ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1032/2017

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 95/PI din data de 22 septembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/35/2017, în baza art. 599 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A., domiciliat în Satu Mare, județul Satu Mare, împotriva sentinței penale nr. 63/P.I./2017 din 15 mai 2017, pronunțată în Dosarul penal nr. x/35/2017 al Curții de Apel Oradea.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 18 septembrie 2017, petentul A. a formulat contestație la executare prin care a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, în care persoana solicitată are calitatea de persoană cercetată, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În motivare s-a arătat că, prin hotărârea nr. x din data de 15.05.2017 pronunțată de către Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/35/2017, s-a dispus admiterea cererii formulată de autoritățile judiciare din Franța cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Procurorul Republicii de la Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux (Madame le Procureur de la Republique pres le Tribunal de Grande Instance de Bordeaux), la data de 29.03.2017, cu referire la Dosarul nr. x, cu nr. de instrucție x, față de persoana solicitată A. Constatând că există un motiv de amânare a predării, instanța a statuat, în temeiul art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, că se impune amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/83/2014, aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, în care persoana solicitată are calitatea de inculpat apelant, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării sau până la executarea ei la termen.

S-a mai arătat că, în prezent, persoana solicitată A. este cercetată în Dosarul nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, motiv pentru care există un nou impediment legal în ceea ce privește predarea acesteia, sens în care s-a apreciat că este incident un nou motiv de împiedicare a executării hotărârii anterior enunțate, motiv pentru care se impune amânarea predării.

Din actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Oradea a constatat următoarele:

Prin sentința penală nr. 63/P.I./2017 din 15 mai 2017, Curtea de Apel Oradea a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Franța cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Doamna Procuror a Republicii de la Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux (Madame le Procureur de la Republique pres le Tribunal de Grande Instance de Bordeaux), la data de 29.03.2017, cu referire la Dosarul nr. x, cu nr. de instrucție x și a dispus predarea persoanei solicitate A., cu domiciliul în orașul Satu-Mare, județul Satu Mare, arestat în Centrul de Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului Bihor), pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare, la care a fost condamnat prin sentința pronunțată în absență din data de 07.09.2015, pronunțată de Tribunalul de Mare Instanță Bordeaux, Franța, având numărul de referință x, rămasă definitivă la data de 15.12.2015, condamnare dispusă pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat și furt calificat, prevăzute și pedepsite de art. 311 și 450 C. pen. francez, constând în aceea că în perioada ianuarie - noiembrie 2012, a inițiat și constituit un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii infracțiunilor de furt calificat, perioadă în care a sustras de pe teritoriul Franței, din posesia unor companii specializate în echipamente agricole, un număr de 42 de tractoare, cauzând un prejudiciu de peste 3 milioane de euro, ulterior transportându-le în afara Franței.

În temeiul art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, instanța a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/83/2014, aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, în care persoana solicitată are calitatea de inculpat apelant, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării sau până la executarea ei la termen.

S-a constatat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității conform art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004.

În baza dispozițiilor art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 în vederea predării către autoritățile judiciare din Franța, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 25 de zile, cu începere de la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării.

În baza art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată A., ce va fi pus în executare la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării.

Conform art. 230 C. proc. pen., s-a dispus ca administrația locului de deținere să rețină persoana solicitată la Centrul de Reținere și Arest Preventiv din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Bihor pe o durată de 25 de zile până la predarea efectivă către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Conform art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a fixat termen pentru predare către autoritățile judiciare din Franța în 10 zile de la data încetării motivelor care au justificat predarea amânată.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută pe o durată de 24 de ore prin ordonanța din data de 09 mai 2017, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/II.5/2017, începând cu ora 14:45.

S-a constatat că prin încheierea penală nr. x/IP din 10.05.2017 s-a dispus, în baza art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile, începând cu data de 10.05.2017, până în data de 24.05.2017, inclusiv.

A fost revocată măsura arestării provizorii luate față de persoana solicitată A. prin încheierea penală nr. x/IP din 10.05.2017 a Curții de Apel Oradea și s-a dispus punerea de îndată în libertate a acesteia, dacă nu este arestată în altă cauză.

În baza art. 87 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au rămas rămâne în sarcina statului.

În ședința publică din data de 21 septembrie 2017, a fost invocată, din oficiu, excepția inadmisibilității contestației la executare, excepție pe care Curtea de Apel Oradea a considerat-o întemeiată pentru următoarele motive:

Contestația formulată de A. vizează o hotărâre pronunțată în procedura specială a executării mandatelor europene de arestare prevăzută de Legea nr. 302/2004 și nu o hotărâre pronunțată asupra fondului cauzei. Or, Legea nr. 302/2004 nu prevede o astfel de procedură.

Este adevărat că, potrivit art. 7 din Legea nr. 302/2004, prevederile acestei legi se completează cu cele ale C. proc. pen., dar s-a apreciat că în acest caz nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 597, art. 598 și următoarele C. proc. pen., câtă vreme Curtea de Apel Oradea este doar o instanță de executare a unui mandat european de arestare și nu o instanță de executare în sensul acestor prevederi. Mai mult, contestația formulată de petent vizează de fapt un mandat de arestare și nu un mandat de executare a unei pedepse emis în baza unei hotărâri definitive de condamnare.

De altfel, s-a reținut că se poate formula contestație la executare împotriva unei hotărâri penale definitive doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv de art. 598 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen., iar motivul invocat de către contestatorul A. nu se încadrează în niciunul dintre cazurile în care se poate formula contestație la executare.

Mai mult, în această procedură nu se poate dispune în sensul celor solicitate, și anume ca amânarea predării persoanei solicitate să opereze până la soluționarea definitivă a unui alt dosar penal decât cel stabilit definitiv de către instanța de judecată prin hotărârea contestată, întrucât, dacă s-ar proceda în acest fel, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.

Pentru toate aceste considerente, instanța, în baza art. 599 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 63/P.I./2017 din 15 mai 2017, pronunțată în Dosarul penal nr. x/35/2017 al Curții de Apel Oradea.

Împotriva sentinței penale nr. 95/PI din data de 22 septembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/35/2017, a formulat contestație A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 29 septembrie 2017.

În susținerea căii de atac, contestatorul a arătat că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 302/2004 prevăd că această lege se completează, în ipotezele nereglementate, cu dispozițiile C. proc. pen., apreciind că motivul invocat, prevăzut de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este aplicabil în prezenta cauză.

Totodată, s-a apreciat că deși prezenta cauză are în vedere executarea unui mandat european de arestare, acest aspect nu atrage inadmisibilitatea contestației la executare, întrucât dispozițiile C. proc. pen., prin textul legal invocat, au în vedere ipoteza în care există un motiv de împiedicare a executării unei hotărâri și nu un motiv de împiedicare a unui mandat care se emite ca act subsecvent în temeiul unei hotărâri.

Contestatorul a apreciat că, în ipoteza în care s-ar admite că este admisibilă cererea formulată, nu s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat. A precizat că nu s-a contestat dispoziția instanței de emitere a mandatului european de arestare, ci că acel mandat trebuie pus în executare după ce dispare și impedimentul legal invocat, prevăzut de Legea nr. 302/2004.

S-a criticat și faptul că instanța de fond s-a pronunțat cu privire la excepția inadmisibilității, fără să efectueze demersuri pentru a verifica impedimentul invocat, în sensul că ar fi cercetat contestatorul într-un dosar care se află pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București.

S-a solicitat admiterea contestației, în temeiul dispozițiilor art. 4251alin. (7) pct. 2 C. proc. pen., desființarea sentinței penale pronunțate de instanța de fond și, în virtutea respectării dreptului la un proces echitabil și dublului grad de jurisdicție, trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Oradea.

Analizând sentința, din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Așa cum rezultă din hotărârea contestată, în principal Curtea de Apel Oradea a considerat inadmisibilă contestația la executare, apreciind că acest mijloc procedural nu poate fi folosit în privința mandatului european de arestare, iar, în subsidiar, s-a arătat că, oricum cererea contestatorului nu s-ar putea încadra în niciunul dintre cazurile de contestație la executare.

În ceea ce privește prima problemă de drept, Înalta Curte constată că aceasta a primit o rezolvare în jurisprudența instanței supreme, în sens contrar celor statuate de Curtea de Apel Oradea.

Astfel, prin decizia nr. 1499 din 06 decembrie 2016, Înalta Curte a statuat că, în ipoteza în care instanța dispune, prin hotărârea pronunțată în procedura de executare a mandatului european de arestare, amânarea predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare emitente până la soluționarea definitivă a procesului penal desfășurat în fața autorităților judiciare române, lămurirea dispozitivului hotărârii, în sensul că amânarea predării persoanei solicitate operează până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen, așa cum se prevede în art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, se poate realiza pe calea contestației la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

De asemenea, prin decizia penala nr. 892 din 26 septembrie 2017, Înalta Curte a admis contestația la executare formulată de Parchet, constatând existența unui impediment la punerea în executare a hotărârii de extrădare către autoritățile solicitante, dat de împrejurarea că în cauză nu se dispusese arestarea persoanei extrădate în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare solicitante, ci fusese menținută măsura controlului judiciar.

Această jurisprudență a fost dezvoltată în aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 302/2004, care statuează că cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel. Cum legea specială nu cuprinde dispoziții în baza cărora să fie soluționate eventualele incidente ce se pot ivi la punerea în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în materiile reglementate de dispozițiile Legii nr. 302/2004 (e.g. punerea în executare a unei hotărâri care nu este încă definitivă; incidente privind executarea; nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, etc.), în mod evident sunt aplicabile prevederile cu caracter general prevăzute de art. 598 C. proc. pen.

Referitor la cel de-al doilea motiv de inadmisibilitate, neîncadrarea cererii în niciunul din cazurile prevăzute de art. 598 C. proc. pen., Înalta Curte reține că se invocă de către contestator un caz suplimentar de amânare a predării, ivit, astfel cum se susține, ulterior rămânerii definitive a sentinței penale nr. 63/P.I./15.05.2017 a Curții de Apel Oradea, respectiv faptul că acesta este cercetat în Dosarul penal nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București.

Potrivit art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în situația în care persoana solicitată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În raport de aceste prevederi legale, Înalta Curte apreciază că situația invocată se circumscrie unei împiedicări la punerea în executare a dispoziției din sentința penală nr. 63/P.I./2017 a Curții de Apel Oradea de predare a persoanei solicitate A. la data soluționării definitive a cauzei ce face obiectul Dosarului penal nr. x/83/2014 aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, sau în caz de condamnare cu executare în regim de detenție a pedepsei, la punerea în libertare ca urmare a liberării sau prin executarea la termen.

Ca atare, nici cel de-al doilea motiv de inadmisibilitate a contestației la executare nu poate fi primit, criticile formulate în calea de atac fiind întemeiate.

S-a susținut de către Ministerul Public, cu ocazia dezbaterilor, că nu s-ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât, deși Curtea de Apel Oradea a respins contestația ca inadmisibilă, totuși a făcut și o analiză pe fondul său.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, într-adevăr prima instanță, după ce a expus argumentele care susțineau concluzia inadmisibilității contestației la executare, a făcut și o succintă analiză a motivului invocat de contestator, însă tot din perspectiva admisibilității, arătând că nu se poate dispune amânarea predării întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat a sentinței penale nr. 63/P.I./2017 din 15 mai 2017, pronunțată în Dosarul penal nr. x/35/2017 al Curții de Apel Oradea.

Drept urmare, în raport de considerentele expuse, având în vedere și faptul că instanța de fond nu a efectuat niciun demers pentru a verifica motivul invocat de către contestator (în sensul că este cercetat penal în Dosarul nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București), Înalta Curte va admite contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 95/PI/din 22 septembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, va desființa sentința penală contestată și va trimite cauza la Curtea de Apel Oradea spre rejudecarea contestației la executare.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 95/PI/din 22 septembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează sentința penală contestată și trimite cauza la Curtea de Apel Oradea spre rejudecarea contestației la executare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 07 noiembrie 2017.