ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1055/2015

Asupra contestației de față, În baza actelor din dosar, constată următoarele. Prin sentința penală nr. 77/PI/2015 din 30 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 387/35/2015, în baza art. 597 alin. (7) C. proc. pen., cu referire la art. 598 alin. (1) lit. c) teza finală C. proc. pen. și la art. 103 1 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de persoana solicitată B. (fost S.) L.F. În baza art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, cu referire la art. 242 alin. (3) C. proc. pen. a înlocuit măsura arestului la domiciliu dispusă față de persoana solicitată prin încheierea penală din 21 iulie 2015 cu măsura arestării preventive, începând cu data de azi, 30 iulie 2015, până în 19 august 2015 inclusiv.

A constatat că persoana solicitată a fost arestată la domiciliu în baza mandatelor de arestare nr. 40 din 14 august 2013 și nr. 25 din 14 mai 2015, emise de această curte de apel pe o perioadă de 10 zile, din 21 iulie 2015 până azi, 30 iulie 2015. Definitivă în ceea ce privește măsura preventivă. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 109/PI din 14 august 2013 pronunțată de această curte de apel în Dosarul nr. 99/35/2013 s-a luat act de consimțământul persoanei solicitate B.L.F. privind predarea sa către autoritățile judiciare franceze, în baza mandatului european de arestare emis în data de 18 iulie 2012 de Tribunalul de Înaltă Instanță din Creteil în Dosarul nr. 1008160040 și s-a dispus amânarea predării până la terminarea judecății în Dosarul nr. 7179/111/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție sau până la executarea pedepsei, în cazul unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate.

Totodată, în temeiul art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate B.L.F. pe o durată de 30 de zile, în vederea predării către autoritățile judiciare franceze, sens în care, s-a dispus emiterea mandatului de arestare care urmează să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat predarea amânată.

Prin adresa nr. 1503669/RR din 11 mai 2015, Biroul Sirene a informat Curtea de Apel Oradea cu privire la faptul că prin sentința penală nr. 68/P/2015 din data de 5 mai 2015, Tribunalul Bihor a dispus recunoașterea sentinței penale pronunțată de către Tribunalul de Mare Instanță din Creteil din data de 6 iulie 2012, definitivă, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la 5 infracțiuni de proxenetism în formă agravată și respectiv pentru complicitate la infracțiunea de participare spre asociere cu răufăcători în vederea plănuirii unei infracțiuni, pedeapsa mai sus arătată fiind contopită cu alte pedepse aplicate în România, acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.

Judecătorul delegat de la compartimentul executări penale a Curții de Apel Oradea a solicitat analizarea oportunității amânării predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Franța, pe calea contestației la executare împotriva sentinței penale nr. 109/PI/2013 din data de 14 august 2013, potrivit art. 598 lit. c) C. proc. pen., până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul Dosarului cu nr. 260/35/2014 al Tribunalului Bihor, sau până la executarea pedepsei aplicate în acest dosar, în cazul în care se va aplica o pedeapsă privativă de libertate. Cererea a fost înregistrată sub Dosarul nr. 191/35/2015 al acestei curți de apel, dosar în care, prin sentința penală nr. 45/PI din 14 mai 2015 s-a admis s esizarea din oficiu a judecătorului delegat de la compartimentul executări penale al Curții de Apel Oradea împotriva sentinței penale nr. 109/PI/2013 a Curții de Apel Oradea privind persoana solicitată B. (fost S.) L.F.

și s-a dispus amânarea predării către autoritățile judiciare franceze, până la terminarea judecății în Dosarul nr. 260/35/2014 al Tribunalului Bihor sau până la executarea pedepsei, în cazul unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate. S-a menținut mandatul de arestare preventivă din 14 august 2013 emis de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 99/35/2013 prin care s-a dispus arestarea persoanei solicitate B. (S.) L.F. pe o durată de 30 de zile începând cu data de 21 aprilie 2015 până la data de 20 mai 2015. S-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile începând cu data încetării motivelor care au justificat amânarea predării persoanei solicitate. Este de precizat că, prin sentința penală nr. 68 din 5 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 260/35/2014 s-a admis cererea formulată de condamnatul B.L.F.

și, pe cale de consecință, s-a recunoscut sentința penală a Tribunalului de Mare Instanță din Creteil din data de 06 iulie 2012, definitivă, prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la cinci infracțiuni de proxenetism în formă agravată și respectiv pentru complicitate la infracțiunea de participare spre asociere cu răufăcători în vederea plănuirii unei infracțiuni pedepsite cu 10 ani și constatându-se că infracțiunile săvârșite pe teritoriul statului francez sunt comise în concurs real cu infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 37/P/2013 a Tribunalului Bihor. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.

din 1969 s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală recunoscută pe cale incidentală și respectiv de 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare și 1 an închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 3 ani, urmând ca petentul condamnat să execute pedeapsa de 6 ani închisoare. În temeiul art. 15 din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 36 alin. (3) C. pen. din 1969 s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare perioada executată din 11 iulie 2012 la zi.

Sentința penală mai sus arătată a fost modificată prin decizia penală nr. 42 din 7 iulie 2015 a acestei curți de apel, prin care s-a respins ca și tardivă contestația formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea și s-a admis contestația condamnatului, în sensul că s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare în pedepsele componente de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare și sporul de 3 ani închisoare. S-a redus sporul de 3 ani închisoare la 1 an închisoare și s-au recontopit pedepsele de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare 1 an închisoare, 1 an închisoare în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an, condamnatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare cu executare prin privare de libertate.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată la zi, 7 iulie 2015. Persoana solicitată B.L.F. a fost liberată condiționat din executarea pedepsei de 4 ani închisoare în data de 21 iulie 2015 (sentința penală nr. 914 din 13 iulie 2015 a Judecătoriei Oradea). În data de 17 iulie 2015, persoana condamnată a formulat o contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 109/PI din 14 august 2013 a acestei curți de apel, prin care s-a dispus predarea sa către autoritățile judiciare franceze, contestație ce a fost înregistrată sub Dosarul nr. 3 87/35/2015.

La termenul de judecată din 21 iulie 2015 s-a dispus amânarea judecării cauzei pentru ca autoritățile judiciare franceze să comunice dacă își mai mențin cererea de executare a mandatului european de arestare, având în vedere împrejurarea că sentința penală pe baza căreia mandatul european de arestare a fost emis a fost recunoscută printr-o hotărâre penală definitivă a autorităților judiciare române, iar pedeapsa ce i-a fost aplicată persoanei solicitate prin această hotărâre a fost contopită cu alte pedepse ce i-au fost aplicate acesteia de autoritățile naționale. De asemenea, în temeiul art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 242 alin. (2) C. proc.

pen., s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive dispusă față de persoana solicitată prin sentința penală nr. 109/PI din 14 august 2012 a Curții de Apel Oradea, pe baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 40 din 14 august 2013, respectiv prin sentința penală nr. 45/PI din 14 mai 2014 a Curții de Apel Oradea, în baza căruia s-a emis mandatul de arestare provizorie nr. 25 din 14 mai 2015, cu măsura arestului la dormciliu pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 21 iulie 2015 până în 19 august 2015 inclusiv. În data de 27 iulie 2015 judecătorul membru Eurojust din partea României a comunicat că autoritățile judiciare franceze își mențin cererea de executare a mandatului european de arestare care este activ, inclusiv poziția comunicată prin adresa din 23 mai 2013, în sensul că întrucât condamnarea nu este definitivă, nu este posibil să fie avută în vedere executarea pedepsei în România.

În raport de cele mai sus arătate, Curtea a constatat că în cauză nu este incident cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza finală C. proc. pen., cu referire la art. 103 1 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 neexistând o împiedicare la executare, câtă vreme statul emitent nu a revocat decizia în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare, considerent pentru care, în temeiul art. 597 alin. (7) C. proc. pen., a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de persoana solicitată. Având în vedere cele mai sus arătate, întrucât potrivit sentinței penale atacate persoana solicitată urmează să fie predată autorităților judiciare franceze, ținând seama de dispozițiile art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 242 alin. (3) C. proc.

pen., s-a înlocuit măsura arestului la domiciliu dispusă prin încheierea din 21 iulie 2015 a acestei curți de apel cu măsura arestului preventiv și s-a constatat că persoana solicitată a fost arestată la domiciliu începând cu 21 iulie 2015 până azi, 30 iulie 2015. Împotriva acestei sentințe, persoana solicitată B. (fost S.) L.F. a formulat contestație, arătând că nu dorește să fie extrădat în Franța, întrucât a executat pe teritoriul României pedeapsa rezultantă de 4 ani, fiind liberat condiționat după 3 ani și 6 luni, la data de 21 iulie 2015 Cu privire la contestația formulată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, constată că este nefondată, reținând următoarele: La data de 6 iulie 2012, cetățeanul român B. (fost S.) L.F.

a fost condamnat în Franța, de către Tribunalul de Mare Instanță din Creteil, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea pe teritoriul statului francez, în perioada 1 ianuarie 2009 - 18 octombrie 2010, a cinci infracțiuni de complicitate la proxenetism în formă agravată și complicitate la infracțiunea de participare spre asociere cu răufăcători în vederea plănuirii de delicte, fiind emis față de acesta un mandat european de arestare în data de 18 iulie 2012. Prin sentința penală nr. 37/P/2013 din 26 februarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 7179/111/2012, Tribunalului Bihor, în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B. (fost S.) L.F. (porecla „B.", administrator la SC P. SRL Oradea, la o pedeapsă de 2 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2), (3) C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară. În baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2325 din 21 decembrie 2005 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin neapelare la data de 04 ianuarie 2006. În baza art. 85 C. pen. s-a anulat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 431 din 23 octombrie 2006 a Judecătoriei Beiuș definitivă prin neapelare la data de 06 noiembrie 2006. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen.

s-au contopit pedepsele stabilite inculpatului prin cele două hotărâri mai sus enunțate în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. S-a descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 146/2008 a Judecătoriei Beiuș, definitivă prin decizia penală nr. 670/R din 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel Oradea în pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în cauză și pedeapsa de 2 ani închisoare rezultantă a contopirii pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2325/2005 a Jud. Oradea și 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 431/2006 a Judecătoriei Beiuș cu privire la care s-a dispus în baza art. 83 C. pen. executarea alături. În baza art. 36 alin. (1), 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen.

s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 146/2008 a Judecătoriei Beiuș în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care adaugă un spor de 2 luni închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare. În baza art. 83 C. pen. s-a dispus executarea alături de pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare stabilită mai sus a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 completată și modificată prin Legea nr. 522/2004 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a sumei de 600 euro, sau echivalentul acestei sume în RON la cursul oficial al zilei în care se face plata de la inc. B. (fost S.) L.F. În baza art. 88 C. pen., art. 15 din Legea nr. 302/2004 s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului provizoriu în vederea extrădării de la 22 iunie 2012 până la 10 iulie 2012 și din 11 iulie 2012 la zi. S-a dispus anularea mandatului de executare nr. 164/2010 emis în baza sentinței penale nr. 146/2008 a Judecătoriei Beiuș și emiterea unui nou mandat conform prezentei hotărâri.

Prin decizia penală nr. 70/A/2013 din 23 mai 2013, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul B. (fost S.) L.F. împotriva sentinței penale nr. 37/P din 26 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care a desființat-o în sensul că: Ca efect al admiterii cererii de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul B. (fost S.) L.F. anulează sentința penală nr. 152/2010 a Tribunalului Bihor nemodificată prin decizia penală nr. 31/A/2011 a Curții de Apel Oradea și definitivă prin decizia penală nr. 3571 din 13 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și toate formele de executare emise în baza acesteia.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. La data de 14 august 2013, în Dosarul nr. 99/35/P/2013, termen la care Curtea de Apel Oradea a soluționat cererea de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Franța privind pe persoana solicitată B. (S.) L.F., acesta a solicitat instanței să ia act că își exprimă acordul în vederea predării către autoritățile judiciare franceze. Totodată, prin apărător ales, a arătat că vrea să renunțe la calea de atac a recursului exercitată în Dosarul nr. 7179/111/2012 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, precizând și că dorește să poată executa pedeapsa în România. Astfel, prin sentința penală nr. 109/PI din 14 august 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 99/35/2013 s-a luat act de consimțământul persoanei solicitate B. (fost S.) L.F.

privind predarea sa către autoritățile judiciare franceze, în baza mandatului european de arestare emis în data de 18 iulie 2012 de Tribunalul de Înaltă Instanță din Creteil în Dosarul nr. 1008160040 și s-a dispus amânarea predării până la terminarea judecății în Dosarul nr. 7179/111/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție sau până la executarea pedepsei, în cazul unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate. S-a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității. În baza art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, a condiționat predarea persoanei solicitate B. (fost S.) L.F., de împrejurarea ca, în cazul în care autoritățile franceze vor pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de aceasta, cetățeanul român să fie transferat în România în vederea executării pedepsei.

În baza art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus arestarea persoanei solicitate B. (S.) L.F. pe o durată de 30 de zile, în vederea predării către autoritățile judiciare franceze, sens în care, s-a dispus emiterea mandatului de arestare ce va fi pus în executare, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, la data încetării motivelor care au justificat predarea amânată. Prin decizia nr. 2879 din 26 septembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 7179/111/2012, s-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul B. (S.) L.F. împotriva deciziei penale nr. 70/A/2013 din 23 mai 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Ulterior, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 8 octombrie 2014, condamnatul B. (fost S.) L.F., aflat în executarea pedepsei aplicată de Tribunalul Bihor, a solicitat recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii pronunțate de Tribunalul de Mare Instanță din Creteil la data de 6 iulie 2012 și contopirea pedepsei aplicate în străinătate cu pedeapsa aplicată în România. Ca atare, prin sentința penală nr. 68/P/2015 din 5 mai 2015 pronunțată în Dosarul nr. 260/35/2014, Tribunalul Bihor, secția penală a admis cererea formulată de condamnatul - petent B.L.F.

privind contopirea pedepselor și recunoașterea hotărârilor judecătorești străine pe cale incidentală și în consecință: În temeiul art. 136 din Legea nr. 302/2004 republicată a recunoscut sentința penală a Tribunalului de Mare Instanță din Creteil din data de 06 iulie 2012, deiinitivă, prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la cinci infracțiuni de proxenetism în formă agravată și respectiv pentru complicitate la infracțiunea de participare spre asociere cu răufăcători în vederea plănuirii unei infracțiuni pedepsite cu 10 ani. A constatat că infracțiunile săvârșite pe teritoriul francez sunt prevăzute și pedepsite de C. pen. român din 1969 sub forma infracțiunilor de proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen.

și respectiv art. 323 alin. (2) C. pen.: A constatat că infracțiunile săvârșite pe teritoriul statului francez sunt comise în concurs real cu infracțiunile reținute prin sentința penală nr. 37/P/2013 a Tribunalului Bihor, definitivă, prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 a contopit pedepsele de 3 ani închisoare și respectiv de 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare și 1 an închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care o sporește cu 3 ani, pedeapsa rezultantă fiind de 6 ani închisoare.

În acest context, Înalta Curte constată că, deși Tribunalul Bihor care a recunoscut hotărârea judecătorească străină a reținut că aceasta este definitivă, procedând la contopirea pedepselor, din informațiile primite de la autoritățile judiciare franceze (adresa din 22 mai 2013, Dosar nr. 191/35/P/2015) rezultă că hotărârea de condamnare pronunțată de Tribunalul din Creteil nu este definitivă, poziția comunicată fiind în sensul că nu este posibil să fie avută în vedere executarea pedepsei în România. Totodată, prin pronunțarea acestei hotărâri, s-a generat o nouă amânare a predării persoanei solicitate B. (fost S.) L.F. către autoritățile judiciare din Franța, întrucât prin sentința penală nr. 45/PI/2015 din 14 mai 2015 s-a admis sesizarea din oficiu a judecătorului delegat de la compartimentul executări penale al Curții de Apel Oradea împotriva sentinței penale nr. 109/PI/2013 a Curții de Apel Oradea privind persoana solicitată B. (fost S.) L.F.

și s-a dispus amânarea predării către autoritățile judiciare franceze, până la terminarea judecății în Dosarul nr. 260/35/2014 al Tribunalului Bihor sau până la executarea pedepsei, în cazul unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate. S-a menținut mandatul de arestare preventivă nr. 40 din 14 august 2013 emis de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 99/35/2013 prin care s-a dispus arestarea persoanei solicitate B. (S.) L.F. pe o durată de 30 de zile începând cu data de 21 aprilie 2015 până la data de 20 mai 2015. S-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile începând cu data încetării motivelor care au justificat amânarea predării persoanei solicitate.

Sentința penală nr. 68/P/2015 din 5 mai 2015 pronunțată în Dosarul nr. 260/35/2014 de Tribunalul Bihor a fost modificată în parte prin decizia penală nr. 42/C/2015 din 7 iulie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 260/35/2014*. Prin aceasta, Curtea de Apel Oradea a respins ca tardivă contestația formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea, reținând că nu poate fi analizat într-o atare situație motivul că hotărârea instanței franceze nu este definitivă. Totodată, a admis contestația formulată de contestatorul B.L.F., în sensul că s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare în pedepsele componente și sporul de 3 ani închisoare și s-a redus acest spor la 1 an închisoare.

S-au recontopit pedepsele de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani î nchisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an, condamnatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare cu executare prin privare de libertate. S-a dedus din pedeapsă perioada executată la zi, 7 iulie 2015. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale atacate. Înalta Curte constată că persoana solicitată B. (fost S.) L.F. a fost liberată condiționat din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, în data de 21 iulie 2015 (conform sentinței penale nr. 914 din 13 iulie 2015 a Judecătoriei Oradea).

Astfel, din cele expuse se constată că, urmare a unei evaluări greșite a autorităților judiciare române a hotărârii judecătorești străine, pedeapsa de 3 ani închisoare pronunțată în Franța față de cetățeanul român B. (fost S.) L.F., deși nu era definitivă, a fost executată de către acesta în România, ca urmare a recunoașterii și contopirii cu pedeapsa la care acesta a fost condamnat în statul român. Față de această împrejurare, persoana solicitată B. (fost S.) L.F. a invocat în fața instanțelor române, pe calea contestației la executare împotriva sentinței penale nr. 109/PI din 14 august 2013 a Curții de Apel Oradea, existența unui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare emis în data de 18 iulie 2012 de Tribunalul de Înaltă Instanță din Creteil.

Analizând solicitarea contestatorului B. (fost S.) L.F., Înalta Curte reține că, deși real, aspectul invocat nu poate constitui un impediment în executarea de către autoritățile judiciare române a unui mandatat european de arestare, care este activ conform comunicării din data de 27 iulie 2015 a judecătorului membru Eurojust din partea României. Executarea de către contestator, pe teritoriul României, a pedepsei la care a fost condamnat prin sentința pronunțată de Tribunalul din Creteil, poate fi invocată în fața autorităților judiciare franceze și va trebui să producă, în baza principiului ne bis in idem, consecințe juridice. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată B. (fost S.) L.F.

împotriva sentinței penale nr. 77/PI/2015 din 30 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 230 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată B. (fost S.) L.F. împotriva sentinței penale nr. 77/PI/2015 din 30 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 230 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 august 2015.