ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 960/2017

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 60/PI/2017 din 2 mai 2017, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 597 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 598 C. proc. pen. a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul A. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a dispus obligarea contestatorului la plata sumei de 150 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la data de 02 martie 2017 sub Dosar nr. x/296/2017, contestatorul A. a solicitat a se constata incidența cazului prevăzut de art. 598 lit. d) C. proc. pen., respectiv existența unei cauze de stingere a pedepsei, și în consecință, să se dispună punerea sa de îndată în libertate, fiind reîncarcerat în data de 14 februarie 2017 în baza vechiului mandat din 25 noiembrie 2015, după liberarea condiționată în baza sentinței penale nr. 1832 din 24 noiembrie 2016 a Judecătoriei Satu Mare, definitivă la data de 29 noiembrie 2016 și pusă în executare la data de 30 noiembrie 2016, în absența unei dispoziții care să valoreze act de executare, emis de către organul competent, judecătorul delegat cu executarea penală din cadrul Judecătoriei Satu Mare.

Contestatorul a susținut că prin sentința penală nr. 20 din 9 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, modificată prin decizia penală nr. 434/A din 25 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus condamnarea sa la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, fals în înscrisuri sub semnătură privată și spălare de bani. În baza hotărârii menționate anterior a fost emis mandatul de executare din 25 noiembrie 2015, fiind dispusă arestarea și depunerea sa la penitenciar în vederea executării pedepsei, fiind încarcerat în data de 25 noiembrie 2015.

S-a mai susținut că prin sentința penală nr. 1832 din 24 noiembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Satu Mare s-a dispus liberarea condiționată a condamnatului, hotărâre care a rămas definitivă prin necontestare la data de 30 noiembrie 2016, iar prin adresa emisă la data de 30 noiembrie 2016 Compartimentul de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Satu Mare a înștiințat Penitenciarul Satu Mare în legătură cu rămânerea definitivă a hotărârii și a solicitat punerea de îndată în libertate a condamnatului. În aceeași zi unitatea de deținere a dispus punerea în libertate a condamnatului, astfel cum rezultă din adresa comunicată Judecătoriei Satu Mare în data de 5 decembrie 2016.

S-a mai învederat că, la data de 5 decembrie 2016 Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea a formulat contestație împotriva sentinței penale nr. 1832 din 24 noiembrie 2016, apreciind că aceasta nu este definitivă în condițiile în care minuta hotărârii nu a fost comunicată acestei unități de parchet, ci doar Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare din cadrul căruia făcea parte procurorul care a participat la judecarea cererii de liberare condiționată, apreciindu-se că la judecarea acestei cereri era obligatorie participarea unui procuror din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, iar hotărârea trebuia comunicată unității de Parchet competente. Contestatorul a mai arătat că prin decizia penală nr. 8/C din 14 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, a fost respinsă excepția inadmisibilității contestației formulate în cauză, a fost respinsă excepția tardivității contestației formulate în cauză și în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. A fost admisă contestația formulată în cauză de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, împotriva sentinței penale nr. 1832 din 24 noiembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, care a fost desființată în întregime. În baza art. 587 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 59 alin. (1) C. pen. din 1969, raportat la art. 6 C. pen. a fost respinsă cererea formulată de petentul condamnat A., privind liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 20/2015 a Curții de Apel Cluj. În baza art. 587 alin. (2) C. proc. pen. a fost fixat un termen de 3 luni (calculat de la data reîncarcerării) după expirarea căruia cererea sau propunerea poate fi reînnoită.

S-a mai arătat că, ulterior pronunțării acestei decizii, Tribunalul Satu Mare a comunicat Compartimentului de Executări Penale al Judecătoriei Satu Mare extrasul deciziei pentru a fi efectuate cuvenitele mențiuni în registrul de punere în executare a hotărârilor, iar Judecătoria Satu Mare a confirmat primirea extrasului prin adresa emisă în data de 14 februarie 2017. În data de 14 februarie 2017 Compartimentul de Executări Penale al Judecătoriei Satu Mare a emis o adresă către IPJ Bihor, prin care a comunicat că hotărârea de liberare condiționată pronunțată inițial în cauză a fost desființată prin decizia penală nr. 8/C din 14 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul Satu Mare și s-a solicitat să fie prezentat condamnatul la penitenciar, în vederea reîncarcerării sale.

În baza adresei emise de judecătorul delegat la executări penale din cadrul Judecătoriei Satu Mare, în data de 14 februarie 2017 petentul condamnat a fost reîncarcerat în Penitenciarul Oradea, aspect comunicat ulterior de această unitate de deținere Curții de Apel Cluj, prin adresa emisă în data de 15 februarie 2017. S-a mai arătat că în momentul încarcerării acestuia i s-a înmânat copia mandatului de executare a pedepsei emis de Curtea de Apel Cluj, pe care acesta a consemnat că se consideră lipsit de libertate ilegal. S-a susținut și faptul că prin punerea sa în libertate în data de 30 noiembrie 2016 de către Penitenciarul Satu Mare, în baza formelor de executare emise de judecătorul delegat și penitenciar, conform dispozitivului sentinței penale 1832 din 24 noiembrie 2016, s-a dispus liberarea condiționată a sa de sub puterea mandatului de executare a pedepsei a Curții de Apel Cluj, astfel că începând cu 30 noiembrie 2016 contestatorul nu mai era sub puterea mandatului, fiind stinsă executarea pedepsei cu închisoarea. S-a mai arătat că doar în cazurile prevăzute de art. 104, 105 C. pen. se poate anula sau revoca liberarea condiționată, adică dacă ar fi săvârșit o faptă penală după 30 noiembrie 2016 sau ar fi fost anterior condamnat definitiv pentru alte fapte. Condamnatul a mai susținut că Direcția Națională Anticorupție a ales calea contestației, peste termenul prevăzut de lege - după 11 zile de la comunicare, Tribunalul Satu Mare nu a repus în termen contestația Direcției Naționale Anticorupție pentru că procurorul de ședință nu a solicitat și nici nu putea fi admisă o astfel de cerere de repunere în termen de instanță, dacă nu exista cererea și motivarea ei.

Prin urmare, s-a solicitat a se reține că în aceste condiții soluția Tribunalului Satu Mare era de respingere ca tardivă a contestației Direcției Naționale Anticorupție, fiind incidente dispozițiile art. 411 C. proc. pen. - care mențin caracterul definitiv al unei hotărâri atacate peste termen, sens în care anexează și decizia penală nr. 5902/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care stipulează că o eventuală imposibilitate a condamnatului (nu procuror) de a exercita calea de atac a recursului în termen nu înlătură caracterul definitiv al hotărârii puse în executare, ci temeiul unei cereri de repunere în termenul de recurs. S-a menționat că dispunerea de către judecătorul delegat de la Judecătoria Satu Mare printr-o adresă administrativă către IPJ Bihor - să se prezinte de îndată la Penitenciarul Oradea în vederea reîncarcerării este o procedură care nu este prevăzută de lege, arestarea și depunerea se face în baza unei ordonări a judecătorului consfințită într-un mandat de executare, care este dispus printr-o hotărâre judecătorească. Astfel, s-a arătat că procedura judecătorului delegat al Judecătoriei Satu Mare este ilegală, iar în adresă s-au inserat afirmații care nu corespund adevărului, pentru inducerea în eroare, întrucât prin sentința penală nr. 1832 din 24 noiembrie 2016, judecătorul a dispus admiterea cererii sale privind liberarea condiționată și a dispus liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei emis de către Curtea de Apel Cluj. De asemenea, s-a mai arătat faptul că, deși prima instanță a admis cererea sa a dispus și cu privire la mandatul de executare, Tribunalul Satu Mare, deși a desființat hotărârea, a dispus numai cu privire la respingerea cererii privind liberarea condiționată. Astfel, nu au fost anulate formele de executare în baza cărora contestatorul a fost liberat condiționat (acte judecător delegat și director Penitenciar Satu Mare) în baza sentinței penale nr. 1832 din 24 noiembrie 2016. S-a mai susținut că nu s-a dispus repunerea în situația anterioară a mandatului de executare, prin punerea sa sub puterea acestui mandat, or numai în aceasta situație, se putea pune problema unei reînvieri a efectelor inițiale ale mandatului de executare a pedepsei. S-a menționat că numai un judecător poate în condițiile legii, prin hotărâre, a dispune reîncarcerarea unei persoane, or, judecătorul delegat trebuia să respecte legea, iar dispozițiile art. 554 C. proc. pen. constituiau cadrul legal pentru sesizarea instanței de executare, cu privire la imposibilitatea punerii mandatului în executare în condițiile arătate și nu printr-o adresă pe cale administrativă să dispună prezentarea condamnatul la Penitenciarul Oradea în vederea reîncarcerării sale.

Contestatorul a arătat că a fost reîncarcerat în lipsa unui nou mandat, începând din nou să-și execute pedeapsa de 3 ani (carantina, apoi încadrarea la un regim de executare) în condițiile în care C. proc. pen. și Legea nr. 254/2013 prevăd modul în care se pune în executare un mandat. Totodată, a invocat de asemenea caracterul definitiv al sentinței penale nr. 1832 din 24 noiembrie 2016 a Judecătoriei Satu Mare, arătând că hotărârea Tribunalului Satu Mare nr. 8/C/2017 nu poate aduce atingere caracterul definitoriu al unei hotărâri puse în executare și protejată de art. 411 C. proc. pen., astfel că este împiedicat să execute în continuare liberarea condiționată, de care beneficiază prin punerea în executare a sentinței penale nr. 1832/2016 a Judecătoriei Satu Mare, în care sens arată că însăși dispoziția de scoatere de sub puterea mandatului de executare subzistă și este evident, tocmai prin întocmirea unei adrese de către judecătorul delegat al Judecătoriei Satu Mare la care s-a anexat copia mandatului de executare, cât și minuta deciziei penale nr. 8/C/2017 a Tribunalului Satu Mare pentru prezentarea sa (nu arestare) în vederea reîncarcerării, acte de executare care nu au la baza o hotărâre aptă să fie pusă în executare.

Pe cale de consecință, a solicitat, pentru a putea beneficia de liberarea condiționată legală și definitiv câștigată (excepții - revocare sau anulare), a se dispune anularea formelor de executare a judecătorului delegat de la Compartimentul executări penale a Judecătoriei Satu Mare și punerea de îndată a sa în libertate, reținând că a fost lipsit de libertate ilegal din data de 14 februarie 2017 și până în prezent. Prin precizările depuse la termenul de judecată din data de 07 martie 2017, în fața Judecătoriei Satu Mare, contestatorul A., față de motivarea deciziei penale nr. 8/C din 14 februarie 2017 a Tribunalului Satu Mare, a arătat că judecătorul a reținut că nu este aplicabilă în cerere instituția repunerii în termen și că, față de comunicarea minutei către Direcția Națională Anticorupție în 15 februarie 2017 și data contestației, hotărârea nefiind definitivă datorită necomunicării soluției cu Direcția Națională Anticorupție, calea de atac este în termen, or dacă aceasta ar fi fost situația, judecătorul trebuia să rețină că respectiva contestație era de fapt o contestație la executare - art. 598 lit. a) C. proc. pen., în cauză fiind emise formele de executare și numai pe această cale se putea discuta despre caracterul definitiv al sentinței nr. 1832 din 24 noiembrie 2016 și legalitatea punerii în libertate, respectiv a formelor de executare și nu se ajungea la lipsirea sa de libertate în mod ilegal (Dosarul nr. x/296/2017 al Judecătoriei Satu Mare).

S-a mai precizat că o hotărâre nelegală nu poate fi pusă în executare, efectele ei neavând atingere asupra unei hotărâri definitive și pusă în executare și a căror efecte nu au fost anulate și nici nu mai pot fi numai prin contestație la executare (art. 598 lit. a) C. proc. pen.). Astfel, s-a solicitat a fi anulate toate actele întocmite de judecătorul delegat de la Judecătoria Satu Mare, respectiv solicitarea mandatului și cererea de reîncarcerare, adresa către I.P.J. pentru ridicarea sa, procesele verbale ale poliției și penitenciarului de prezentare și reținerea sa, procesul verbal de depistare al I.P.J., actul de reîncarcerarea a sa în Penitenciarul Oradea, și a se dispune punerea sa de îndată în libertate. O hotărâre de condamnare fără mandat nu produce efecte, or neanulându-se punerea în executare a mandatului (formele de executare), mandatul își produce efectele.

Prin sentința penală nr. 530/2017 din data de 8 martie 2017, Judecătoria Satu Mare, în baza art. 47 alin. (3) C. proc. pen., a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Satu Mare invocată din oficiu, iar în baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de petentul A. în favoarea Judecătoriei Oradea.

Judecătoria Satu Mare a reținut, în esență că, temeiul contestației îl constituie art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., invocându-se existența unei cauze de stingere a pedepsei. S-a reținut că la alin. (2) art. 598 C. proc. pen. se prevede că:

" în cazurile prevăzute de alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face după caz, la instanța prevăzută de art. 597 alin. (1) și (6) C. proc. pen., iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c) la instanța care a pronunțat hotărârea care se execută. S-a reținut faptul că, la data formulării contestației, contestatorul se afla încarcerat în Penitenciarul Oradea, iar la data soluționării cererii, cu toate că a fost stabilit regimul de executare ca fiind semideschis, care s-a specificat că nu este specific Penitenciarului Oradea, acesta figurează încarcerat și în data de 08 martie 2017, tot în Penitenciarul Oradea. Raportat la dispozițiile de mai sus și la faptul că la data formulării și soluționării contestației contestatorul era încarcerat în Penitenciarul Oradea, Judecătoria Satu Mare a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Satu Mare invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de petentul A., în favoarea Judecătoriei Oradea, dosarul fiind trimis acestei instanțe, acesta fiind instanța în raza căreia se află Penitenciarul Oradea.

La data de 13 martie 2017 sub Dosar nr. x/296/2017 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Oradea, ca urmare a declinării de la Judecătoria Satu Mare, prin sentința penală nr. 530/2017, contestația formulată de condamnatul A.

Prin completările la cererea de contestație la executare formulată (dosarul Judecătoriei Oradea), condamnatul a arătat că solicită să se constate că în executarea pedepsei de 3 ani în baza mandatului de executare al Curții de Apel Cluj a executat durata 25 noiembrie 2015-29 noiembrie 2016, cât și de la 14 februarie 2017 și până la zi și în continuare până la liberare, și deducerea acestor perioade din pedeapsa de 3 ani. A mai solicitat să se constate că cele trei luni stabilite prin decizia nr. 8 din 14 februarie 2017 a Tribunalului Satu Mare ca termen pentru înaintarea cererii de liberare condiționată trebuie raportate la art. 6 din vechiul C. pen., -1/3 din cele trei luni, adică o lună în care sens s-a solicitat a se dispune că cele trei luni echivalează cu o lună. De asemenea, a mai solicitat să se constate că acesta se află în executarea pedepsei începută în data de 25 noiembrie 2015, urmând a se stabili termenul pentru comisie în data de 15 mai 2017 și nu cum a stabilit Penitenciarul Oradea.

Prin sentința penală nr. 312/2017 din 29 martie 2017, Judecătoria Oradea, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) și alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 597 alin. (1), (6) C. proc. pen. a declinat contestația la executare formulată de petentul condamnat A., în favoarea Curții de Apel Oradea.

Judecătoria Oradea a reținut, în esență că, având în vedere că petentul critică modul în care s-a pus în executare hotărârea de respingere a liberării condiționate, acesta fiind reîncarcerat în baza aceluiași mandat de executare din 25 noiembrie 2015 emis de Curtea de Apel Cluj, această instanță, respectiv Curtea de Apel Cluj rămâne în continuare instanță de executare și doar aceasta sau o instanță egală în grad corespunzătoare locului de deținere se poate pronunța cu privire la contestația la executare formulată, inclusiv cu privire la deducerea perioadelor executate în baza aceluiași mandat anterior de către condamnat, precum și cu privire la termenul la care ar fi acesta propozabil pentru liberarea condiționată, astfel cum a solicitat acesta prin completarea la contestație depusă în ședința din 27 martie 2017.

De asemenea, s-a apreciat că, întrucât condamnatul invocă aspecte ce țin de modul de punere în executare a pedepsei aplicate printr-o sentință a Curții de Apel Cluj, contestația la executare vizând o hotărâre a curții de apel, iar la data formulării contestației era încarcerat în Penitenciarul Oradea, față de prevederile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 597 alin. (1), (6) C. proc. pen., Curtea de Apel Oradea este competentă a se pronunța asupra contestației la executare. Dosarul nr. x/296/2017 al Judecătoriei Oradea s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea, sub dosar cu nr. unic x/296/2017, la data de 19 aprilie 2017. La data de 24 aprilie 2017 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea, Dosarul nr. x/35/2017 al Curții de Apel Cluj, având ca obiect contestație la executare, formulată de către condamnatul A.

Prin sentința penală nr. 74 din 20 aprilie 2017, Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 597 alin. (6) și art. 598 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul A. în favoarea Curții de Apel Oradea. S-a reținut că prin contestația la executare formulată în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., condamnatul a solicitat deducerea din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 20/2015 a Curții de Apel Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 434/A/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a perioadelor executate de către acesta, respectiv de reținere de 24 h, din 01 martie 2012, și apoi a perioadei 25 noiembrie 2015-30 noiembrie 2016, când a fost eliberat condiționat și respectiv din 14 februarie 2017, data reîncarcerării la zi, să se anuleze formele de executare emise și să se imită un nou mandat de executare, cu motivarea că aceste deduceri nu s-au putut realiza ulterior reîncarcerării. Curtea de Apel Cluj a reținut că, în raport de dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., competența în cazul prev. de art. 598 lit. d) C. proc. pen. este cea prevăzută de art. 597 alin. (1) și (6) C. proc. pen., după caz, adică în cazul în care condamnatul este încarcerat potrivit alin. (6) al textului de lege invocat, competența revine instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, în speță de față Penitenciarul Satu Mare. S-a arătat că având în vedere aceste dispoziții, precum și prevederile art. 585 alin. (2) C. proc. pen. se impune declinarea competenței în favoarea instanței corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere, în speță Curtea de Apel Oradea.

Prin cererea având ca obiect contestație la executare și înaintată Curții de Apel Cluj, condamnatul a solicitat, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) raportat la art. 597 C. proc. pen. admiterea contestației la executare privind sentința penală nr. 20/2015 din 09 ianuarie 2015 a Curții de Apel Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 434/A/2015 din 25 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, să se constate că din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 20/2015 din 09 ianuarie 2015 a Curții de Apel Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 434/A/2015 din 25 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii emis la 25 noiembrie 2015 de Curtea de Apel Cluj a executat următoarele perioadei martie 2012, reprezentând durata reținerii de 24 ore, 25 noiembrie 2015 - 30 noiembrie 2016, respectiv 14 februarie 2017 și până la zi. În baza art. 88 C. pen. să se dispună deducerea din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 20/2015 din 09 ianuarie 2015 a Curții de Apel Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 434/A/2015 din 25 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție perioadele executare, respectiv 1 martie 2012, reprezentând durata reținerii de 24 ore, 25 noiembrie 2015 - 30 noiembrie 2016 dată la care contestatorul a fost liberat condiționat în baza sentinței penale nr. 1832/2016 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în Dosar nr. x/296/2016, respectiv 14 februarie 2017, încarcerat din nou în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii emis la 25 noiembrie 2015 de Curtea de Apel Cluj și până la zi și să se dispună anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis de Curtea de Apel Cluj și emiterea unui nou mandat de executare pe numele condamnatului A., conform celor de mai sus.

Prin cererea adresată Curții de Apel Oradea și înregistrată la data de 28 aprilie 2017, în Dosar nr. x/35/2017 condamnatul a precizat contestația la executare și a arătat că își menține cererea privind stabilirea perioadei executate în penitenciar ca fiind 25 noiembrie 2015-30 noiembrie 2016 și respectiv 14 februarie 2017 până în prezent, renunțând la deducerea acesteia întrucât aceasta este executată pentru altă faptă și alt mandat cât și la anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii întrucât este stabilită pedeapsa de 3 ani, care se execută. A mai solicitat a se stabili că perioada 01 decembrie 2016-13 februarie 2017 este perioadă petrecută în liberare condiționată, executată din pedeapsa de 3 ani închisoare, conform art. 61 C. pen. din 1969.

La termenul de judecată din 2 mai 2017, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 45 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (3) C. proc. pen. a dispus reunirea Dosarului nr. x/33/2017 la Dosarul nr. x/296/2017, având în vedere faptul că cele două dosare au același obiect.

Apărătorul ales al inculpatului, cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, cu privire la cererea care a fost înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub Dosar nr. x/33/2017, a solicitat a se avea în vedere precizările formulare de condamnat, prin care acesta a arătat că renunță la deducerea perioadei 25 noiembrie 2015-30 noiembrie 2016 și respectiv din 14 februarie 2017 până în prezent precum și la cea de anulare a mandatului de executare a pedepsei închisorii, solicitând ca perioada mai sus menționată să fie considerată ca executată din pedeapsa în a cărei executare se află în prezent. În temeiul art. 61 C. pen. din 1969 a solicitat ca perioada 1 decembrie 2016 - 13 februarie 2017 să fie considerată perioadă executată în liberare condiționată.

Cu privire la cererea care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare, sub nr. 2152/296/2017, a solicitat anularea formelor de executare a pedepsei închisorii emise pe numele condamnatului A. A arătat că situația în care se află condamnatul A. este una total atipică, datorită interpretării eronate și abuzive a unor texte de lege. În acest sens, a susținut că Tribunalul Satu Mare a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului A., în cadrul unei contestații formulată peste termenul legal de Direcția Națională Anticorupție, fără a dispune repunerea Parchetului în termenul de formulare a contestației. Astfel, a arătat că în opinia sa, contestația nu putea fi admisă fără o prealabilă repunere în termen a Direcției Naționale Anticorupție, hotărârea primei instanțe fiind definitivă și pusă în executare, astfel că actele subsecvente nu reprezintă nimic altceva decât acte lovite de nulitate. S-a considerat că în această situație Curtea de Apel Cluj nu mai este instanța de executare iar Judecătoria Satu Mare nu a emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii. A precizat că susține doar cererea privind anularea formelor de executare, fără a mai susține cererea de deducere a perioadelor executate din pedeapsa în a cărei executare se află. S-a mai arătat că în fișa condamnatului de la Penitenciarul Satu Mare s-a menționat că acesta se află în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii, fără vreo mențiune cu privire la perioada deja executată, executarea pedepsei urmând a fi împlinită în anul 2020.

Curtea de Apel Oradea, analizând contestația la executare, prin prisma actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale în materie, a reținut următoarele:

Referitor la competența instanței în soluționarea prezentei contestații la executare, având în vedere că potrivit art. 553 alin. (1) C. proc. pen., în speță, Curtea este instanță de executare de drept comun, aceasta fiind instanța competentă care a pronunțat hotărârea în primă instanță, s-a apreciat că, în prezenta cauză, competența de soluționare a contestației la executare aparține curții de apel, în speță Curții de Apel Oradea, ca instanță corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere. Potrivit art. 587 alin. (1) C. proc. pen. Judecătoria este competentă să soluționeze cererea de liberarea condiționată, însă orice incident care apare în cursul executării hotărârii penale definitive potrivit art. 598 C. proc. pen. se soluționează de către instanța stabilită potrivit art. 597 alin. (1) și (6) C. proc. pen.

Referitor la cererea având ca obiect contestația la executare, instanța de fond a constatat, din actele și lucrările dosarului, că prin sentința penală nr. 20/2015 a Curții de Apel Cluj, modificată prin decizia penală nr. 434/A din 25 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul condamnat A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, fals în înscrisuri sub semnătură privată și spălare de bani, fiind emis mandatul de executare a pedepsei din 25 noiembrie 2015. Condamnatul a fost încarcerat la data de 25 noiembrie 2015.

Prin sentința penală nr. 1832 din 24 noiembrie 2016 a Judecătoriei Satu-Mare s-a dispus liberarea condiționată a condamnatului, astfel că la data de 30 noiembrie 2016, după primirea adresei de la Compartimentul de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Satu Mare, Penitenciarul Satu-Mare a procedat la punerea în libertate al condamnatului A. Ulterior, la data de 05 decembrie 2016, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, a formulat contestație împotriva sentinței penale nr. 1832 din 24 noiembrie 2016 a Judecătoriei Satu-Mare. Prin decizia penală nr. 8/C din 14 februarie 2017 a Tribunalului Satu-Mare au fost respinse excepțiile inadmisibilității contestației formulate în cauză, a tardivității acesteia și în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admisă contestația Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, a fost desființată sentința atacată și în rejudecare a fost respinsă cererea de liberare condiționată al contestatorului A., fixându-se un termen de 3 luni de la data încarcerării după expirarea căruia cererea sau propunerea poate fi reînnoită.

S-a constatat că în aceeași zi, contestatorul condamnat A. a fost reîncarcerat la Penitenciarul Oradea, înmânându-i-se copia mandatului de executare a pedepsei din 25 noiembrie 2015, în baza adresei emise de către judecătorul delegat la executări penale din cadrul Judecătoriei Satu Mare din 14 februarie 2017. Tribunalul Satu Mare a comunicat Compartimentului de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Satu Mare extrasul deciziei pentru a fi efectuate cuvenitele mențiuni în registrul de punere în executare a hotărârilor, iar Judecătoria Satu Mare, după confirmarea primirii extrasului, a emis o adresă către I.P.J. Bihor prin care a comunicat că hotărârea de liberare condiționată a fost desființată și s-a solicitat să fie prezent condamnatul la Penitenciar, în vederea reîncarcerării sale, Dosarul nr. x/296/2017 al Judecătoriei Satu Mare.

De asemenea, s-a reținut că din lucrările dosarului mai rezultă că anterior emiterii adresei de către judecătorul delegat la executări penale s-a solicitat telefonic Compartimentului de Executări Penale din cadrul Curții de Apel Cluj comunicarea unei copii de pe mandatul de executare a pedepsei emis de către Curtea de Apel Cluj, pentru a fi anexat adresei, cu motivarea că la dosarul de liberare condiționată nu se află o copie a acestui mandat, iar I.P.J. Bihor, instituție la care s-a prezentat condamnatul, refuză primirea sa. S-a mai reținut că judecătorul delegat de la Curtea de Apel Cluj a comunicat prin fax copia mandatului respectiv, fără a dispune reîncarcerarea condamnatului.

Contestația la executare este un procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, legea a prevăzut expres și limitativ cazurile în care poate fi folosită contestația la executare, fiind exclusă orice interpretare sau adăugare la lege.

Contestatorul A. a fost reîncarcerat ca urmare a respingerii în calea de atac a contestației a cererii de liberare condiționată de care acesta a beneficiat anterior. Așadar, s-a constatat că pedeapsa aplicată condamnatului A. nu a fost executată ori stinsă sau că acesta nu se mai afla sub puterea mandatului de executare a pedepsei din 25 noiembrie 2015 al Curții de Apel Cluj atâta timp cât odată respinsă cererea de liberarea condiționată, condamnatul continuă să își execute efectiv pedeapsa în baza mandatului de executare a pedepsei emis inițial, mandat care rămâne în ființă până la data executării pedepsei sau a considerării acesteia ca fiind executate.

S-a mai reținut că pe calea contestației la executare formulată în baza art. 598 C. proc. pen. nu poate fi pusă în discuție legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești, respectiv a hotărârii pronunțate de către Tribunalul Satu Mare, iar petentul critică modul în care s-a pus în executare hotărârea de respingere a liberării condiționate, hotărâre care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Curtea de Apel Oradea a reținut că formalitățile de încarcerare au fost făcute ca urmare a hotărâri Tribunalului Satu Mare și în baza aceluiași mandat de executare a pedepsei a Curții de Apel Cluj. Instanța investită cu soluționarea unei contestații la executare nu poate analiza motive de nelegalitate a hotărârilor pronunțate, cazurile de contestație la executare fiind expres și limitativ prevăzute de lege. Prin urmare, față de obiectul cauzei, Curtea a constatat că poate fi formulată contestație la executare numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, prin dispozițiile art. 598 C. proc. pen.

S-a apreciat că aspectele invocate de către condamnat și anume că reîncarcerarea acestuia s-a făcut în baza unor adrese administrative către I.P.J. Bihor, emise de către judecătorul delegat de la Judecătoria Satu Mare, procedură care nu este prevăzută de lege, că procedura judecătorului delegat este ilegală, că hotărârea Tribunalului Satu Mare nr. 8/C/2017 nu poate aduce atingere caracterului definitoriu al unei hotărâri puse în executare, fiind astfel împiedicat să beneficieze de liberarea condiționată în continuare prin punerea în executare a sentinței penale nr. 1832/2016 a Judecătoriei Satu Mare, nu se încadrează în cazurile de contestație prevăzute de art. 598 C. proc. pen.

Pe calea contestației la executare nu se poate invoca nelegalitatea sau netemeinicia unei hotărâri penale definitive. Reîncarcerarea condamnatului s-a făcut în baza hotărârii pronunțate de către Tribunalul Satu Mare, formalitățile întreprinse în vederea aducerii acesteia la îndeplinire fiind de natură administrativă. Condamnatul a fost liberat condiționat, iar apoi reîncarcerat în baza aceluiași mandat de executare a pedepsei de sub care a fost liberat condiționat, reîncarcerarea având loc. în baza hotărârii date de Tribunalul Satu Mare. Nu s-a emis un nou mandat de executare a pedepsei, ci același mandat a continuat să își producă efecte prin reîncarcerare, condamnatul aflându-se în prezent în executarea pedepsei de 3 ani închisoare, acesta începând executarea în baza mandatului de executare la data de 25 noiembrie 2015, mandat sub puterea căruia se află și în prezent.

Instanța de fond a constată că dacă inițial condamnatul a arătat că solicită deducerea perioadelor executate din pedeapsa de 3 ani, mai apoi prin precizările făcute a arătat că solicită a se constata că perioada 25 noiembrie 2015-30 noiembrie 2016 și respectiv din 14 februarie 2017 până în prezent să fie considerată ca executată din pedeapsa în a cărei executare se află în prezent, iar în temeiul art. 61 C. pen. din 1969 a solicitat ca perioada 1 decembrie 2016 - 13 februarie 2017 să fie considerată perioadă executată în liberare condiționată. S-a reținut că în raport de dispozițiile legale incidente în materie, solicitarea condamnatului este neîntemeiată, aceasta însemnând practic tot o deducere a perioadei executate, respectiv a părții executate din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 20/2015 a Curții de Apel Cluj, modificată prin decizia penală nr. 434/A din 25 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza căreia s-a emis mandatul de executare al Curții de Apel Cluj, mandat în baza căruia este încarcerat.

Or, în cauză, nu s-a emis un nou mandat de executare a pedepsei pentru a se deduce, constata perioada executată în baza altui mandat, același mandat de executare a pedepsei a continuat să își producă efectele prin reîncarcerarea condamnatului, iar instanța de executare are atribuții doar de a verifica dacă punerea în executare s-a făcut cu legalitate. Așa cum s-a arătat, reîncarcerea condamnatului s-a făcut de către Judecătoria Satu Mare, în baza deciziei penale nr. 8/C din 14 februarie 2017 a Tribunalului Satu-Mare care, în calea de atac a contestației exercitată de către Direcția Națională Anticorupție, a respins cererea de liberare condiționată a condamnatului A. și a fixat un termen de 3 luni (calculat de la data reîncarcerării) după expirarea căruia cererea sau propunerea poate fi reînnoită, aceasta fiind data la care condamnatul este din nou propozabil pentru liberare condiționată și nu o eventuală dată furnizată de aplicația informatică din cadrul penitenciarului.

Prin urmare, s-a apreciat că aspectele invocate privind nerecunoașterea perioadei executate în baza mandatului, întrucât programul informatic al penitenciarului nu permite acest lucru, sunt aspecte de natură pur administrativă, care dacă nu pot fi rezolvate tehnic, prin sistemul informatic, pot găsi rezolvare raportat la actele aflate la dosarul personal al condamnatului. Trebuie amintit că inițial comisia de liberări condiționate din cadrul Penitenciarului Satu Mare a propus liberarea condiționată a condamnatului, după îndeplinirea unor condiții, inclusiv în ceea ce privește executarea unei fracții din pedeapsă. Or, în prezent, chiar dacă fișa deținutului așa cum apare evidențiată de aplicația informatică nu recunoaște această perioadă ca fiind executată, pe baza actelor de la dosarul deținutului ea trebuie evidențiată sau luată în considerare, rezolvarea acestei probleme fiind de natură administrativă în vederea asigurării unei evidențe corecte a situației condamnatului. Totodată, s-a constatat că nu a intervenit nicio cauză de reducere sau micșorare a pedepsei de la data rămânerii definitive a hotărârii Curții de Apel Cluj. De asemenea, în cursul executării nu s-a ivit o împiedicare la executare la punerea în executare a mandatului al Curții de Apel Cluj. Pedeapsa nu este executată, condamnatul se află în prezent în executarea acesteia, iar instanța de executare nu poate dispune peste ceea ce rezultă din hotărârea de condamnare care se bucură de autoritate de lucru judecat. În raport de ceea ce se tinde pe calea contestației la executare, Curtea a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen., invocate de condamnat.

Nici solicitările condamnatului, de constatare a faptului că cele trei luni, stabilite prin hotărârea nr. 8/2017 a Tribunalului Satu Mare, după expirarea cărora cererea sau propunerea de liberare condiționată poate fi reînnoită, echivalează cu o lună, că termenul pentru a fi propozabil pentru liberare la comisie este 14 mai 2017 și nu cum greșit s-a stabilit de către Penitenciar, nu sunt posibile a fi examinate pe calea contestației la executare.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 597 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 598 C. proc. pen. s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a contestației la executare formulată de contestatorul A., în prezent deținut în Penitenciarul Satu Mare.

Împotriva acestei sentințe penale, contestatorul A. a formulat prezenta contestație, cauza fiind înregistrată sub nr. 2152/296/2017, cu termen de judecată la data de 19 septembrie 2017.

În esență, contestatorul a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și admiterea contestației, astfel cum a fost precizată la data de 24 aprilie 2017, în sensul de a se constata că a fost privat de libertate în mod nelegal începând cu data de 14 februarie 2017 și până la liberarea sa condiționată în data de 31 mai 2017.

Prealabil, a precizat în motivele scrise că, în opinia sa, competentă să judece în fond contestația era Judecătoria Satu Mare și nu Curtea de Apel Oradea, în raport de precizarea sa, încadrarea în drept a contestației în art. 598 lit. c) C. proc. pen.

În esență, a susținut că instanța de fond, Curtea de Apel Oradea, a analizat contestația sub aspectul disp. art. 598 lit. d) C. proc. pen. și nu a analizat contestația astfel cum a fost precizată, în sensul indicării în drept a art. 598 lit. c) C. proc. pen., respectiv împiedicarea la executarea sentinței penale nr. 1832 din 24 noiembrie 2016 a Judecătoriei Satu Mare, privind liberarea sa condiționată. S-a susținut că prin hotărârea anterior menționată la data de 30 noiembrie 2016 s-a dispus punerea sa în libertate, însă modalitatea în care judecătorul de la Judecătoria Satu Mare a pus în executare decizia nr. 8/C din 14 februarie 2017, prin care s-a admis contestația Parchetului și s-a respins cererea sa de liberare condiționată, este nelegală, întrucât nu s-au anulat formele de executare anterior emise privind liberarea sa condiționată, nu a fost repus sub puterea mandatului de executare și nici nu s-a dispus reîncarcerarea sa. În opinia sa, judecătorul trebuia să sesizeze instanța de executare pentru anularea formelor de executare emise anterior, repunerea sub puterea mandatului și reîncarcerarea sa. Faptul că nu au fost anulate formele emise anterior pentru punerea sa în libertate, a fost privat de dreptul de a-și continua executarea liberării condiționate, iar în lipsa unei decizii a judecătorului competent material, printr-o adresă administrativă, a fost privat de libertate și introdus în penitenciar fără a avea la bază o hotărâre în acest sens, fiind introdus ca un nou condamnat cu privarea tuturor drepturilor ce i s-au cuvenit la data liberării condiționate, la 30 noiembrie 2016, în baza aceluiași mandat, având loc. de fapt o nouă punere în executare a întregii pedepse și nu continuarea acesteia.

În consecință, în final, s-a solicitat anularea formelor de executare întocmite de judecătorul delegat din cadrul Tribunalului Satu Mare în baza deciziei nr. 8 din 14 februarie 2017, respectiv acea adresă prin care s-a solicitat reîncarcerarea sa în penitenciar.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Prealabil, referitor la susținerea contestatorului în sensul că, în opinia sa, era competentă Judecătoria Satu Mare și nu Curtea de Apel Oradea în soluționarea contestației la executare formulată,

Înalta Curte constată că, în raport de dispozițiile art. 553 alin. (1) și alin. (2) ale art. 598 C. proc. pen., față de temeiurile de drept invocate de contestatorul A., respectiv art. 597 lit. d) și ulterior lit. c) C. proc. pen., în mod corect instanța Curții de Apel Oradea, la termenul din 2 mai 2017, a dispus reunirea Dosarului nr. x/33/2017 la Dosarul nr. x/296/2017 în raport de art. 43 alin. (3) C. proc. pen., Curtea de Apel Oradea fiind instanța competentă să judece în fond contestația le executare formulată, ca instanță corespunzătoare în grad în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

În continuare, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., "contestația împotriva executării hotărârii penale, se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestația la executare reprezintă un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării unei hotărâri definitive și nu o cale extraordinară de atac, care să permită repunerea în discuție a situației de fapt, administrarea unor probe noi sau reaprecierea probelor deja administrate.

Astfel, examinând cazurile în care se poate formula contestația la executare, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că motivele invocate de condamnatul A. nu se încadrează în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 598 C. proc. pen.

Din actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că prin sentința penală nr. 20 din 2015 a Curții de Apel Cluj, modificată prin decizia penală nr. 434/A din 25 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul condamnat A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, fals în înscrisuri sub semnătură privată și spălare de bani, fiind emis mandatul de executare a pedepsei din 25 noiembrie 2015, condamnatul fiind încarcerat la data de 25 noiembrie 2015.

Prin sentința penală nr. 1832 din 24 noiembrie 2016 a Judecătoriei Satu-Mare s-a dispus liberarea condiționată a condamnatului astfel că, la data de 30 noiembrie 2016, după primirea adresei de la Compartimentul de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Satu Mare, Penitenciarul Satu-Mare a procedat la punerea în libertate a condamnatului A. Ulterior, prin decizia penală nr. 8/C din 14 februarie 2017 a Tribunalului Satu-Mare în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admisă contestația Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, a fost desființată sentința atacată și în rejudecare a fost respinsă cererea de liberare condiționată al contestatorului A., fixându-se un termen de 3 luni de la data încarcerării după expirarea căruia cererea sau propunerea poate fi reînnoită. Contestatorul condamnat A. a fost reîncarcerat la Penitenciarul Oradea, în aceeași în baza aceluiași mandat de executare a pedepsei din 25 noiembrie 2015, acesta continuând să-și execute efectiv pedeapsa în baza mandatului de executare a pedepsei emis inițial.

Analizând motivele invocate de către condamnat, atât în fața primei instanțe, reiterate și în prezenta cale de atac, prin prisma dispozițiilor legale anterior menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea nu se circumscriu cazurilor de contestație la executare prevăzute de art. 598 lit. c) și d) C. proc. pen., întrucât nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare și nici o altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, iar în soluționarea unei contestații la executare nu se poate analiza netemeinicia sau nelegalitatea hotărârilor penale definitive, respectiv ceea ce s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte constată că, în realitate, criticile contestatorului A. vizează de fapt modul în care s-a pus în executare hotărârea de respingere a liberării condiționate, solicitându-se anularea formelor de executare întocmite de judecătorul delegat din cadrul Tribunalului Satu Mare cu ocazia pronunțării deciziei nr. 8/C din 14 februarie 2017. Înalta Curte reține că aceste motive invocate în cererea formulată nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 598 C. proc. pen. întrucât, pe de o parte, pe calea contestației la executare nu poate fi pusă în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de Tribunalul Satu Mare, care se bucură de autoritate de lucru judecat, iar pe de altă parte, aspectele invocate nu se circumscriu cazurilor prevăzute expres și limitativ de art. 598 C. proc. pen.

În ceea ce privește solicitările condamnatului de a se constata, prin exercitarea prezentelor cereri și căi de atac, că a fost privat de libertate în mod nelegal începând cu data de 14 februarie 2017 și până la liberarea sa condiționată la 31 mai 2017, precum și că cele trei luni stabilite pentru cererea sau propunerea de liberare condiționată, cu privire la termenul propozabil pentru liberare la comisie, exced, de asemenea, cazurilor prevăzute de dispozițiile art. 598 C. proc. pen.

În același sens, Înalta Curte constată că prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen. au fost invocate de către condamnat, în mod generic, fără a se arăta, în concret, în ce ar consta nelămurirea cu privire la hotărârea care se execută sau împiedicarea la executare, ori vreo altă cauză de reducere a pedepsei intervenită după rămânerea definitive a sentinței penale nr. 23 din 02 februarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, criticiie sale vizând de fapt decizia nr. 8 din 14 februarie 2017.

În raport de dispozițiile legale sus menționate, Înalta Curte constată că aspectele invocate de către condamnatul A. nu se circumscriu vreunui caz de contestație la executare dintre cele reglementate expres și limitativ de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen., astfel încât soluția de respingere a cererii formulate de acesta de către Curtea de Apel Oradea prin sentința penală atacată este legală și temeinică.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 60/PI din data de 02 mai 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/296/2017.

Va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 60/PI din data de 02 mai 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/296/2017.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 130 RON se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17 octombrie 2017.