ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1116/2017

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 100/PI/2017 din data de 03 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală, și pentru cauze cu minori, în baza art. 599 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A. (fost B., fost C.) împotriva Sentinței penale nr. 63/P.I./2017 din 15 mai 2017, pronunțată în Dosarul penal nr. x/35/2017 al Curții de Apel Oradea.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Oradea a avut în vedere că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 28 septembrie 2017, petentul A. (fost B., fost C.) a formulat contestație la executare, prin care a solicitat, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., admiterea acesteia cu consecința anulării mandatului de arestare din 15 mai 2017, emis în baza Sentinței penale nr. 63/P.I. din 15 mai 2017, pronunțată de către Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/35/2017, prin care s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. (fost B., fost C.) până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/83/2014, aflat pe rolul Curții de Apel Oradea și emiterea unui nou mandat de arestare cu începere de la data soluționării definitive a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Videle, în care persoana solicitată are calitatea de suspect, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

S-a reținut că, în motivarea cererii sale, petentul a arătat că prin Hotărârea nr. 63 din data de 15 mai 2017 pronunțată de către Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/35/2017 s-a dispus admiterea cererii formulată de autoritățile judiciare din Franța cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Madame le Procureur de la Republique pres le Tribunal de Grande Instance de Bordeaux, la data de 29 martie 2017, cu referire la dosarul x, față de persoana solicitată A. (fost B., fost C.).

Instanța, constatând că există un motiv de amânare a predării, în temeiul art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, a statuat că se impune amânarea predării persoanei solicitate A. (fost B., fost C.) până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/83/2014, aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, în care persoana solicitată are calitatea de inculpat apelant, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării sau până la executarea ei la termen, iar, în consecință, s-a emis mandatul de arestare din 15 mai 2017, cu începere din momentul în care încetează motivul ce a determinat amânarea predării.

S-a mai învederat că în prezent, persoana solicitată A. (fost B., fost C.) este cercetată în Dosarul nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Videle, în calitate de suspect, conform procesului-verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect, a drepturilor și obligațiilor procesuale aferente, din data 27 septembrie 2017, motiv pentru care s-a apreciat că există un nou impediment legal în ceea ce privește predarea acesteia și executarea mandatului de arestare emis în acest scop.

Totodată, contestatorul a susținut că potrivit dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 302/2004, dacă persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executare în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen, text de lege ce se coroborează cu dispozițiile art. 112 din același act normativ, ce reglementează ipoteza predării amânate în cazul mandatului european de arestare.

De asemenea, s-a mai arătat că, atâta vreme cât persoana solicitată A. (fost B., fost C.) este urmărită penal în Dosarul nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Videle, având ca obiect conducerea unui vehicul de către o persoană a cărui drept de circulație i-a fost suspendat, faptă prev. și ped. de art. 335 alin. (2) C. pen., această situație constituie un motiv care împiedică predarea și totodată face imposibilă executarea Hotărârii nr. 63/P.I. din 15 mai 2017, pronunțată de către Curtea de Apel Oradea în Dosarul cu nr. x/35/2017 și implicit a mandatului de arestare din 15 mai 2017, emis în baza acesteia, situație ce face pe deplin aplicabil art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

A fost anexată o copie a procesului verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect din data de 27 septembrie 2017.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Oradea a constatat următoarele:

Prin Sentința penală nr. 63/P.I./2017 din 15 mai 2017, Curtea de Apel Oradea a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Franța cu privire la executarea mandatului european de arestare emis la data de 29 martie 2017 pe numele persoanei solicitate A. (fost B., fost C.) și a dispus predarea acesteia pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare, la care a fost condamnat prin sentința pronunțată în absență din data de 07 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul de Mare Instanță Bordeaux, Franța, având nr. de referință x, rămasă definitivă la data de 15 decembrie 2015.

S-a reținut că prin aceeași sentință, în temeiul art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Oradea a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. (fost B., fost C.) până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/83/2014, aflat pe rolul Curții de Apel Oradea.

S-a mai constatat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității conform art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, iar în baza dispozițiilor art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, în vederea predării către autoritățile judiciare din Franța, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. (fost B., fost C.), pe o durată de 25 de zile, cu începere de la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării.

În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată A. (fost B., fost C.), ce va fi pus în executare la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării.

S-a dispus, conform art. 230 C. proc. pen., că administrația locului de deținere va reține persoana solicitată la Centrul de Reținere și Arest Preventiv din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Bihor pe o durată de 25 de zile până la predarea efectivă către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Conform art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a fixat termen pentru predare către autoritățile judiciare din Franța în 10 zile de la data încetării motivelor care au justificat predarea amânată.

S-a constatat că persoana solicitată A. (fost B., fost C.) a fost reținută pe o durată de 24 de ore prin Ordonanța din data de 09 mai 2017, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/II.5/2017, începând cu ora 14:45.

S-a mai constatat că prin Încheierea penală nr. 36/IP din 10 mai 2017 s-a dispus, în baza art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie a persoanei solicitate A. (fost B., fost C.) pe o durată de 15 zile, începând cu data de 10 mai 2017, până în data de 24 mai 2017, inclusiv.

Totodată, a fost revocată măsura arestării provizorii luate față de persoana solicitată A. (fost B., fost C.) prin Încheierea penală nr. 36/IP din 10 mai 2017 a Curții de Apel Oradea și dispune punerea de îndată în libertate a acesteia, dacă nu este arestată în altă cauză.

Astfel, pentru a dispune în acest sens asupra cererii de executare a mandatului european de arestare, Curtea de Apel Oradea a constatat că pe numele persoanei solicitate A. (fost B., fost C.) a fost emisă semnalarea de către autoritățile judiciare din Franța la data de 29 martie 2017, în Dosarul nr. x, pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare, la care a fost condamnat prin sentința penală din 07 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Corecțional din Bordeaux, Franța, în Dosar nr. x, rămasă definitivă la data de 15 decembrie 2015, condamnare dispusă pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat și furt calificat, prevăzute și pedepsite de art. 311 și 450 C. pen. francez, constând în aceea că în perioada ianuarie - noiembrie 2012, a inițiat și constituit un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii infracțiunilor de furt calificat, perioadă în care a sustras de pe teritoriul Franței, din posesia unor companii specializate în echipamente agricole, un număr de 42 de tractoare, cauzând un prejudiciu de peste 3 milioane de euro, ulterior transportându-le în afara Franței.

Curtea a constatat că persoanei solicitate i s-au adus la cunoștință motivele reținerii, că s-a emis un mandat european de arestare și că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a identificat persoana solicitată A. (fost B., fost C.), în prezența apărătorului ales, încheindu-se în acest sens procesul-verbal de identificare și aducere la cunoștință a motivelor reținerii și conținutului mandatului european de arestare din data de 09 mai 2017.

În fapt, în esență, s-a reținut că, faptele pentru care persoana solicitată a fost condamnată de autoritățile judiciare franceze au constat în aceea că în cursul lunii ianuarie 2012 și până în 19 noiembrie 2012, s-au comis o serie de furturi de tractoare agricole în prejudiciul societăților care vând mașini agricole, respectiv un număr de 42 de tractoare, cauzând un prejudiciu de peste 3.000.000 euro. Cercetările au scos în evidență că faptele au fost comise de cetățeni români care acționau în Franța, venind din Spania, unii dintre aceștia locuind în S. și V. Aceștia utilizau ulterior camioane pentru a transporta tractoarele furate spre Ungaria, unde erau trucate și revândute cu documente falsificate. Participarea activă a persoanei solicitate A. (fost B., fost C.) în conducerea grupului infracțional organizat a fost dovedită pentru o perioadă începând cu ianuarie 2012 - 19 noiembrie 2012, dată la care tractoarele au fost furate, iar în cursul lunii aprilie 2012 au fost descoperite și confiscate în România. Persoana solicitată nu a putut fi audiată însă a fost recunoscut în fotografii de persoana care a cumpărat un tractor și de unul dintre complicii lui, respectiv de numitul D., care l-a descris ca fiind comanditarul său, fiind ulterior înlocuit de numitul E., asociatul său.

La termenul de judecată din 15 mai 2017 s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate A. (fost B., fost C.), care întrebată asupra consimțământului la predare, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Franța, cunoscând caracterul irevocabil al acestuia. De asemenea, persoana solicitată a menționat expres că în situația predării, nu renunță la regula specialității, aspecte consemnate în declarația semnată și atașată la dosarul cauzei.

În esență, s-a menționat că în virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2.002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum și raportat la dispozițiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanța română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competența de a verifica temeinicia soluției dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene în speță cel din Franța în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și nici asupra oportunității mandatului european de arestare.

De asemenea, s-a arătat că, în cauza în care a fost pronunțată decizia definitivă, desfășurarea judecății în fața autorităților judiciare franceze în lipsa persoanei solicitate A. (fost B., fost C.) nu constituie un impediment la predare în condițiile în care autoritățile franceze garantează acesteia efectivitatea dreptului la redeschiderea procesului penal prin intermediul exercitării opoziției, care are natura juridică a unei căii ordinare de atac de retractare.

Astfel, raportat la dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 Curtea nu a constatat incidența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare.

Prin urmare, în contextul celor reținute în cauză, fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 și nefiind constatate impedimente legale la predare, Curtea de Apel Oradea a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată, însă predarea către statul solicitant nu poate avea loc. de îndată, deoarece față de persoana solicitată A. (fost B., fost C.) se desfășoară o procedură penală în România, respectiv în Dosarul nr. x/83/2014, având ca obiect acuzația de trafic de influență, aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, având următorul termen fixat în cauză la data de 6 iunie 2017.

Așa fiind, instanța a dispus aplicarea dispozițiilor art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 conform cărora dacă persoana solicitată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen. Totodată, Curtea a revocat măsura arestării provizorii luate față de persoana solicitată prin Încheierea penală din 10 mai 2017 a Curții de Apel Oradea și a dispus punerea de îndată în libertate a acesteia, dacă nu este arestată în altă cauză.

În ceea ce privește contestația la executare formulată de petent în prezenta cauză, Curtea de Apel Oradea a invocat în ședința din data de 3 octombrie 2017, excepția inadmisibilității contestației la executare, pentru următoarele motive:

S-a avut în vedere că, în cauză, contestația formulată de A. (fost B., fost C.) vizează o hotărâre pronunțată în procedura specială a executării mandatelor europene de arestare prevăzută de Legea nr. 302/2004, și nu o hotărâre pronunțată asupra fondului cauzei. Ori, Legea nr. 302/2004 nu prevede o astfel de procedură.

S-a menționat că, este adevărat că, potrivit art. 7 din Legea nr. 302/2004, prevederile acestei legi, se completează cu cele ale C. proc. pen., dar, în acest caz nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 597, art. 598 și următoarele C. proc. pen., câtă vreme Curtea de Apel Oradea este doar o instanță de executare a unui mandat european de arestare și nu o instanță de executare în sensul acestor prevederi. Mai mult, contestația formulată de petent, vizează de fapt un mandat de arestare și nu un mandat de executare a unei pedepse emis în baza unei hotărâri definitive de condamnare.

De altfel, s-a reținut că, în cazul contestației la executare formulată împotriva unei hotărâri penale definitive aceasta se poate face doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv de art. 598 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen., iar motivul invocat de către contestatorul A. (fost B., fost C.), nu se încadrează în niciunul dintre cazurile în care se poate formula contestație la executare.

De asemenea, prima instanță a menționat că în această procedură nu se poate dispune în sensul celor solicitate, și anume ca amânarea predării persoanei solicitate să opereze până la soluționarea definitivă a unui alt dosar penal decât cel stabilit definitiv de către instanța de judecată prin hotărârea contestată, întrucât, dacă s-ar proceda în acest fel s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.

Totodată, s-a mai reținut că A. (fost B., fost C.) a mai formulat o contestație la executare împotriva executării aceleiași sentințe penale, solicitând în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în care persoana solicitată are calitatea de persoană cercetată, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Prin Sentința penală nr. 95/P.I./2017 pronunțată în Dosarul nr. x/35/2017, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 599 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de contestatorul A. (fost B., fost C.), împotriva Sentinței penale nr. 63/P.I./2017 din 15 mai 2017, pronunțată în Dosarul penal nr. x/35/2017 al Curții de Apel Oradea.

Prin Decizia penală nr. 537/A/2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/83/2014 în data de 29 septembrie 2017, printre altele, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul A. (fost B.) împotriva Sentinței penale nr. 112 din 19 iulie 2016 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, iar în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea împotriva aceleiași sentințe penale, care a fost desființată în parte, în sensul că: în baza art. 5 C. pen., cu aplicarea Deciziei nr. 265 din 06 mai 2014 a Curții Constituționale, s-a reținut că pentru inculpați este mai favorabilă legea nouă, în vigoare din data de 01 februarie 2014. (...) Au fost înlăturate dispozițiile instanței de fond cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A. (fost B.), de aplicare a pedepselor accesorii în baza art. 71 C. pen. din 1968 și de suspendare a executării lor pe durata termenului de încercare. Au fost înlăturate din încadrarea juridică a faptei inculpatului A. (fost B.) dispozițiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 și dispozițiile art. 74 C. pen. din 1968, fiind majorată de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și s-a dispus executarea acesteia în regim de detenție. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate care nu contravin deciziei menționate.

Prin urmare, Curtea de Apel Oradea a observat că a fost soluționată definitiv cauza ce face obiectul Dosarului nr. x/83/2014 aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, contestatorul fiind condamnat cu executarea pedepsei în regim de detenție, sens în care predarea persoanei solicitate, așa cum rezultă din Sentința penală nr. 63/P.I./2017 din 15 mai 2017, pronunțată în Dosarul penal nr. x/35/2017 al Curții de Apel Oradea, se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării sau până la executarea pedepsei la termen.

În consecință, pentru motivele arătate, instanța de fond, în baza art. 599 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A. (fost B., fost C.).

Împotriva acestei sentințe, contestatorul A. (fost B., fost C.) a formulat contestație, criticând, pentru nelegalitate și netemeinicie, soluția Curții de Apel Oradea de respingere, ca inadmisibilă, a contestației la executare formulată în cauză, pentru motivele pe larg arătate cu prilejul dezbaterilor dar și prin motivele scrise ale contestației.

Examinând contestația formulată de contestatorul A. (fost B., fost C.), Înalta Curte constată că aceasta este fondată în considerarea următoarelor argumente:

Curtea de Apel Oradea a fost învestită, la data de 28 septembrie 2017, cu cererea de contestație la executare formulată de petentul A. (fost B., fost C.) întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu referire la mandatul de arestare emis pe numele său în baza Sentinței penale nr. 63/P.I. din 15 mai 2017, pronunțată de către Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/35/2017, prin care, printre altele, s-a dispus amânarea predării sale până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/83/2014, aflat pe rolul Curții de Apel Oradea. Totodată, față de împrejurarea că, în prezent, contestatorul are calitatea de suspect în Dosarul nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Videle, acesta a solicitat emiterea unui nou mandat de arestare, cu începere de la data soluționării definitive a acestei din urmă cauze, întrucât, în opinia sa există un nou impediment legal în ceea ce privește predarea și executarea mandatului de arestare emis în acest scop.

Așadar, în susținerea contestației la executare formulate, s-a invocat de către contestator, prin apărător, un caz suplimentar de amânare a predării, ivit ca urmare a faptul că acesta este cercetat în Dosarul penal nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Videle, conform procesului-verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect, a drepturilor și obligațiilor procesuale aferente, din data 27 septembrie 2017, depus la dosarul cauzei în susținerea cererii sale.

În concret, în opinia contestatorului această împrejurare constituie o împiedicare la executare, în sensul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Prin hotărârea contestată în prezenta cauză, în esență, instanța de fond a considerat inadmisibilă contestația la executare, apreciind că acest demers juridic nu poate viza o hotărâre pronunțată în procedura specială a executării mandatului european de arestare, cum este cazul contestatorului, arătându-se totodată că, instanța investită nu este o instanță de executare pentru a putea aprecia asupra cererii contestatorului în baza dispozițiilor art. 598 C. proc. pen., pe de o parte, dar și că motivul invocat prin cererea de contestație la executare nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de contestație la executare, pe de altă parte, întrucât astfel s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, ceea ce este de asemenea inadmisibil.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii definitive, iar pe această cale se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor.

Conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 302/2004, republicată, cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.

Deși legea specială - Legea nr. 302/2004 - nu cuprinde dispoziții în baza cărora să fie soluționate eventualele incidente ce se pot ivi la punerea în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în această materie, cum este cazul de față invocat de contestator, contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că sunt aplicabile prevederile cu caracter general prevăzute de art. 598 C. proc. pen.

În plus, în aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 302/2004, există deja o jurisprudență dezvoltată a Înaltei Curți, sens în care se impune sublinierea că, prin Decizia penală nr. 1.499 din 06 decembrie 2016, instanța supremă a statuat că, în ipoteza în care instanța dispune, prin hotărârea pronunțată în procedura de executare a mandatului european de arestare, amânarea predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare emitente până la soluționarea definitivă a procesului penal desfășurat în fața autorităților judiciare române, lămurirea dispozitivului hotărârii, în sensul că amânarea predării persoanei solicitate operează până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen, așa cum se prevede în art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, se poate realiza pe calea contestației la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

De asemenea, prin Decizia penală nr. 892 din 26 septembrie 2017, Înalta Curte a admis contestația la executare formulată de Parchet, constatând existența unui impediment la punerea în executare a hotărârii de extrădare către autoritățile solicitante, dat de împrejurarea că în cauză nu se dispusese arestarea persoanei extrădate în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare solicitante, ci fusese menținută măsura controlului judiciar.

Prin urmare, în aceste condiții și având în vedere că, în procedura prevăzută de art. 598 C. proc. pen., cazurile de contestație la executare nu vizează doar hotărârile pronunțate asupra fondului cauzei, Înalta Curte constată că, sub acest prim aspect, soluția Curții de Apel Oradea de respingere ca inadmisibilă a contestației este neîntemeiată.

Totodată, instanța de control judiciar constată că nici aprecierea instanței de fond, în sensul neîncadrării cererii de contestație la executare în niciunul din cazurile prevăzute de art. 598 C. proc. pen., nu poate fi primită, în condițiile în care situația invocată de contestator se circumscrie, așa cum s-a arătat anterior, unei împiedicări la executarea hotărârii, respectiv a Sentinței penale nr. 63/P.I. din 15 mai 2017, pronunțată de către Curtea de Apel Oradea.

Mai mult, în examinarea contestației la executare, instanța trebuia să verifice dacă cererea îndeplinește condițiile prevăzute de lege, dacă vizează executarea unei hotărâri penale, dacă motivul invocat se regăsește printre cele prevăzute de lege și apoi să analizeze pe fond cererea de contestație la executare.

Or, având în vedere că instanța de fond nu a efectuat niciun demers pentru a verifica, în fond, temeinicia motivului invocat de către contestator pe calea contestației la executare, în considerarea tuturor argumentelor anterior expuse, Înalta Curte constată întemeiată calea de atac formulată de contestatorul A. (fost B., fost C.), prin apărător, urmând a o admite, a desființa sentința penală atacată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite contestația formulată de contestatorul A. (fost B., fost C.) împotriva Sentinței penale nr. 100/PI/2017 din data de 03 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală, și pentru cauze cu minori.

Va desființa sentința penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Curtea de Apel Oradea.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei contestații vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit alin. (6) al aceluiași articol, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatorul A. (fost B., fost C.) împotriva Sentinței penale nr. 100/PI/2017 din data de 03 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală, și pentru cauze cu minori.

Desființează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Curtea de Apel Oradea.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 35 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2017.

Procesat de GGC - ED