ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1710/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1710/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față,
Examinând
actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 9 aprilie 2009,
pronunțată în dosarul nr. 4459/3/2008,
Curtea
de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și
de familie,
a menținut starea de arest preventiv a apelanților inculpați C.T și V.M. A
respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de
apelanții inculpați.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs
inculpatul C.T., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea
sa în libertate, întrucât nu se mai mențin temeiurile care au stat la baza arestării
preventive.
Înalta Curte constată că recursul declarat de
inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 300 C. proc. pen., în cauzele în
care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice,
în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând
potrivit art.l60
b
.
Conform art. 160
b
alin. (3) din
același cod, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea
impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care
justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată,
menținerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanța de
apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză,
pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul C.T. a comis
faptele de trafic de minori și proxenetism, în formă continuată, prevăzute de
art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin.
(2) C. pen. și art. 329 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,
a dispus menținerea arestării preventive.
Înalta Curte reține că încheierea
instanței de apel este legală și temeinică.
Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,
referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de
libertate, inculpatul a fost, inițial, arestat în vederea aducerii sale în fața
autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a
săvârșit o infracțiune [lit. c)].
Ulterior, măsura
arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate
de
un tribunal competent [art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenție], în speță, în
temeiul condamnării inculpatului C.T. la pedeapsa rezultantă de 8 ani
închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 156 din 12 februarie 2009 a
Tribunalului București, secția a II-a penală).
Chiar dacă sentința nu a rămas, încă,
definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată,
acesta fiind trimis în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede o
pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și pentru care există probe certe că
lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Aceste
temeiuri se mențin și în continuare.
Constatând că sunt întrunite atât cerințele
art. 300
2
și ale art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen., cât
și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din Convenția pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Înalta Curte va respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
recurentul
inculpat va fi obligat la plata
cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei,
din care suma de
100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul C.T. împotriva încheierii de ședință din 9 aprilie 2009 a Curții de
Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,
pronunțată în dosarul nr. 4459/3/2008 (825/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata
sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2009.