

numiții H.A. și B.I.A., iar în perioada următoare partea vătămată intimată s-a

prostituat pe raza acestui municipiu, împreună cu numitele E.G. și B.I.A., până

în data de 18 iulie 2012.

În cursul lunii iulie

2012, numitul H.A. i-a dat de înțeles inculpatului-apelant că partea vătămată a

plecat spre o destinație necunoscută, împrejurare care s-a reținut că nu este

reală. Ulterior, partea vătămată M.A. s-a mutat în chirie, împreună cu numita

B.I.A., într-un imobil din mun. Salonta aparținând martorei F.I., împreună cu

care a început din nou să se prostitueze pe raza mun. Salonta. Probabil în

perioada august - septembrie 2012, inculpatul-apelant le-a descoperit pe cele

două la ieșirea din mun. Salonta, unde acestea se prostituau, prilej cu care

le-a amenințat și le-a luat banii pe care acestea îi aveau asupra lor, ocazie

cu care a și lovit-o pe numita F.I., care a încercat să se împotrivească.

În cursul lunii

septembrie 2012, inculpatul-apelant s-a deplasat din nou în Salonta, la locul

unde se prostitua numita B.I.A., a proferat la adresa acesteia injurii și

amenințări și a intenționat să o introducă în mod forțat în autoturismul său,

dar aceasta a reușit să scape prin fugă. Ca urmare a acestor acțiuni ale

inculpatului-apelant, atât partea vătămată intimată, cât și numita B.I.A. au

dezvoltat o teamă permanentă, fiindu-le frică că inculpatul-apelant le va răpi

și le va obliga să se prostitueze în folosul său.

Acesta s-a reținut că

este contextul în care, în data de 31 octombrie 2012, inculpatul-apelant a

ajuns la localul C.V. din Salonta și a obligat-o pe partea vătămată să-l

însoțească, deși aceasta s-a împotrivit, spunându-i să o lase în pace. Ca

urmare, inculpatul-apelant a condus-o cu forța pe partea vătămată afară din

local, trăgând-o de umăr și a introdus-o, împotriva voinței sale, în autoturismul

B. cu nr. de înmatriculare X. Inculpatul-apelant a condus apoi acest autoturism

din Salonta până în Oradea, refuzând să o lase pe partea vătămată să coboare pe

traseu, în ciuda rugăminților și a plânsetelor acesteia și a dus-o la locuința

numitei B.C.

În seara aceleiași

zile, știind că fapta a fost descoperită, inculpatul-apelant s-a prezentat,

împreună cu partea vătămată intimată la sediul Poliției mun. Oradea, după ce

i-a cerut acesteia să declare că nu a transportat-o cu forța, ci că, în realitate,

ei ar avea o relație intimă.

Starea de fapt mai

sus arătată a rezultat din procesele-verbale de redare a convorbirilor

telefonice, din declarațiile părții vătămate intimate, Adresa nr. 2904 din 7

noiembrie 2012 a Inspectoratului de Jandarmi Județean Bihor, din care a

rezultat că în numele părții vătămate intimate au fost încheiate două

procese-verbale de constatare a contravenției prev. de art. 3 pct. 6 din Legea

nr. 12/1991, ca urmare a depistării sale pe str. Borșului și pe Calea Clujului

din mun. Oradea, în timp ce acosta persoane de sex bărbătesc pentru a întreține

relații sexuale, declarațiile martorilor B.I.A., S.K., S.B., H.T.

Justificat prima

instanță a admis cererea formulată de inculpatul-apelant, de judecare a cauzei

potrivit procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției, în cauză

fiind îndeplinite condițiile cerute de art. 320

1

alin. (1) - (4) C.

proc. pen.

Cât privește pedeapsa

principală de 4 ani închisoare cu executare prin privare de libertate și cea

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, Curtea a constatat că acestea au

fost corect individualizate și corespund, atât ca sub aspectul naturii, cât și

al duratei lor, gravității deosebite a faptei pericolului social pe care îl

prezintă persoana inculpatului-apelant (care a comis fapta în stare de recidivă

postexecutorie), precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența

sancțiunii penale.

Referitor la

solicitarea inculpatului-apelant, de a se reține în favoarea sa dispozițiile

art. 19 din Legea nr. 682/2002, Curtea a constatat că, așa cum rezultă din

adresa din Dosar nr. 422/P/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor,

inculpatul-apelant a furnizat informații ce au fost foarte utile la aflarea

adevărului în cauză în ceea ce o privește pe inculpata B.V., referent de

specialitate la Primăria mun. Oradea - Direcția economică, cercetată pentru

comiterea infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C.

pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

Cu toate acestea, s-a

reținut că, deși în cauză atât infracțiunea pentru care inculpatul-apelant a

fost trimis în judecată, cea de trafic de persoane, cât și infracțiunea pentru

care este cercetată inculpata B.V. - luare de mită, sunt infracțiuni grave, în

înțelesul art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, Curtea a constatat că, așa cum

rezultă din adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, inculpatul-apelant

nu a formulat denunț, ci doar a furnizat informații utile în aflarea adevărului

cu privire la o cauză aflată încă în curs de urmărire penală pe rolul acestei

unități de parchet.

Textul art. 19 din

Legea nr. 682/2002 prevede două condiții cumulative, iar nu alternative,

respectiv atât identificarea, cât și tragerea la răspundere penală or, în cauza

în care inculpatul-apelant a furnizat informații, până în prezent s-a procedat

doar la identificarea unei persoane despre care se presupune că a comis o

infracțiune gravă, dar în cauză încă nu s-a realizat condiția tragerii la

răspundere penală, câtă vreme cauza se află încă în faza de urmărire penală.

Astfel fiind, s-a

reținut că informațiile furnizate de inculpatul-apelant nu s-au materializat,

nefiind încă sesizată instanța de judecată, Curtea apreciind că în cauză

inculpatul-apelant nu poate beneficia de dispozițiile art. 19 din Legea nr.

682/2002 și, pe cale de consecință, de o reindividualizare a pedepsei.

S-a mai constatat că

justificat prima instanță a dispus restituirea către inculpat a autoturismului

marca B. cu nr. de înmatriculare X și a documentelor de identificare a

acestuia, câtă vreme acesta a fost indisponibilizat doar în vederea efectuării

examinării criminalistice.

Față de cele ce

preced, Curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca

nefondat apelul declarat de inculpat care, în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 160

b

C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și s-a

dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi.

Împotriva sentinței

și deciziei penale mai sus arătate, în termen legal a declarat recurs

inculpatul B.I., criticând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare

prev. de art. 385

9

alin. (1) pct 17

2

cu referire la pct.

14 C. proc. pen., invocate de către recurentul-inculpat, solicitând casarea

acestora în sensul de a se reduce pedeapsa ce i-a fost aplicată, prin reținerea

prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Examinând recursul

declarat prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen.,

astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parțial

devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza

numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din

același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva

hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi

decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege,

neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde

decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia

dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385

9

C.

proc. pen.

Instituind, totodată,

o altă limită a devoluției recursului, art. 385

10

C. proc. pen.

prevede în alin. (2

1

) că instanța de recurs nu poate examina

hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste

cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen

de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura

excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă

că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală

și pentru cauze cu minori, la data de 6 iunie 2013, deci ulterior intrării în

vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă

casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile

tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în

continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură penală

anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării

în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de

declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013

s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului în sensul că unele

cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial,

intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea

de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,

reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul

de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen., invocat de recurentul-inculpat, se constată că, într-adevăr acesta

a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin

Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau

în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către

instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute

în art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

În ce privește cazul

de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 14 invocat de către

recurentul-inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost modificat sub

aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, în sensul că pot fi supuse casării

de către instanța de recurs doar hotărârile în care s-au aplicat pedepse în

alte limite decât cele prevăzute de lege și, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, acest caz de casare a fost menținut

în categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu.

Verificând

îndeplinirea acestor cerințe, se observă că recurentul-inculpat și-a motivat

recursul la data de 24 octombrie 2013 (primul termen de judecată acordat în

cauză fiind 30 octombrie 2013), respectându-și, astfel, obligația ce-i revenea

potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

În speța de față,

instanța de control judiciar apreciază că aceste critici formulate de

recurentul-inculpat se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. întrucât, potrivit dispozițiilor

art. 19 din Legea nr. 682/2002, "Persoana care are calitatea de martor, în

sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și care a comis o infracțiune gravă, iar

înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau

facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane

care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a

limitelor pedepsei prevăzute de lege."

Or, din Adresa nr.

1024/II.1/2013 din data de 28 octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, remisă

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu referire la prezenta

cauză, rezultă că inculpatul-recurent a furnizat informații ce au facilitat

tragerea la răspunderea penală a inculpatului R.Ș.L. pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de persoane, împotriva acestuia din urmă s-a dispus

punerea în mișcare a acțiunii penale prin Ordonanța nr. 69D/P/2012 din 10 iulie

2012, fiind arestat preventiv prin Încheierea nr. 54 din 11 iulie 2013,

pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 5866/111/2013, cauza fiind în

prezent în curs de soluționare la unitatea de parchet anterior menționată,

inculpatul R.Ș.L. fiind în continuare în stare de arest preventiv.

Astfel, se reține că

în cauză sunt incidente dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, întrucât,

pe de o parte, atât infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în

judecată, cea de trafic de persoane, cât și infracțiunea pentru care inculpatul

R.Ș.L. este cercetat, respectiv trafic de persoane, sunt infracțiuni grave, în

înțelesul art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, iar pe de altă parte se

constată că, așa cum rezultă din adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, inculpatul B.I. a

facilitat tragerea la răspunderea penală a inculpatului R.Ș.L., fiind

îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de textul de lege evocat

anterior.

Așa fiind, se reține

că informațiile furnizate de inculpatul-recurent s-au materializat, inculpatul

R.Ș.L. fiind arestat preventiv prin Încheierea nr. 54 din 11 iulie 2013,

pronunțată de Tribunalul Bihor, Înalta Curte apreciind că în cauză inculpatul

poate beneficia de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 și, pe cale de

consecință, făcând aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, se

va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului B.I. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen., și art. 37 lit. b) C. pen., de la 4

(patru) ani închisoare la 3 (trei) ani închisoare, prin reținerea dispozițiilor

art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Față de aceste

considerente, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va

admite recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 76/A

din 6 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Se va casa în parte

decizia recurată, cât și Sentința penală nr. 27 din 15 februarie 2013,

pronunțată de Tribunalul Bihor, și, rejudecând:

Se va reduce pedeapsa

principală aplicată inculpatului B.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., de la 4 (patru) ani închisoare la

3 (trei) ani închisoare, prin reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr.

682/2002.

Se va deduce din

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.I., durata reținerii și arestării

preventive, de la 1 noiembrie 2012 la 13 noiembrie 2013.

Se va menține restul

dispozițiilor deciziei și sentinței recurate care nu contravin prezentei.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 RON, precum și

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-parte vătămată M.A.,

în sumă de 150 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpat vor rămâne

în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 76/A din 6 iunie 2013

a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte

decizia recurată, cât și Sentința penală nr. 27 din 15 februarie 2013,

pronunțată de Tribunalul Bihor, și, rejudecând:

Reduce pedeapsa

principală aplicată inculpatului B.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., de la 4 (patru) ani închisoare la

3 (trei) ani închisoare, prin reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr.

682/2002.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului B.I., durata reținerii și arestării preventive,

de la 1 noiembrie 2012 la 13 noiembrie 2013.

Menține restul

dispozițiilor deciziei și sentinței recurate care nu contravin prezentei.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 RON, precum și

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-parte vătămată M.A.,

în sumă de 150 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpat rămân în

sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 noiembrie 2013.

Procesat

de GGC - AZ