ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 939/2016
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 939/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia
nr. 939/2016
Deliberând
asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 65/P.I. din data de 17 iunie 2016 pronunțată de
Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,
s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia
cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Parchetul de
pe lângă Tribunalul Udine - Italia, având Dosarul de referință nr.
x/2009/SIEP ex Tolmezzo,
față de
persoana solicitată A., în prezent arestat provizoriu în Centrul de
Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al
Județului Bihor.
S-a
constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea
și că nu a renunțat la regula specialității conform art.
103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004.
În baza art. 103
alin. (6) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus luarea măsurii arestării
persoanei solicitate A. în vederea predării pe o durată de 26 zile
începând cu data 17 iunie 2016 și până la data de 12 iulie 2016,
inclusiv.
S-a
dispus emiterea mandatului de arestare față de persoana
solicitată A.
Administrația
locului de deținere va reține persoana solicitată la Centrul de
Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al
Județului Bihor până la predarea efectivă către
autoritățile judiciare ale statului solicitant.
În
baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus predarea persoanei
solicitate A. către autoritățile judiciare din Italia. Potrivit
dispozițiilor art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 predarea se va
realiza în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei
hotărâri.
În
baza art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 cetățeanul român este
predat cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o
pedeapsă privativă de libertate față de acesta, să fie
transferat în România pentru executarea pedepsei.
S-a constatat
că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de
24 de ore prin Ordonanța de reținere 13 iunie 2016, dată de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/II.5/2016,
începând cu ora 18.00, iar prin Încheierea penală nr. x/IP/2016 din 14
iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea s-a dispus arestarea
provizorie pe o durată de 15 zile, începând cu data de 14 iunie 2016
până în 28 iunie 2016, inclusiv.
Pentru a
hotărî astfel, Curtea de Apel Oradea a constatat că, p
rin sesizarea
înregistrată la instanță la data de 14 iunie 2016, Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel Oradea a înaintat instanței ordonanța de
reținere și procesul verbal de identificare și ascultare privind
persoana solicitată A. emise în Dosarul nr. x/II.5/2016 în data de 13
iunie 2016 față de care a fost emisă semnalarea trimisă
prin Organizația Internațională a Poliției Criminale
INTERPOL - Biroul Sirene Național din Italia, în baza unui mandat european
de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia, solicitându-se
fixarea de urgență a unui termen de judecată în vederea
soluționării cauzei conform dispozițiilor art. 103 din Legea nr.
302/2004 republicată.
Sesizării
i-au fost anexate procesul-verbal de identificare și ascultare din data de
13 iunie 2016 și ordonanța de reținere din 13 iunie 2016 prin
care s-a dispus reținerea persoanei solicitate pe 24 de ore începând cu
data de 13 iunie 2016, ora 18,00.
Cauza a fost
înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 14 iunie 2016 și
conform dispozițiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a
stabilit termen pentru soluționare la data de 14 iunie 2016, dată la
care prin Încheierea penală nr. x/IP/2016, s-a dispus amânarea cauzei în
vederea depunerii la dosar a mandatului european de arestare tradus în limba
română și, totodată arestarea provizorie pe o durată de 15
zile începând cu data de 14 iunie 2016 până în 28 iunie 2016.
În
ședința publică din 14 iunie 2016, față de lipsa
mandatului european de arestare tradus în limba română, s-a amânat cauza
pentru data de 17 iunie 2016.
În
ședința publică din data de 17 iunie 2016, persoana
solicitată A. a arătat instanței că nu este de acord
să fie predat către autoritățile judiciare italiene,
și a relevat că nu înțelege să renunțe la efectele
regulii specialității.
Examinând
cererea formulată, instanța a reținut că, pe numele
persoanei solicitate A. s-a emis un mandat european de arestare emis de
Parchetul de pe lângă Tribunalul Udine, având Dosarul de
referință nr. x/2009/SIEP ex Tolmezzo,
în
vederea executării pedepsei de 1 an închisoare dispusă prin
hotărârea penală nr. 8 din 20 ianuarie 2009, definitivă la 31
octombrie 2009, emisă de Tribunalul Tolmezzo - Italia pentru
săvârșirea infracțiunii de imigrare ilegală
prevăzută și pedepsită de art. 12 din Legea nr. 286 din
1998 a autorităților italiene și art. 263 C. pen. român.
În
conținutul mandatului european de arestare, s-a reținut că, în
data de 28 august 2006, în localitatea Tarvisio (UD), carabinierii au oprit
pentru un control vehiculul condus de condamnat, care aparținea mamei
acestuia, la intrarea în Italia pe la punctul de trecere a frontierei italo-austriac.
În mașină, împreună cu condamnatul A. se aflau trei
cetățene moldovence și o cetățeană
ucraineană, clandestine, deoarece nu aveau viză, acesta
favorizându-le intrarea în Italia.
Curtea a
constatat că este competentă că soluționeze prezenta
cerere, potrivit art. 102 cu referire la art. 85 alin. (2) din Legea nr. 302/2004,
republicată, iar mandatul european de arestare a cărui executare se
solicită îndeplinește condițiile de formă și fond
cerute de lege.
De asemenea,
procedându-se la verificarea dublei incriminări se constată că
fapta pentru care s-a emis mandatul european este prevăzută și
de legea penală română, fiind incriminată în dispozițiile art.
263 C. pen. român.
Curtea a mai
constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (2) din Legea
nr. 302/2004 republicată, persoanei solicitate i s-au adus la
cunoștință, de îndată, motivele reținerii. Astfel, s-a
reținut că în cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Oradea
a
identificat persoana solicitată A. pe baza card de adresă emis de autoritățile
orașului Gyor la data de 15 septembrie 2009, a fișei de
evidență pentru CNP și a certificatului de naștere eliberat
de Consiliul Popular al orașului Zalău, în prezenta
apărătorului ales, avocat B., încheindu-se în acest sens
procesul-verbal de identificare și ascultare din data de 13 iunie 2016.
Potrivit art.
84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de
arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară
emitentă a unui stat membru al Uniunii Europene în vederea arestării
și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate,
în vederea efectuării urmăririi penale sau în scopul executării
unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate, iar conform alin. (2)
al aceluiași text de lege, rezultă că mandatul european de
arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și
încrederii reciproce, în conformitate cu art. 1 din Decizia cadru a Consiliului
nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, dar și cu respectarea drepturilor
fundamentale ale omului, așa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din
Tratatul privind Uniunea Europeană.
În temeiul
acestor principii, stipulate atât în norma internă cât și în cea
europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare
în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune
respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a
domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care
funcționează această procedură specială, pentru ca
astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și
libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de
Constituția României și de normele europene.
Conform deciziei
cadru, mandatul european de arestare este un act procesual cu putere
obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a
unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de
libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul
se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.
Infracțiunea
care face obiectul mandatului european de arestare face parte din categoria
celor care sunt expres enumerate de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004
și care dau loc la predare necondiționat de existența dublei
incriminări.
Cu
privire la solicitarea persoanei solicitate de a se dispune respingerea cererii
de executare a mandatului european de arestare emis împotriva acestuia pe motiv
că executarea pedepsei aplicate ar fi prescrisă conform
legislației penale române, Curtea a constatat că aspectul invocat
constituie un motiv facultativ de refuz al executării mandatului european
de arestare. În cauză, față de pedeapsa aplicată, natura
infracțiunii comise, văzând și demersurile
autorităților judiciare Italiene pentru punerea în executare a
hotărârii de condamnare a persoanei solicitate, a constatat că nu
poate da eficiență motivului facultativ de refuz al executării
prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004
republicată.
Împotriva
acestei sentințe,
persoana solicitată A. a formulat contestație.
Cu prilejul
concluziilor formulate oral în fața Înaltei Curți,
apărătorul contestatorului a solicitat admiterea căii de atac
și respingerea cererii formulată de autoritățile judiciare
din Italia, având în vedere că în cauză există un motiv
facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare dintre
cele menționate în art. 98 din Legea nr. 302/2004.
Examinând
contestația,
prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține
următoarele:
Din analiza
actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că, pe numele
persoanei solicitate A. a fost emis un mandat european de arestare, de
către autoritățile judiciare din Italia,
în vederea executării pedepsei de 1 an închisoare dispusă prin
Hotărârea penală nr. 8 din 20 ianuarie 2009, definitivă la 31
octombrie 2009, emisă de Tribunalul Tolmezzo - Italia pentru
săvârșirea infracțiunii de imigrare ilegală
prevăzută și pedepsită de art. 12 din Legea 286 din 1998 a
autorităților italiene.
În fapt s-a
reținut că, în data de 28 august 2006, în localitatea Tarvisio (UD),
carabinierii au oprit pentru un control vehiculul condus de condamnat, care
aparținea mamei acestuia, la intrarea în Italia pe la punctul de trecere a
frontierei italo-austriac. În mașină, împreună cu condamnatul A.
se aflau trei cetățene moldovence și o cetățeană
ucraineană, clandestine, deoarece nu aveau viză, acesta
favorizându-le intrarea în Italia.
Din
examinarea prevederilor legale aplicabile, se constată că
infracțiunea imputată se regăsește printre cele enumerate
în dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, motiv pentru
care fapta nu este supusă verificării îndeplinirii condiției
dublei incriminări.
Se are în
vedere, însă, că fapta pentru care s-a emis mandatul european este
prevăzută și de legea penală română, fiind
incriminată în dispozițiile art. 263 C. pen. român, care
reglementează infracțiunea de trafic de migranți.
Potrivit
dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de
arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară
competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea
și predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării
urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori
a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Mandatul
european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii
și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile
Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată
în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18
iulie 2002.
Analizând
actele dosarului, se constată că mandatul european de arestare are
conținutul și forma prevăzute de art. 86 din legea anterior menționată,
iar faptele imputate persoanei solicitate dau loc la predare, conform art. 96 alin.
(1) din Legea nr. 302/2004.
Potrivit art.
103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată
declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident
vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din
același act normativ, judecătorul se poate pronunța prin
sentință deopotrivă asupra arestării și predării
persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiași articol, dacă
persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea
judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de
arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează
la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia
dintre motivele obligatorii sau opționale de
neexecutare,
precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.
În acest sens, se are în vedere că, persoana
solicitată
A.
nu a fost de acord cu predarea
sa către autoritățile
judiciare din Italia
și nu a renunțat la regula
specialității. De asemenea, se reține că persoana
solicitată a invocat, raportat la dispozițiile legii române (art. 161,
art. 162 alin. (1) lit. b) C. pen.), intervenirea prescripției
executării pedepsei de 1 an închisoare dispusă prin hotărârea
penală nr. 8 din 20 ianuarie 2009 irevocabilă la 31 octombrie 2009,
emisă de Tribunalul Tolmezzo - Italia.
Actele
dosarului confirmă poziția persoanei solicitate, susținută
de apărare atât în fața instanței de fond, cât și în
fața instanței de control judiciar, cu privire la existența unui
motiv de refuz al executării mandatului european de arestare dintre cele
menționate în art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, respectiv cel
prevăzut la lit. g)
(când, conform
legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se
întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate
s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competența
autorităților române).
Pe de
altă parte, se are în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 107
alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunțării asupra
executării mandatului european de arestare, instanța trebuie să
țină seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea
executării mandatului european de arestare.
Prin urmare,
față de substanța acestui text legal - care practic impune o
analiză a efectelor punerii în executare a mandatului european de arestare
în raport cu circumstanțele cauzei (astfel cum sunt expuse pe larg în
practicaua prezentei hotărâri în cadrul susținerilor
apărării și ultimului cuvânt al persoanei solicitate) -
coroborat cu dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004,
în temeiul cărora autoritățile judiciare române pot refuza
executarea mandatului
european de arestare, Înalta
Curte reține că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat
că,
față de pedeapsa aplicată și natura
infracțiunii comise, nu poate să dea eficiență motivului
facultativ de refuz al executării mandatului emis de
autoritățile din Italia.
În
consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite
contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva
sentinței penale nr. 65/P.I. din data de 17 iunie 2016 pronunțată
de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
Va
desființa în totalitate sentința atacată și, în rejudecare:
va respinge
cererea
formulată de autoritățile judiciare din Italia cu privire la
executarea mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă
Tribunalul Udine - Italia, având Dosarul de referință nr. x/2009/SIEP
ex Tolmezzo,
față de persoana
solicitată A., în prezent arestat provizoriu în Centrul de Reținere
și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului
Bihor.
Va
revoca măsura
arestării persoanei solicitate A. și va dispune
punerea în libertate a acesteia de sub puterea mandatului de arestare nr. 55
din 17 iunie 2016 emis de Curtea de Apel Oradea, secția penală și
pentru cauze cu minori, dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile
judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva
sentinței penale nr. 65/P.I. din data de 17 iunie 2016 pronunțată
de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
Desființează
în totalitate sentința atacată și, în rejudecare:
Respinge
cererea
formulată de autoritățile judiciare din Italia cu privire la
executarea mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă
Tribunalul Udine - Italia, având Dosarul de referință nr. x/2009 SIEP
ex Tolmezzo,
față de persoana
solicitată A., în prezent arestat provizoriu în Centrul de Reținere
și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului
Bihor.
Revocă
măsura
arestării
persoanei solicitate A. și dispune punerea în libertate a acesteia de sub
puterea mandatului de arestare nr. 55 din 17 iunie 2016 emis de Curtea de Apel
Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, dacă nu
este arestat în altă cauză.
Cheltuielile
judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul
cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea
apărătorului ales, în sumă de 35 lei, rămâne în sarcina
statului.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 29 iunie 2016.