ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1646/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1646/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, a constatat următoarele:

Prin Sentința penală nr. 160 din 21

septembrie 2011, Tribunalul Vrancea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe

inculpatul P.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și omor deosebit

de grav prevăzut de art. 211 alin. (2

1

) lit. c) C. pen. și art. 174,

176 lit. d) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) C.

pen.

A constatat că

inculpatul P.M. a fost arestat preventiv în perioada 7 ianuarie 2010 până la

data de 28 mai 2010.

Pentru a hotăra

astfel, Tribunalul Vrancea a reținut următoarele:

În data de 6 ianuarie

2010, ora 18,45 numitul G.D.M., din orașul Mărășești, județul Vrancea, a

sesizat telefonic, prin intermediul apelului de urgență 112, IPJ Vrancea,

despre faptul că în seara respectivă a găsit-o pe numita D.C., în vârstă de 72

de ani, decedată, în locuința tatălui acestuia, din comuna Garoafa, Județul

Vrancea, prezentând leziuni de violentă.

S-a mai reținut că de

aproximativ 10 ani D.C. a început să conviețuiască cu numitul G.D., cei doi

locuind împreună în imobilul celui din urmă situat în comuna Garoafa, sat

Garoafa, județul Vrancea.

În anul 2008, prin

intermediul numitei C.P. din comuna Garoafa, P.M. l-a cunoscut pe G.D., zis T.,

moment de la care inculpatul a lucrat în mai multe rânduri terenurile agricole

aparținând acestora.

În perioada în care

autorul a lucrat pentru G.D., acesta a locuit în același imobil cu proprietarul

și cu victima D.C.

Cu ocazia constatării

medico-legale asupra cadavrului victimei D.C., efectuate de S.J.M.L. Vrancea la

8 ianuarie 2010 conform actului nr. 10/A/2010 depus la dosar urmărire penală și

definitivate prin Raportul de constatare medico-legală din data de 17 martie

2010 depuse la dosar urmărire penală, avizat de I.M.L. Iași prin Adresa nr.

21048 din 16 aprilie 2010 depus la dosar urmărire penală, s-au concluzionat

următoarele:

„Moartea numitei D.C.

a fost violentă.

Ea s-a datorat

insuficienței cardio-respiratorii acute determinată de traumatism

cranio-cerebral și toracic, soldat cu fractură de boltă craniană iradiată la

baza, hemoragie subarahnoidiană difuză, contuzie cerebrală, multiple fracturi

costale hemitorace stâng.

Leziunile

cranio-cerebrale (plăgi plenit-contuzie, fractură craniană, hemoragie

subarahnoidiană, contuzie cerebrală) s-au putut produce prin loviri repetate cu

corp contondent, cădere cu impact cranian temporal stâng.

Topografia și

morfologia leziunilor toracice pledează pentru producerea lor prin comprimare

între planuri dure.

Între leziunile

traumatice constatate la autopsie și deces se stabilește legătură de

cauzalitate directă, necondiționată.

În momentul decesului

sângele sus-numitei conținea 0,30 gr

‰

alcool etilic.

Pe frotiurile cu

secreție vaginală recoltată de la sus-numita nu s-au pus în evidență

spermatozoizi. Decesul poate data din 6 ianuarie 2010".

Trimiterea în

judecată a inculpatului P.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și

omor deosebit de grav, s-a întemeiat pe procesul-verbal de cercetare la fața

locului cu planșe foto; declarații învinuit/inculpat; declarații martori;

raport de constatare medico-legală; raport de constatare tehnico-științifică

dactiloscopică; rapoarte de expertiză bio-criminalistică (ADN); procese-verbale

de efectuare percheziții domiciliare și înscrisuri.

Astfel, s-a

concluzionat că autorul tâlhăriei și omorului asupra victimei D.C., este

inculpatul P.M.

S-a reținut prin

actul de inculpare că în perioada în care autorul a lucrat pentru G.D., acesta

a locuit în același imobil cu proprietarul și cu victima D.C., cunoscând în

detaliu gospodăria lor.

Din luna martie 2009

P.M. a plecat de la domiciliul lui G.D., datorită unor neînțelegeri și nu a mai

revenit până în momentul comiterii faptelor.

Astfel, la data de 6

ianuarie 2010 fără a se putea stabili cu exactitate ora, pe fondul consumului

de alcool, P.M. a luat hotărârea infracțională să sustragă bunuri, inclusiv

băuturi alcoolice dintr-o anexă (magazie cu beci) a gospodăriei numitului G.D.

În acest sens s-a

deplasat din orașul Mărășești, în comuna Garoafa, și a pătruns dinspre albia

râului Putna în grădina din spatele locuinței lui G.D., inculpatul cunoscând

topografia locului.

P.M., ajuns la ușa de

acces, pe unde se pătrundea în curte, a încercat inițial să forțeze un ochi de

geam spart, pe o parte cu intenția de a-l scoate, însă fără a reuși (prin gaura

respectivă a introdus mâna, fiind identificate pe sticlă de echipa de cercetare

2 urme papilare create de inculpat. Cu toate acestea, autorul a reușit să

scoată ce-l de-al doilea geam al ușii pe care l-a aruncat în grădină în zăpadă,

iar prin spațiul astfel creat, a introdus mâna în interior și a ridicat

cârligul din sârmă care o asigura. Inculpatul a pătruns în interior spre

magazia situată imediat în partea stângă și folosindu-se probabil de un topor,

a forțat ușa compusă din 2 canate, reușind astfel să le deschidă.

P.M. a intrat în

magazie, la un butoi cu vin roșu, așezând o oală sub canea și deschizând

robinetul pentru a umple vasul, moment în care datorită zgomotului produs, a

fost surprins de victima D.C. care se afla singură în locuință la acel moment,

întrucât G.D. era internat în Spitalul Județean de Urgență Sf. Pantelimon

Focșani. Cel mai probabil, între cei doi a urmat o luptă chiar în magazie în

timpul căreia D.C. a fost trântită pe ciment (acest aspect rezultă din răvășirea

mai multor sticle cu vin și zarzavaturi din interiorul anexei din îmbibarea

hainelor victimei cu vinul vărsat și din topografia și morfologia leziunilor

traumatice descrise în raportul de autopsie). P.M. și D.C. au mers apoi în

încăperea unde dormea victima, situată la doar câțiva metri.

Inculpatul a luat o

secure, care se afla după ușa de acces în interior și a lovit-o de mai multe

ori pe D.C., în zona capului, inclusiv cu muchia, cauzându-i multiple leziuni

traumatice cranio-cerebrale, care au dus la decesul victimei la scurt timp,

chiar în aceeași dată. Și în această încăpere, victima s-a luptat cu agresorul,

timp în care așternuturile de pe pat și alte obiecte de îmbrăcăminte au fost

trase peste ea, iar un scaun a fost răsturnat. D.C., datorită loviturilor a

căzut pe podea, iar P.M. a udat-o pe aceasta cu apă și posibil vin.

În cele din urmă

inculpatul a părăsit imobilul respectiv urmând același traseu, respectiv prin

grădina din spatele locuinței, unde a aruncat pe zăpadă securea tip

„bardă" folosită la agresiunea victimei.

Din camera unde a

fost găsită D.C., P.M. a sustras „un ciocănel iar din magazie o cantitate de

vin fără a se putea stabili cât anume, întrucât singura persoană care putea da

informații în acest sens, era G.D., însă acesta după externarea din spital, a

decedat la domiciliul său pe data de 22 februarie 2010.

Instanța de fond a

apreciat că ipoteza organului de urmărire penală cu privire la vinovăția

inculpatului P.M. nu poate fi reținută pentru următoarele motive:

Astfel,

procesul-verbal de cercetare la fața locului depus la dosar urmărire penală,

este întocmit în mare parte pe baza declarației martorei C.P., martoră care era

apropiata casei defunctei, care deținea și cheia de la beci și care a relatat

faptul că „în locuința defunctei veneau mai mulți bărbați să consume băuturi

alcoolice: V.N., V.Gh., M. zis Mt.".

A mai arătat că în

ziua de 2 ianuarie 2010, victima a venit la aceasta și i-a povestit că „în urmă

cu o zi a fost vizitată de numitul C.S. zis Mc., singur și i-a cerut o sticlă

de vin, pentru că va reveni cu banii să plătească contravaloarea".

D.C. a spus că este

închisă crama și că, în cele din urmă i-a cerut să-i dea niște sticluțe dar l-a

refuzat. C.S. știa de la P.C. că G.D. este internat la Spitalul TBC din

Focșani.

Cu mai mulți ani în

urmă S.B. i-a spart casa lui G.D. când acesta din urmă se afla în

penitenciar".

De asemenea, a mai

indicat martora în declarația de la fila X și „familiile de țigani T. care se

ocupă cu furatul și mai sunt și violenți".

Aceleași susțineri

le-a făcut și numitul G.D. - cu ocazia întocmirii procesului-verbal de

consemnare a declarației, depus la dosar urmărire penală, care a arătat că

numitul M.T. a venit la defunctă acasă, în timp ce acesta se afla internat la

spital, și a provocat scandal.

Tribunalul a

concluzionat că singurele elemente dovedite în cauza de față, respectiv

impresiunea digitală ridicată din interiorul locuinței în care a fost găsită

victima, identificată prin examinare criminalistică în sistemul AFIȘ ca

aparținând lui P.M. nu pot conduce la reținerea că acesta este cel care a

săvârșit infracțiunea de tâlhărie și omor împotriva victimei D.C., în

împrejurările în care aceasta nu se coroborează și cil alte probe din dosar,

expertizarea criminalistică a mânerului exterior, broască de la ușa principală

de acces în locuință, concluzionând în sensul că, numitul P.M. nu poate fi

exclus ca posibil contribuitor la crearea acestei microurme biologice iar

examinarea criminalistică a probei nr. 2, respectiv „secure cu substanță brun

roșiatică a evidențiat un amestec de profile genetice ce provin de la minim

trei persoane, fiind incluse P.M. și D.C. (conform concluziilor expertizei

criminalistice aflate la dosar urmărire penală).

Potrivit art. 66 C.

proc. pen. „învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție

și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția".

Stabilirea

inculpatului ca fiind autorul faptei de tâlhărie și omor, întemeiată pe

presupunerea că el ar fi putut fi singurul întrucât cunoștea în detaliu

gospodăria victimei, este inadmisibilă și împotriva principiilor care

guvernează stabilirea vinovăției unei persoane în dreptul penal românesc atât

timp cât probele materiale testimoniale și științifice nu oferă date certe care

să răstoarne prezumția de nevinovăție, cu atât mai mult cu cât din declarațiile

martorilor: G.D. dosar urmărire penală, C.P. și, G.A., rezultă că familia unde

locuia victima era vizitată de mai multe persoane, fie că acestea erau folosite

la diverse munci, fie pentru a cumpăra alcool, între acestea având loc și

conflicte.

Nu lipsit de

importanță este și împrejurarea că inculpatul a avut o poziție constantă în

a-și susține nevinovăția atât în timpul urmăririi penale cât și la instanță,

fiind de acord cu luarea amprentelor digitale, examinarea salivei, relevanță

având în acest sens și susținerea inculpatului în luarea unor amprente digitale

recente și nu folosirea celor vechi, având în vedere față de apărarea

inculpatului că degetul despre care se susține că a imprimat impresiunea

digitală analizată este inapt din punct de vedere anatomic și că nu a avut

posibilitatea să conteste expertiza criminalistică efectuată privind

identificarea autorului impresiunii digitale.

De asemenea, nu este

lipsit de importanță faptul că expertiza medico-legală efectuată în cauză privind

cadavrul aparținând numitei D.C., concluzionează că decesul poate data din 6

ianuarie 2010, coroborat cu condițiile atmosferice existente în acel moment.

De altfel, în acest

sens, în procesul verbal de cercetare la fața locului depus la dosar urmărire,

penală se menționează că „moartea poate data din 5 sau 6 ianuarie 2010.

Pe această linie,

instanța de fond a concluzionat că nu lipsite de importanță sunt contradicțiile

între declarațiile martorei C.P. (C.P.; cu cele ale martorei E.C. - sora lui

G.D., care dosar urmărire penală, arată că „în ziua de 5 ianuarie 2010 pe la

orele 9:00 a văzut-o pe C.P. în timp ce ieșea din curtea fratelui,

deplasându-se cu acel cadru metalic" iar „în fața porții lor era trasă o

căruță cu un cal sur și în căruță se afla C.P".

În cauza de față

există o singură probă care prin caracterul ei științific susține bănuiala că

inculpatul P.M. ar putea fi autorul faptelor, respectiv raportul de constatare

tehnico-științifică dactiloscopică, ce atestă faptul că urmele papilare de pe geamul

de la ușa imobilului unde locuia victima D.C. au fost create de inculpatul P.M.

Această probă

singulară necoroborată cu altă probă certă, nu poate forma convingerea

instanței că inculpatul P.M. a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în

judecată.

Celelalte probe

genetice efectuate în cauză nu au stabilit cu certitudine existența profilului

genetic identic, exclusiv aparținând inculpatului P.M.

S-a mai reținut și

faptul că susținerile inculpatului P.M., cum că la data decesului victimei D.C.

se afla în localitatea Mărășești, sunt verificate prin declarațiile martorilor

P.F., P.D. și P.Ș., date la instanță.

Așa fiind, cum nici

în urma perchezițiilor efectuate în localitatea Mărășești, nu s-au depistat

probe împotriva inculpatului, cum nici cele două urme cu aspect de încălțăminte

de pe zăpadă prezentate în planșele de la fila X foto 26 nu s-au dovedit ca

aparținând inculpatului, cum nici un martor ocular nu l-a indicat pe inculpatul

P.M. ca fiind prezent în localitatea Garoafa în luna ianuarie 2010, prima

instanța nu a putut avea certitudinea că inculpatul P.M. este autorul tâlhăriei

și omorului săvârșit asupra victimei D.C., existând dubii cu privire la

persoana inculpatului și datorită neelucidării mobilului faptelor săvârșite, a

numărului de persoane și contribuția acestora, a datei și ora exactă a

decesului victimei.

Pentru toate aceste

considerente, instanța a apreciat că în cauza de față nu s-a putut stabili cu

certitudine că inculpatul P.M. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de

tâlhărie și omor comise asupra victimei D.C., având în vedere că prezumția de

nevinovăție a inculpatului nu a fost răsturnată și că dubiul profită acestuia

conform principiului in dubio pro reo, în baza dispozițiilor art. 2 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe

inculpatul P.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și omor deosebit

de grav prev. de art. 211 alin. (2

1

) lit. c) C. pen. și art. 174,

176 lit. d) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) C.

pen.

S-a constatat că

inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 7 ianuarie 2010, orele 23:00

până la 28 mai 2010.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea

criticând-o ca fiind nelegală sub aspectul achitării inculpatului P.M.

Prin Decizia penală

nr. 141 din data de 13 iunie 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori a respins apelul parchetului ca nefondat.

Analizând hotărârea

apelată, pe baza probelor administrate în dosar, precum și sub toate aspectele

de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel

a considerat că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică,

constatând că nu există probe suficiente din care să reiasă că inculpatul P.M.

se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și omor deosebit de grav

prevăzute de disp. art. 211 alin. (2

1

) lit. c) C. pen. și art. 174,

176 lit. d) C. pen.

S-a reținut că

rechizitoriul întocmit de organul de urmărire penală se bazează, în principal,

pe Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 438598 din 28 mai 2010 cu

privire la toporișca cu coadă de lemn, care concluzionează că microurma notată

T438598021, datorită faptului că prezintă sânge uman în calitate redusă,

genotiparea acestei microurme a pus în evidență electroforegrame incomplete și

nereproductibile ce nu pot fi valorificate în vederea identificării unei

persoane.

În concluziile

Raportului de expertiză criminalistică nr. 43879 din 20 decembrie 2010, privind

proba nr. 2, T439879021, respectiv secure cu substanță brun roșiatică, arată că

genotiparea acesteia a pus în evidență, corespunzător markerilor genetici

analizați, un amestec de profile genetice ce provin de la minim trei persoane,

iar profilul genetic al probei biologice de referință recoltate de la numitul

P.M. este inclus. Arată că inculpatul are de 26.595.744 ori mai multe șanse să

fie participant la constituirea acestui amestec decât o altă persoană

necunoscută din populație.

Conform Raportului de

constatare tehnico-știintifică nr. 66187 din 8 ianuarie 2010 efectuat de IPJ

Vrancea - Serviciul Criminalistic, a stabilit că urmele papilare în litigiu

ridicate la data de 7 ianuarie 2010, cu ocazia cercetării la fața locului de pe

geamurile de la o ușă a imobilului numitului G.D. din comuna Garoafa, județul

Vrancea, au fost create de inculpatul P.M., conform fișei dactiloscopice pusă

la dispoziție.

Acestea sunt probele

stabilite de organul de urmărire penală și pe baza cărora a solicitat

condamnarea inculpatului P.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și

omor deosebit de grav.

Curtea a reținut că,

în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au

valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de

urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor

administrate, în scopul aflării adevărului.

Explicațiile

inculpatului, netăgăduite de nici o probă, au fost că, în urmă cu un an de

zile, a lucrat și a locuit în imobilul aparținând numitului G.D. din comuna

Garoafa, locul unde s-au comis infracțiunile asupra victimei D.C.

Nu există nici o

probă care să dovedească că aceste urme stabilite în concluziile constatărilor

efectuate în cauză nu au fost lăsate de inculpat în perioada în care a lucrat

și locuit în casa victimei.

De asemenea, nici

printr-un raport științific nu s-a stabilit vechimea amprentei papilare

descoperită și, conform adresei de la dosar emisă de Institutul Național de

Criminalistică nr. 136862 din 26 aprilie 2011, nu există o astfel de metodă,

potrivit literaturii de specialitate.

Nu există la dosar

nici o probă din care să reiasă faptul că inculpatul P.M. ar fi avut cunoștință

de faptul că victima D.C., în data de 6 ianuarie 2010, se afla singură în locuința

sa și că, la acea dată, acesta a fost văzut în apropierea locuinței victimei

sau în comuna Garoafa, județul Vrancea.

Faptul că inculpatul

P.M. cunoștea în detaliu gospodăria victimei, nu poate conduce, fără dubiu, la

faptul că acesta este autorul faptelor de tâlhărie și omor.

Curtea a mai reținut

că inculpatul P.M. a avut o poziție constantă în a-și susține nevinovăția,

exprimându-și acordul față de probele ce au fost prelevate în faza de urmărire

penală, insistând să-i fie prelevată o amprentă digitală recentă pentru

comparație cu cea descoperită la locul faptei, cerere ce i-a fost respinsă de

organele de urmărire penală.

De altfel, singura

probă certă, prezentată de organele de urmărire penală și pe baza căreia a

solicitat condamnarea inculpatului, este amprenta digitală găsită pe geamul de

la ușa locuinței.

Revenea organului de

urmărire penală obligația să descopere alte probe pentru ca această singură

probă să fie coroborată cu acestea. Această obligație este stabilită în

dispozițiile art. 66 C. proc. pen. care prevăd că inculpatul sau învinuitul

beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească

nevinovăția.

De asemenea, Curtea a

constatat că. există incertitudine privind data decesului victimei D.C. În

procesul-verbal de cercetare la fața locului, se menționează că moartea

victimei poate data din 5 sau 6 ianuarie 2010. Se contrazic declarațiile

martorei C.P. și ale martorului C.P. aflate la dosar care, pe de o parte arată

că nu au fost lăsați să pătrundă la locul accidentului iar, pe de altă parte,

arată care fusese mobilul crimei și cum arăta locul faptei după săvârșirea

acesteia cu ale martorei E.C. - sora lui G.D., conform cărora, în ziua de 5

ianuarie 2010 pe la orele 9:00 a văzut-o pe C.P. în timp ce ieșea din curtea fratelui,

deplasându-se cu acel cadru metalic iar în fața porții lor era trasă o căruță

cu un cal sur și în căruță se afla C.P.

S-a mai arătat că

această contradicție trebuia soluționată de către organul de urmărire penală.

În raport de aceste

considerente, Curtea a concluzionat că în mod corect, instanța de fond a dispus

achitarea inculpatului inculpatul P.M. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. în referire la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu s-a

putut stabili cu certitudine, pe baza probelor administrate, că inculpatul ar

fi săvârșit faptele reținute în sarcina sa.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, invocând

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen. în susținerea motivelor de recurs s-a arătat că, pe coada securii, care

este arma crimei, s-a identificat microurmă notată T439879021, constituită din

celule epiteliale, iar genotiparea acesteia a pus în evidență, corespunzător

markerilor genetici analizați un amestec de profile genetice, în care se

regăsește cel al inculpatului P.M., acesta având 26.595.744 ori mai multe șanse

să fie participant la constituirea acestui amestec, decât o altă persoană

necunoscută din populație. De asemenea, urmele papilare prelevate de la fața

locului și care s-a stabilit că au fost create de inculpatul P.M., erau

localizate pe unul dintre cele două ochiuri de geam, chiar în zona în care era

spart, pe interior, împrejurare ce denotă că inculpatul, aflându-se în

exterior, a introdus mâna prin spațiul creat și a încercat să scoată geamul

afară însă nu a reușit. Existența urmelor de încălțăminte pe zăpadă,

demonstrează, în opinia parchetului, împrejurarea că pe ușa de unde s-au

prelevat urmele papilare s-a pătruns în locuința victimei și tot prin același

loc s-a ieșit.

Cu încuviințarea

instanței, Ministerul Public a depus în susținerea motivelor de recurs, o

adresă de la Inspectoratul Județean de Poliție Vrancea, care comunică faptul că

specialiștii din cadrul instituției, alături de cei din cadrul Institutului

Național de Criminalistică București pot efectua un raport de interpretare a

urmelor papilare ridicate în cauză, care poate stabili modalitatea de creare a

acestora, dar și vechimea lor. Totodată, s-a depus la dosar un raport întocmit

de Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean

Brașov, prin care s-a stabilit vechimea unor urme papilare în alte cauze.

Prin Decizia penală

nr. 799 din 5 martie 2013, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, a casat decizia penală

recurată și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la Curtea de

Apel Galați.

Pentru a decide

astfel, înalta Curte a reținut că două din mijloacele de probă administrate

relevă elemente de fapt care indică o implicare a inculpatului în săvârșirea

faptelor.

În acest sens, înalta

Curte a avut în vedere concluziile raportului de constatare tehnico-științifică

dactiloscopică, care a stabilit că cele două urme papilare prelevate de la fața

locului, respectiv de pe geamul ușii pe unde a pătruns în locuința victimei au

fost create de P.M. precum și cele ale Raportului de expertiză nr. 439879 din

20 decembrie 2010, care stabilește că pe proba nr. 2 „secure cu substanță brun-roșiatică"

(stabilită ca fiind arma crimei), s-a identificat microurma notată T439879021,

constituită din celule epiteliale; genotiparea acestei microurme a pus în

evidență, corespunzător markerilor genetici analizați un amestec de pronie

genetice ce provin de la minim trei persoane; profilul genetic al probei

biologice de referință, recoltate de la numitul P.M. este inclus, la markerii

corespunzători, în acest amestec, alături de cel al victimei D.C., numitul P.M.

având de 26.595.744 ori mai multe șanse să fie participant la constituirea

acestui amestec, decât o altă persoană necunoscută din populație.

Aceste elemente de

fapt au fost considerate nerelevante de către instanțele inferioare, în raport

de inexistența altor date care să le susțină din punct de vedere probator, dar

și de împrejurarea că inculpatul a locuit împreună cu victima și concubinul

acesteia, G.D., până în luna martie 2009, existând astfel posibilitatea ca

aceste urme să se fi păstrat din acea perioadă.

Înalta Curte a

constatat că în mod corect Curtea de Apel Galați a sesizat că cercetarea

judecătorească nu este completă și se impune efectuarea unei adrese către

Institutul Național de Expertize Criminalistice, pentru a lămuri aspectele

legate de posibilitatea ca urmele papilare ridicate cu ocazia cercetării la

fața locului și microurmele ce au fost identificate pe arma crimei să fi fost

create în perioada în care inculpatul a locuit la domiciliul victimei, însă nu

a observat că răspunsul dat de această instituție are caracter general, care nu

este de natură să contribuie la stabilirea adevărului în cauză. Astfel,

Institutul Național de Criminalistică a comunicat faptul că nu există metode

validate și rezultate omologate de instituții abilitate care să stabilească cu

exactitate vechimea unei amprente papilare, precum și că nu există o metodă

fundamentată științific care să stabilească cu exactitate vechimea materialului

biologic supus analizei genetice în vederea obținerii unui profil ADN.

Or, în opinia Înaltei

Curți, în cauză nu era necesară stabilirea cu exactitate a vechimii amprentei

papilare, ci doar dacă urmele erau sau nu recente, iar înscrisurile depuse de

parchet la dosar în susținerea motivelor de recurs, demonstrează faptul că

acest lucru este posibil, printr-un Raport de interpretare a urmelor papilare,

putând să fie stabilită vechimea urmei prin analizarea grosimii crestei

papilare, întrucât la o urmă recentă acestea sunt mai groase, iar cu trecerea

timpului creasta papilară scade în grosime în timp ce șanțurile dintre creste

se lățesc. De asemenea, Înalta Curte a constatat că există studii publicate ale

specialiștilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și

Institutului de Criminalistică București privind determinarea și cuantificarea

evoluției procesului de îmbătrânire a urmelor papilare, cercetare pornită

tocmai de la necesitatea de a anihila sau a susține afirmațiile subiecților

despre propriile urme create în perimetre ce constituie o arie infracțională.

În ceea ce privește

profilul ADN, ceea ce interesa în cauză, având în vedere că materialul biologic

era o microurmă constituită din celule epiteliale, era necesar să se

stabilească dacă acestea se pot păstra pe o suprafață din lemn (pe mânerul

securii - proba nr. 2 din Raportul de expertiză nr. 439879 din 20 decembrie

2010) o perioadă de peste 10 luni, respectiv în condițiile în care o atare

microurmă poate rezista un timp îndelungat.

Ca atare, înalta

Curte a constatat că se impune, și totodată, este posibilă administrarea unor

probe suplimentare de natură să contribuie la aflarea adevărului, soluția de

achitare fiind, la acest moment, în contradicție cu probele cu caracter

științific care indică existența unor urme ale inculpatului pe arma crimei și

în locul pe unde s-a pătruns în domiciliul victimei, în condițiile în care nu

au fost identificate și alte urme biologice ale acestuia care să susțină

concluzia că acestea s-ar fi păstrat din perioada în care a locuit cu victima.

În raport de aceste

considerente, având în vedere dispozițiile art. 385

15

alin. (4) C.

proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Galați, a casat decizia recurată și a trimis cauza

instanței de apel în vederea completării probatoriului, prin efectuarea unui

raport de interpretare a urmelor papilare și obținerea unor informații

suplimentare privind posibilitatea păstrării unei microurme constituită din

celule epiteliale un interval îndelungat de timp (10 - 12 luni), precum și a

altor probe a căror utilitate va rezulta din cercetarea judecătorească.

În rejudecare, cauza

a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 22 aprilie 2013,

sub nr. 6175/91/2010*.

Conformându-se

indicațiilor cuprinse în hotărârea instanței de recurs, Curtea de Apel Galați a

solicitat Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice să efectueze:

interpretare a microurmelor ridicate de la fața locului, de pe arma crimei, în

sensul dacă acestea sunt recente sau mai vechi, respectiv dacă celulele

epiteliale se pot păstra pe suprafața de lemn - mânerul securii - pe o perioadă

de peste 10 luni, precum și care sunt condițiile în care o astfel de microurmă

se poate păstra timp îndelungat;

interpretare a urmelor dactiloscopice ridicate de la fața locului, de pe geamul

de la ușa care făcea accesul spre grădină, în sensul dacă urmele dactiloscopice

respective sunt recente sau mai vechi (peste 10 luni), având în vedere grosimea

crestei papilare.

Cu Adresa nr. 342 din

29 iulie 2013 Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București a

comunicat că obiectivele expertizelor criminalistice dispuse în cauză exced

limitelor de competență ale laboratorului.

Continuându-și

demersurile, curtea de apel a solicitat Institutului Național de Criminalistică

să efectueze un raport de interpretare a microurmelor biologice și un raport de

interpretare a urmelor dactiloscopice ridicate de la locul faptei.

Prin Adresa nr.

2896852 din 16 octombrie 2013, Institutul Național de Criminalistică a

comunicat următoarele:

o perioadă determinată de timp în care urmele/microurmele biologice rămân pe

suportul pe care au fost transferate. Remanența urmelor biologice pe diverse

obiecte, depinde de o serie de factori specifici, cum ar fi: natura suportului,

cantitatea de material biologic transferat, condițiile de păstrate înainte și

după ridicarea obiectului suport, prezența/absența factorilor distructivi care

acționează asupra urmelor/microurmelor biologice etc. Pe suprafața mânerului

din lemn al securii a fost transferată o cantitate suficientă de material

biologic reprezentat de microurme biologice constituite din celule epiteliale

remanente, pentru a fi analizate genetic în vederea identificării persoanei de

la care provin. Timpul scurs de la depunerea acestui material biologic pe

suprafața din lemn, până la data analizei genetice, precum și condițiile de

mediu care au acționat asupra acestuia, nu au determinat degradarea biologică

sau de altă natură.

S-a mai precizat că,

în condiții normale de conservare (fără factori distructivi, cum ar fi

umiditatea, căldura excesivă, microorganismele, contaminarea etc.), această

probă poate fi păstrată perioade îndelungate de timp, de ordinul anilor. în

condiții de conservare neadecvată, cum ar fi umiditatea excesivă, substanțe

corozive sau manipularea fără protecție împotriva contaminărilor de către alte

persoane, proba biologică poate fi compromisă în câteva ore, ceea ce determină

imposibilitatea valorificării acesteia din punct de vedere genetic.

a doua solicitare a instanței, s-a arătat că laboratorul central de

dactiloscopie din cadrul Institutului Național de Criminalistică nu are

experți/specialiști abilitați să efectueze un asemenea raport de interpretare a

urmelor papilare, iar legislația care abilitează specialiștii criminaliști să

efectueze rapoarte de interpretare urmează să fie aplicată începând cu data

implementării Noului Cod de procedură penală, potrivit Legii nr. 255/2013.

Cu caracter

informativ s-a precizat faptul că există cercetări care au încercat să

determine rata de degradare în timp, în mod punctual, a unora dintre

constituenții urmelor papilare însă, după cunoștințele lor, nu există până în

momentul de față literatură de specialitate care să determine rata de degradare

în timp a tuturor constituenților prezenți în depozitul din care este alcătuită

o urmă papilară, ținând cont de concurența a cel puțin 3 categorii de factori

și care să stabilească cu precizie influențele pe care le pot avea aceste

degradări la nivelul grosimii crestelor papilare. Astfel de factori sunt:

Factorii care țin de

subiectul creator (persoane): stresul, dieta, metabolismul, starea de sănătate,

ocupația, vârsta, sexul, structura profilului papilar etc.

Factorii care țin de

condițiile de transfer: textura suprafeței, rugozitatea, structura

fizico-chimică a materialului, curbura, temperatura materialului, diferența de

temperatură între material și cea din mediu, presiunea la depunere, timpul de

contact la depunere etc.

Factorii care țin de

mediu: temperatura, umiditatea, prezența ultravioletelor și a altor radiații,

praful, precipitațiile, circulația aerului, gradul de condens, contaminarea

atmosferică etc.

Constatând

imposibilitatea efectuării rapoartelor de interpretare a microurmelor biologice

și a urmelor dactiloscopice, în sensul indicațiilor date prin hotărârea

instanței de recurs, Curtea, în condițiile în care din datele dosarului nu

rezultă posibilitatea administrării altor probe, a procedat la rejudecarea

apelului în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și al

cercetării judecătorești.

Prin Decizia penală

nr. 276/A din data de 6 noiembrie 2013 Curtea de Apel Galați. secția penală și

pentru cauze cu minori a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de

pe Lângă Tribunalul Vrancea împotriva Sentinței penale nr. 160 din 21

septembrie 2011 a Tribunalului Vrancea pronunțată în Dosarul nr. 6175/91/2010*

privind pe inculpatul P.M.

Cheltuielile

judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

S-a reținut că

potrivit prevederilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., instanța poate pronunța

condamnarea în situația în care constată din probele administrate în cauză, că

fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

În prezenta cauză,

singurele probe pe care se întemeiază presupunerea că inculpatul P.M. este

autorul infracțiunilor de tâlhărie și de omor deosebit de grav având ca victimă

pe D.C. sunt:

- Raportul de

constatare tehnico-științifică dactiloscopică, care atestă că pe unul dintre

geamurile de la ușa prin care se presupune că autorul faptelor a pătruns în

locuința victimei au fost identificate urme papilare create de inculpat și

- Raportul de

expertiză A.D.N., potrivit căruia pe coada securii cu care a fost ucisă victima

a fost identificat un amestec de profile genetice ce provin de la minim trei

persoane, una dintre acestea fiind inculpatul P.M.

Fără a pune la

îndoială caracterul de obicei convingător al constatărilor tehnico-științifice

de natura celor mai sus menționate, s-a observat că, potrivit art. 63 C. proc.

pen., ele nu au o valoare mai dinainte stabilită, ci trebuie apreciate în

raport cu elementele de fapt care rezultă din ansamblul probelor administrate

în cauză.

În cauza de față, un

prim aspect de natură să pună la îndoială valoarea probatorie a celor două

constatări tehnico-științifice este acela că urmele papilare și microurma

biologică identificate în câmpul infracțional puteau fi create de inculpat în

alte împrejurări decât cele legate de uciderea victimei.

Astfel, prin

declarațiile date atât în cursul urmăririi penale cât și în faza judecății,

inculpatul a relatat că în primăvara anului 2009 a lucrat o perioadă de timp în

gospodăria numitului G.D. (unde locuia și victima), perioadă în care a efectuat

diferite activități (a plantat vie, a pus spalieri, a tăiat lemne, a montat

uși, a dat cu var prin casă și a reparat acoperișul) - folosindu-se de sculele

proprietarului. Pe durata efectuării acestor lucrări, inculpatul a locuit în

casa numitului G.D. - aspect confirmat de martora C.P., persoană apropiată

numitului G.D., care cunoștea foarte bine casa și gospodăria acestuia.

Așa cum am arătat mai

sus, specialiștii din cadrul Institutului Național de Criminalistică au

comunicat instanței de apel că nu se poate estima perioada de timp în care

microurmele biologice rămân pe suportul pe care au fost transferate (remanența

lor putând fi influențată de o multitudine de factori) dar au precizat că, în

condiții normale de conservare (fără factori distructivi, cum ar fi umiditatea,

căldura excesivă, microorganismele, contaminarea etc.) această probă poate fi

păstrată perioade îndelungate, de ordinul anilor.

În ce privește urmele

papilare, specialiștii au precizat că nu există metode validate și rezultate

omologate de instituții abilitate care să stabilească un sistem de măsurare a

informațiilor dactiloscopice (grosimea crestei în cazul de față) prezente

într-o urmă papilară pe baza căruia să se determine cu aproximație data la care

o urmă papilară a fost creată.

În aceste condiții

este foarte posibil ca urmele papilare și biologice identificate în câmpul

infracțional să fi fost create de inculpat în perioada în care a lucrat și a

locuit în casa numitului G.D. (cu aproximativ 8 luni înainte de data uciderii

victimei), astfel că prezența acestor urme nu poate conduce automat la

convingerea că inculpatul este autorul infracțiunilor de omor și de tâlhărie.

Faptul că, prin

declarațiile date pe tot parcursul procesului inculpatul P.M. a susținut că nu

a pus niciodată mâna pe geamul ușii și pe coada securii cu care se reține că a

fost ucisă victima nu este neapărat o dovadă de nesinceritate și nu poate

constitui un indiciu privind vinovăția acestuia - deoarece este imposibil ca,

după trecerea unei perioade relativ mari de timp, o persoană să-și amintească

toate obiectele din casă și din gospodărie cu care a venit în contact.

Îndoieli cu privire

la caracterul convingător al celor două constatări tehnico-științifice rezultă

nu numai din faptul că urmele papilare și biologice puteau fi create de

inculpat în împrejurări care nu au nicio legătură cu uciderea victimei, ci și

din alte elemente de fapt.

Astfel, în ceea ce

privește expertiza A.D.N., din actele de urmărire penală rezultă următoarele:

Prin rezoluția din

data de 12 ianuarie 2010 a IPJ Vrancea s-a dispus efectuarea unei constatări

tehnico-științifice biocriminalistice privind securea corp delict ridicată de

la locul faptei (coletul nr. 12 cu sigiliul M.I. nr. 51229). în vederea

efectuării expertizei au fost trimise și probe biologice de referințe recoltate

de la D.C., G.D. și P.M.

Prin Raportul de expertiză

nr. 438598 din 28 mai 2010, Institutul de Criminalistică București a stabilit

următoarele:

a) urma notată

T438598011, prelevată de pe lama securii, prezintă sânge uman. Genotiparea

acestei urme a pus în evidență corespunzător markerilor genetici analizați, un

profil genetic identic cu cel al probei biologice de referință recoltate de la

victima D.C.

b) urma notată

T438598012 prezintă celule epiteliale. Genotiparea acestei urme a pus în

evidență, corespunzător markerilor genetici analizați, un profil genetic

identic cu cel al probei biologice de referință recoltate de la victima D.C.

c) microurma notată

T438598021, prelevată de pe coada securii, prezintă sânge uman în cantitate

redusă. Genotiparea acestei microurme a pus în evidență, corespunzător markerilor

genetici analizați, electroforegrame incomplete și nereproductibile ce nu pot

fi valorificate în vederea identificării unei persoane.

Aceasta se datorează

cantității insuficiente de ADN matriță.

Se observă că această

primă expertiză nu a constatat existența pe coada securii corp delict a unor

urme biologice create de inculpatul P.M.

Securea a fost

restituită la IPJ Vrancea în colet sigilat (sigiliul M.I. nr. 21686).

Ulterior, securea

corp delict a fost din nou trimisă Institutului de Criminalistică în colet

sigilat cu sigiliul M.I. nr. 51229, fiind supusă unei noi expertize, ale cărei

concluzii se regăsesc în Raportul nr. 439879 din 20 decembrie 2010 - concluzii

care se deosebesc în mod fundamental de cele ale raportului inițial de

expertiză.

Astfel, prin noul

raport de expertiză A.D.N. se reține că genotiparea microurmei notată cu

T439879021 - prelevată de pe coada securii, a pus în evidență, corespunzător

markerilor genetici analizați, un amestec de profile genetice ce provin de la

minim trei persoane. Profilul genetic al probei biologice de referință

recoltate de la numitul P.M. este inclus, la markerii corespunzători, în acest

amestec, alături de cel al victimei D.C.

În urma calculelor

biostatistice rezultă că numitul P.M. are de 26.595.744 ori mai multe șanse să

fie participant la constituirea acestui amestec, decât o altă persoană

necunoscută din populație. Aceasta demonstrează că o altă persoană din

populația caucaziană care să îl substituie pe numitul P.M. din acest amestec ar

putea fi regăsită la un număr mai mare de 26.595.744 indivizi neînrudiți

genetic.

Din succesiunea

operațiunilor mai sus menționate rezultă că, după ce, la finalizarea primei

expertize (care nu a pus în evidență existența profilului genetic al

inculpatului pe coada securii - corp delict), securea a fost restituită într-un

colet sigilat cu sigiliul Institutului de Criminalistică - colet care a fost

desigilat la IPJ Vrancea, după care securea a fost retrimisă spre expertizare

într-un colet pe care s-a aplicat sigiliul acestei din urmă instituții. în

aceste condiții, proba care a fost în mod repetat ambalată și dezmembrată putea

să fie contaminată, chiar accidental, astfel că noua expertiză ADN, care,

contrar celei anterioare, a constatat prezența urmelor biologice ale inculpatului

pe coada securii, nu constituie o probă convingătoare, care să folosească drept

temei pentru pronunțarea unei soluții de condamnare a acestuia.

În ce privește

raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică - din actele

dosarului de urmărire penală rezultă că urmele papilare ale inculpatului au

fost identificate pe unul dintre cele două geamuri ale ușii pe care se

presupune că inculpatul a pătruns în locuința în care se afla victima.

Potrivit ipotezei

acuzării, inculpatul a pătruns dinspre albia râului Putna în grădina din

spatele locuinței lui G.D. și a ajuns la o ușă de acces, care avea în partea

superioară două geamuri și care era asigurată prin interior cu un cârlig. Se

mai reține că inculpatul a încercat să îndepărteze geamul din partea stângă,

introducând mâna printr-o spărtură a geamului și încercând să-l scoată - prilej

cu care pe partea dinspre interior a geamului au fost imprimate urmele papilare

ale degetului arătător și ale degetului mijlociu de la mâna stângă a

inculpatului. Nereușind să scoată acest geam, inculpatul a acționat asupra

celuilalt geam, din partea dreaptă, pe care a reușit să-l scoată, astfel că,

prin golul creat, a introdus mâna și a ridicat cârligul cu care era asigurată

ușa.

Întrucât, în ipoteza

acuzării, inculpatul a prins geamul din partea stângă între cele două degete

mai sus menționate, care și-au lăsat amprentele pe partea interioară, și

degetul mare (opozabil), încercând să-l scoată (fără a reuși), se pune

întrebarea de ce nu a fost identificată pe partea exterioară a geamului urma

papilară pe care ar fi trebuit să o creeze degetul mare de la mâna stângă?

Totodată, se pune întrebarea de ce nu au fost identificate urmele papilare ale

inculpatului pe celălalt geam, pe care, potrivit anchetei, a reușit să-l scoată

și să-l arunce peste zăpada înghețată.

Având în vedere

aceste inadvertențe, corelate cu împrejurarea că urmele papilare identificate

pe geam, a căror vechime nu poate fi stabilită pe cale științifică, puteau fi

create accidental în perioada anterioară, când inculpatul a locuit în aceeași

casă cu victima, s-a constatat, în acord cu prima instanță, că raportul de

constatare tehnico-științifică dactiloscopică este o probă incertă, care,

necoroborându-se cu alte probe convingătoare, nu poate servi la stabilirea

vinovăției inculpatului.

În ce privește

celelalte probe administrate în cauză, acestea nu au relevat existența unor

elemente de fapt de natură să formeze convingerea că inculpatul P.M. este

autorul infracțiunilor deduse judecății.

Astfel:

Persoanele audiate ca

martori în vederea stabilirii situației de fapt (respectiv G.D. - audiat ca

martor numai în faza urmăririi penale - ulterior decedând), C.P., E.C., G.A.,

C.P. și G.D.) nu au relatat nicio faptă sau împrejurare de natură să conducă

măcar la presupunerea că inculpatul P.M. este autorul infracțiunilor - ba

dimpotrivă, unii dintre martori au indicat alte persoane cu care numitul G.D.

și victima D.C. se aflau în conflict și care ar fi putut fi autori ai

infracțiunilor;

Perchezițiile

domiciliare efectuate la locuința inculpatului și la locuințele numiților P.F.

și P.N., frații inculpatului, nu au scos la iveală nici un indiciu privind

săvârșirea de către inculpatul P.M. a infracțiunilor pentru care a fost trimis

în judecată;

Martorii P.F. și P.D.

(fratele și respectiv cumnata inculpatului au relatat că în seara zilei de 6

ianuarie 2010 inculpatul a venit la locuința lor așa cum venea în fiecare seară

(deoarece el nu avea acasă televizor) și a stat până la orele 22:00 - 23:00

fapt pe care cei doi martori și-l amintesc, deoarece a fost ziua de naștere a

martorei P.D.

Faptul că

declarațiile celor doi martori nu se referă la întreaga zi, ci numai la

după-amiaza zilei de 6 ianuarie 2010 (zi în care se reține prin raportul de

constatare medico-legală că a fost ucisă victima, fără a se stabili măcar cu

aproximație ora la care a intervenit decesul) nu poate fi interpretat ca un

indiciu privind vinovăția inculpatului P.M., deoarece, potrivit art. 66 alin.

(1) C. proc. pen., inculpatul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția,

sarcina probei, inclusiv dovedirea vinovăției inculpatului, revenind organelor

judiciare.

Înfăptuirea justiției

penale presupune ca judecătorii să nu-și întemeieze hotărârile pe care le

pronunță pe probabilitate, ci pe certitudine, dobândită pe bază de probe

decisive, complete, convingătoare, de natură să reflecte realitatea obiectivă

și să înlăture prezumția de nevinovăție.

Având în vedere că,

în cauza de față, materialul probator nu este în măsură să stabilească cu

certitudine vinovăția inculpatului P.M., existând serioase îndoieli care,

potrivit principiului, in dubio pro reo trebuie să profite inculpatului, s-a

constatat că hotărârea primei instanțe, prin care s-a dispus, în baza art. 11

pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea

inculpatului P.M., este legală și temeinică.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Galați. Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public,

apărătorul intimatului inculpat au fost consemnate în partea introductivă a

prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Potrivit art. 12

alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.

135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea

unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale „recursurile în

curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva

hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în

competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi

privitoare la recurs".

La termenul din data

de 14 mai 2014, în ședință publică, reprezentantul Ministerului Public a

solicitat, să se ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 276/A din data de 6

noiembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori

privind pe inculpatul P.M.

Așa fiind, avându-se

în vedere dispozițiile art. 385

4

alin. (2), cu referire la art. 369

alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la

instanța de recurs, recursul declarat de procuror poate fi retras de procurorul

ierarhic și constatându-se îndeplinite cerințele respective, Înalta Curte

urmează a lua act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 276/A din data de 6

noiembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori

privind pe inculpatul P.M.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva

Deciziei penale nr. 276/A din data de 6 noiembrie 2013 a Curții de Apel Galați,

secția penală și pentru cauze cu minori privind pe inculpatul P.M.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 mai 2014.

Procesat de GGC - LM