ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1055/2015

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1055/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra contestației de față,

În

baza actelor din dosar, constată următoarele.

Prin

sentința penală nr. 77/PI/2015 din 30 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea,

secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 387/35/2015,

în baza art. 597 alin. (7) C. proc. pen.,

cu referire la art. 598 alin. (1) lit. c) teza finală C. proc. pen. și la art. 103

1

alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a respins ca neîntemeiată contestația la executare

formulată de persoana solicitată B. (fost S.) L.F.

În

baza art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, cu referire

la art. 242 alin. (3) C. proc. pen. a înlocuit măsura arestului la domiciliu dispusă

față de persoana solicitată prin încheierea penală din 21 iulie 2015 cu măsura arestării

preventive, începând cu data de azi, 30 iulie 2015, până în 19 august 2015 inclusiv.

A constatat că persoana solicitată a fost

arestată la domiciliu în baza mandatelor de arestare nr. 40 din 14 august 2013 și

nr. 25 din 14 mai 2015, emise de

această curte de apel pe o

perioadă de 10 zile, din 21 iulie 2015 până azi, 30 iulie 2015.

Definitivă în ceea ce privește măsura preventivă.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea

de Apel Oradea a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 109/PI din 14

august 2013 pronunțată de această curte de apel în Dosarul nr. 99/35/2013 s-a luat

act de consimțământul persoanei solicitate B.L.F. privind predarea sa către autoritățile

judiciare franceze, în baza mandatului european de arestare emis în data de 18 iulie

2012 de Tribunalul de Înaltă Instanță din Creteil în Dosarul nr. 1008160040 și s-a

dispus amânarea predării până la terminarea judecății în Dosarul nr. 7179/111/2012

al Înaltei Curți de Casație și Justiție sau până la executarea pedepsei, în cazul

unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate.

Totodată, în temeiul art. 103 alin.

(11) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate B.L.F. pe

o durată de 30 de zile, în vederea predării către autoritățile judiciare franceze,

sens în care, s-a dispus emiterea mandatului de arestare care urmează să fie pus

în executare la data încetării motivelor care au justificat predarea amânată.

Prin adresa nr. 1503669/RR din 11 mai 2015,

Biroul Sirene a informat Curtea de Apel Oradea cu privire la faptul că prin sentința

penală nr. 68/P/2015 din data de 5 mai 2015, Tribunalul Bihor a dispus recunoașterea

sentinței penale pronunțată de către Tribunalul de Mare Instanță din Creteil din

data de 6 iulie 2012, definitivă, prin care persoana solicitată a fost condamnată

la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la 5 infracțiuni de proxenetism

în formă agravată și respectiv pentru complicitate la infracțiunea de participare

spre asociere cu răufăcători în vederea plănuirii unei infracțiuni, pedeapsa mai

sus arătată fiind contopită cu alte pedepse aplicate în România, acesta urmând să

execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.

Judecătorul delegat de la compartimentul

executări penale a Curții de Apel Oradea a solicitat analizarea oportunității amânării

predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Franța, pe calea

contestației la executare împotriva sentinței penale nr. 109/PI/2013 din data de

14 august 2013, potrivit art. 598 lit. c) C. proc. pen., până la soluționarea definitivă

a cauzei ce formează obiectul Dosarului cu nr. 260/35/2014 al Tribunalului Bihor,

sau până la executarea pedepsei aplicate în acest dosar, în cazul în care se va

aplica o pedeapsă privativă de libertate.

Cererea a fost înregistrată sub Dosarul

nr. 191/35/2015 al acestei curți de apel, dosar în care, prin sentința penală

nr. 45/PI din 14 mai 2015 s-a admis

s

esizarea din oficiu a judecătorului

delegat de la compartimentul executări penale al Curții de Apel Oradea împotriva

sentinței penale nr. 109/PI/2013 a Curții de Apel Oradea privind persoana solicitată

B. (fost S.) L.F. și s-a dispus amânarea predării către autoritățile judiciare franceze,

până la terminarea judecății în Dosarul nr. 260/35/2014 al Tribunalului Bihor sau

până la executarea pedepsei, în cazul unei condamnări la o pedeapsă privativă de

libertate.

S-a menținut mandatul de arestare preventivă

din 14 august 2013 emis de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 99/35/2013 prin

care s-a dispus arestarea persoanei solicitate B. (S.) L.F. pe o durată de 30 de

zile începând cu data de 21 aprilie 2015 până la data de 20 mai 2015.

S-a dispus arestarea provizorie a persoanei

solicitate pe o durată de 30 de zile începând cu data încetării motivelor care au

justificat amânarea predării persoanei solicitate.

Este de precizat că, prin sentința penală

nr. 68 din 5 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 260/35/2014

s-a admis cererea formulată de condamnatul B.L.F. și, pe cale de consecință, s-a

recunoscut sentința penală a Tribunalului de Mare Instanță din Creteil din data

de 06 iulie 2012, definitivă, prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de

3 ani închisoare pentru complicitate la cinci infracțiuni de proxenetism în formă

agravată și respectiv pentru complicitate la infracțiunea de participare spre asociere

cu răufăcători în vederea plănuirii unei infracțiuni pedepsite cu 10 ani și constatându-se

că infracțiunile săvârșite pe teritoriul statului francez sunt comise în concurs

real cu infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală

nr. 37/P/2013 a Tribunalului Bihor.

În

temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969

s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală recunoscută

pe cale incidentală și respectiv de 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare

și 1 an închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat

un spor de 3 ani, urmând ca petentul condamnat să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.

În

temeiul art. 15 din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 36

alin. (3) C. pen. din 1969 s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare

perioada executată din 11 iulie 2012 la zi.

Sentința penală mai sus arătată a fost

modificată prin decizia penală nr. 42 din 7 iulie 2015 a acestei curți de apel,

prin care s-a respins ca și tardivă contestația formulată de DIICOT - Serviciul

Teritorial Oradea și s-a admis contestația condamnatului, în sensul că s-a descontopit

pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare în pedepsele componente de 3 ani închisoare,

2 ani închisoare, 2 ani

închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare

și sporul de 3 ani închisoare. S-a redus sporul de 3 ani închisoare la 1 an închisoare

și s-au recontopit pedepsele de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare

1 an închisoare, 1 an închisoare în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la

care s-a adăugat un spor de 1 an, condamnatul urmând să execute pedeapsa rezultantă

de 4 ani închisoare cu executare prin privare de libertate. S-a dedus din pedeapsă

perioada executată la zi, 7 iulie 2015.

Persoana solicitată B.L.F. a fost liberată

condiționat din executarea pedepsei de 4 ani închisoare în data de 21 iulie 2015

(sentința penală nr. 914 din 13 iulie 2015 a Judecătoriei Oradea).

În

data de 17 iulie 2015, persoana condamnată a formulat o contestație

la executare împotriva sentinței penale nr. 109/PI din 14 august 2013 a acestei

curți de apel, prin care s-a dispus predarea sa către autoritățile judiciare franceze,

contestație ce a fost înregistrată sub Dosarul nr. 3 87/35/2015.

La termenul de judecată din 21 iulie 2015

s-a dispus amânarea judecării cauzei pentru ca autoritățile judiciare franceze să

comunice dacă își mai mențin cererea de executare a mandatului european de arestare,

având în vedere împrejurarea că sentința penală pe baza căreia mandatul european

de arestare a fost emis a fost recunoscută printr-o hotărâre penală definitivă a

autorităților judiciare române, iar pedeapsa ce i-a fost aplicată persoanei solicitate

prin această hotărâre a fost contopită cu alte pedepse ce i-au fost aplicate acesteia

de autoritățile naționale.

De asemenea, în temeiul art. 103 alin.

(11) din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 242 alin. (2) C. proc. pen., s-a

dispus înlocuirea măsurii arestării preventive dispusă față de persoana solicitată

prin sentința penală nr. 109/PI din 14 august 2012 a Curții de Apel Oradea, pe baza

căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 40 din 14 august 2013, respectiv

prin sentința penală nr. 45/PI din 14 mai 2014 a Curții de Apel Oradea, în baza

căruia s-a emis mandatul de arestare provizorie nr. 25 din 14 mai 2015, cu măsura

arestului la dormciliu pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 21 iulie

2015 până în 19 august 2015 inclusiv.

În data de 27 iulie 2015 judecătorul

membru Eurojust din partea României a comunicat că autoritățile judiciare franceze

își mențin cererea de executare a mandatului european de arestare care este activ,

inclusiv poziția comunicată prin adresa din 23 mai 2013, în sensul că întrucât condamnarea

nu este definitivă, nu este posibil să fie avută în vedere executarea pedepsei în

România.

În

raport de cele mai sus arătate, Curtea a constatat că în cauză

nu este incident cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza finală C. proc.

pen.,

cu referire la art. 103

1

alin. (2) din Legea nr. 302/2004 neexistând o împiedicare la executare, câtă vreme

statul emitent nu a revocat decizia în baza căreia a fost emis mandatul european

de arestare, considerent pentru care, în temeiul art. 597 alin. (7) C. proc. pen.,

a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de persoana solicitată.

Având în vedere cele mai sus arătate, întrucât

potrivit sentinței penale atacate persoana solicitată urmează să fie predată autorităților

judiciare franceze, ținând seama de dispozițiile art. 103 alin. (11) din Legea

nr. 302/2004 cu referire la art. 242 alin. (3) C. proc. pen., s-a înlocuit măsura

arestului la domiciliu dispusă prin încheierea din 21 iulie 2015 a acestei curți

de apel cu măsura arestului preventiv și s-a constatat că persoana solicitată a

fost arestată la domiciliu începând cu 21 iulie 2015 până azi, 30 iulie 2015.

Împotriva acestei sentințe, persoana solicitată

B. (fost S.) L.F. a formulat contestație,

arătând

că nu dorește să fie extrădat în Franța, întrucât a executat pe teritoriul României

pedeapsa rezultantă de 4 ani, fiind liberat condiționat după 3 ani și 6 luni, la

data de 21 iulie 2015

Cu privire la contestația formulată, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, constată că este nefondată, reținând

următoarele:

La data de 6 iulie 2012, cetățeanul român

B. (fost S.) L.F. a fost condamnat în Franța, de către Tribunalul de Mare Instanță

din Creteil, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea pe teritoriul statului

francez, în perioada 1 ianuarie 2009 - 18 octombrie 2010, a cinci infracțiuni de

complicitate la proxenetism în formă agravată și complicitate la infracțiunea de

participare spre asociere cu răufăcători în vederea plănuirii de delicte, fiind

emis față de acesta un mandat european de arestare în data de 18 iulie 2012.

Prin sentința penală nr. 37/P/2013 din

26 februarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 7179/111/2012, Tribunalului Bihor,

în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr.

365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. și art. 37 lit.

a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul

B. (fost S.) L.F. (porecla „B.", administrator la SC P. SRL Oradea, la o pedeapsă

de 2 ani închisoare.

În

baza art. 65 alin. (2), (3) C. pen. a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o

durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul

suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului

prin sentința penală nr. 2325 din 21 decembrie 2005 a Judecătoriei Oradea, definitivă

prin neapelare la data de 04 ianuarie 2006.

În

baza art. 85 C. pen. s-a anulat beneficiul suspendării condiționate

a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 431 din 23 octombrie 2006 a Judecătoriei Beiuș definitivă prin neapelare

la data de 06 noiembrie 2006.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. s-au contopit pedepsele

stabilite inculpatului prin cele două hotărâri mai sus enunțate în pedeapsa cea

mai grea de 2 ani închisoare.

S-a descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare

aplicată prin sentința penală  nr. 146/2008 a Judecătoriei Beiuș, definitivă prin

decizia penală nr. 670/R din 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel Oradea în pedeapsa

de 1 an închisoare aplicată în cauză și pedeapsa de 2 ani închisoare rezultantă

a contopirii pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2325/2005

a Jud. Oradea și 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 431/2006 a Judecătoriei

Beiuș cu privire la care s-a dispus în baza art. 83 C. pen. executarea alături.

În

baza art. 36 alin. (1), 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-a

contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de

1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 146/2008 a Judecătoriei Beiuș

în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care adaugă un spor de 2 luni închisoare

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare.

În

baza art. 83 C. pen. s-a dispus executarea alături de pedeapsa

de 2 ani și 2 luni închisoare stabilită mai sus a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare și interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani

după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsă complementară.

În

baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă

accesorie.

În

baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 completată și

modificată prin Legea nr. 522/2004 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus

confiscarea specială în folosul statului a sumei de 600 euro, sau echivalentul acestei

sume în RON la cursul oficial al zilei în care se face plata de la inc. B.

(fost S.) L.F.

În

baza art. 88 C. pen., art. 15 din Legea nr. 302/2004 s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata arestului provizoriu în vederea extrădării de la 22

iunie 2012 până la 10 iulie 2012 și din 11 iulie 2012 la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare

nr. 164/2010 emis în baza sentinței penale nr. 146/2008 a Judecătoriei Beiuș și

emiterea unui nou mandat conform prezentei hotărâri.

Prin decizia penală nr. 70/A/2013 din 23

mai 2013, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza

art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul B. (fost

S.) L.F. împotriva sentinței penale nr. 37/P din 26 februarie 2013 pronunțată de

Tribunalul Bihor pe care a desființat-o în sensul că:

Ca efect al admiterii cererii de rejudecare

după extrădare formulată de condamnatul B. (fost S.) L.F. anulează sentința

penală nr. 152/2010 a Tribunalului Bihor nemodificată prin decizia penală nr. 31/A/2011

a Curții de Apel Oradea și definitivă prin decizia penală nr. 3571 din 13

octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și toate formele de

executare emise în baza acesteia.

A menținut restul dispozițiilor sentinței

apelate.

La data de 14 august 2013, în Dosarul

nr. 99/35/P/2013, termen la care Curtea de Apel Oradea a soluționat cererea de executare

a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Franța privind

pe persoana solicitată B. (S.) L.F., acesta a solicitat instanței să ia act că își

exprimă acordul în vederea predării către autoritățile judiciare franceze. Totodată,

prin apărător ales, a arătat că vrea să renunțe la calea de atac a recursului exercitată

în Dosarul nr. 7179/111/2012 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

precizând și că dorește să poată executa pedeapsa în România.

Astfel, prin sentința penală nr. 109/PI

din 14 august 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 99/35/2013

s-a luat act de consimțământul persoanei solicitate B. (fost S.) L.F. privind predarea

sa către autoritățile judiciare franceze, în baza mandatului european de arestare

emis în data de 18 iulie 2012 de Tribunalul de Înaltă Instanță din Creteil în Dosarul

nr. 1008160040 și s-a dispus amânarea predării până la terminarea judecății în Dosarul

nr. 7179/111/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție sau până la executarea

pedepsei, în cazul unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate.

S-a constatat că persoana solicitată nu

a renunțat la regula specialității.

În

baza art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată,

a condiționat predarea persoanei solicitate B. (fost S.) L.F., de împrejurarea ca,

în cazul în care autoritățile franceze vor pronunța o pedeapsă privativă de libertate

față de aceasta, cetățeanul român să fie transferat în România în vederea executării

pedepsei.

În baza art. 103 alin. (11) din Legea

nr. 302/2004 republicată s-a dispus arestarea persoanei solicitate B. (S.) L.F.

pe o durată de 30 de zile, în vederea predării către autoritățile judiciare franceze,

sens în care, s-a dispus emiterea mandatului de arestare ce va fi pus în executare,

potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, la

data încetării motivelor care au justificat predarea amânată.

Prin decizia nr. 2879 din 26 septembrie

2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul

nr. 7179/111/2012, s-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul

B. (S.) L.F. împotriva deciziei penale nr. 70/A/2013 din 23 mai 2013 a Curții de

Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Ulterior, prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Bihor la data de 8 octombrie 2014, condamnatul B. (fost S.) L.F.,

aflat în executarea pedepsei aplicată de Tribunalul Bihor, a solicitat recunoașterea

pe cale incidentală a hotărârii pronunțate de Tribunalul de Mare Instanță din Creteil

la data de 6 iulie 2012 și contopirea pedepsei aplicate în străinătate cu pedeapsa

aplicată în România.

Ca atare, prin sentința penală nr. 68/P/2015

din 5 mai 2015 pronunțată în Dosarul nr. 260/35/2014, Tribunalul Bihor, secția penală

a admis cererea formulată de condamnatul - petent B.L.F. privind contopirea pedepselor

și recunoașterea hotărârilor judecătorești străine pe cale incidentală și în consecință:

În

temeiul art. 136 din Legea nr. 302/2004 republicată a recunoscut

sentința penală a Tribunalului de Mare Instanță din Creteil din data de 06

iulie 2012, deiinitivă, prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani

închisoare pentru complicitate la cinci infracțiuni de proxenetism în formă agravată

și respectiv pentru complicitate la infracțiunea de participare spre asociere cu

răufăcători în vederea plănuirii unei infracțiuni pedepsite cu 10 ani.

A constatat că infracțiunile săvârșite

pe teritoriul francez sunt prevăzute și pedepsite de C. pen. român din 1969 sub

forma infracțiunilor de proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. și

respectiv art. 323 alin. (2) C. pen.:

A constatat că infracțiunile săvârșite

pe teritoriul statului francez sunt comise în concurs real cu infracțiunile reținute

prin sentința penală nr. 37/P/2013 a Tribunalului Bihor, definitivă, prin care petentul

a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare.

În

temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969

a contopit pedepsele de 3 ani închisoare și respectiv de 2 ani închisoare, 2 ani

închisoare, 1 an

închisoare și 1 an închisoare, în pedeapsa

cea mai grea de 3 ani închisoare pe care o sporește cu 3 ani, pedeapsa rezultantă

fiind de 6 ani închisoare.

În

acest context, Înalta Curte constată că, deși Tribunalul Bihor

care a recunoscut hotărârea judecătorească străină a reținut că aceasta este definitivă,

procedând la contopirea pedepselor, din informațiile primite de la autoritățile

judiciare franceze (adresa din 22 mai 2013, Dosar nr. 191/35/P/2015) rezultă că

hotărârea de condamnare pronunțată de Tribunalul din Creteil nu este definitivă,

poziția comunicată fiind în sensul că nu este posibil să fie avută în vedere executarea

pedepsei în România.

Totodată, prin pronunțarea acestei hotărâri,

s-a generat o nouă amânare a predării persoanei solicitate B. (fost S.) L.F. către

autoritățile judiciare din Franța, întrucât prin sentința penală nr. 45/PI/2015

din 14 mai 2015 s-a admis sesizarea din oficiu a judecătorului delegat de la compartimentul

executări penale al Curții de Apel Oradea împotriva sentinței penale nr. 109/PI/2013

a Curții de Apel Oradea privind persoana solicitată B. (fost S.) L.F. și s-a dispus

amânarea predării către autoritățile judiciare franceze, până la terminarea judecății

în Dosarul nr. 260/35/2014 al Tribunalului Bihor sau până la executarea pedepsei,

în cazul unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate.

S-a menținut mandatul de arestare preventivă

nr. 40 din 14 august 2013 emis de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 99/35/2013

prin care s-a dispus arestarea persoanei solicitate B. (S.) L.F. pe o durată de

30 de zile începând cu data de 21 aprilie 2015 până la data de 20 mai 2015.

S-a dispus arestarea provizorie a persoanei

solicitate pe o durată de 30 de zile începând cu data încetării motivelor care au

justificat amânarea predării persoanei solicitate.

Sentința penală nr. 68/P/2015 din 5 mai

2015 pronunțată în Dosarul nr. 260/35/2014 de Tribunalul Bihor a fost modificată

în parte prin decizia penală nr. 42/C/2015 din 7 iulie 2015 a Curții de Apel Oradea,

secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 260/35/2014*.

Prin aceasta, Curtea de Apel Oradea a respins

ca tardivă contestația formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea, reținând

că nu poate fi analizat într-o atare situație motivul că hotărârea instanței franceze

nu este definitivă.

Totodată, a admis contestația formulată

de contestatorul B.L.F., în sensul că s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani

închisoare în pedepsele componente și sporul de 3 ani închisoare și s-a redus acest

spor la 1 an închisoare. S-au recontopit pedepsele de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare,

2 ani

î

nchisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare

în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an,

condamnatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare cu executare

prin privare de libertate.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată

la zi, 7 iulie 2015.

Au fost menținute restul dispozițiilor

sentinței penale atacate.

Înalta Curte constată că persoana solicitată

B. (fost S.) L.F. a fost liberată condiționat din executarea pedepsei de 4 ani închisoare,

în data de 21 iulie 2015 (conform sentinței penale nr. 914 din 13 iulie 2015 a Judecătoriei

Oradea).

Astfel, din cele expuse se constată că,

urmare a unei evaluări greșite a autorităților judiciare române a hotărârii judecătorești

străine, pedeapsa de 3 ani închisoare pronunțată în Franța față de cetățeanul român

B. (fost S.) L.F., deși nu era definitivă, a fost executată de către acesta în România,

ca urmare a recunoașterii și contopirii cu pedeapsa la care acesta a fost condamnat

în statul român.

Față de această împrejurare, persoana solicitată

B. (fost S.) L.F. a invocat în fața instanțelor române, pe calea contestației la

executare împotriva sentinței penale nr. 109/PI din 14 august 2013 a Curții de Apel

Oradea, existența unui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare

emis în data de 18 iulie 2012 de Tribunalul de Înaltă Instanță din Creteil.

Analizând solicitarea contestatorului B.

(fost S.) L.F., Înalta Curte reține că, deși real, aspectul invocat nu poate constitui

un impediment în executarea de către autoritățile judiciare române a unui mandatat

european de arestare, care este activ conform comunicării din data de 27 iulie 2015

a judecătorului membru Eurojust din partea României. Executarea de către contestator,

pe teritoriul României, a pedepsei la care a fost condamnat prin sentința pronunțată

de Tribunalul din Creteil, poate fi invocată în fața autorităților judiciare franceze

și va trebui să producă, în baza principiului ne bis in idem, consecințe juridice.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte

va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată B. (fost

S.) L.F. împotriva sentinței penale nr. 77/PI/2015 din 30 iulie 2015 pronunțată

de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga contestatorul persoană solicitată

la plata sumei de 230 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 130 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată

de persoana solicitată B. (fost S.) L.F. împotriva sentinței penale nr. 77/PI/2015

din 30 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată

la plata sumei de 230 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 130 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 11 august 2015.