ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 115/2015

Asupra cauzei de

față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., constată următoarele:

Prin încheierea din 18 septembrie 2014 Curtea

de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie,

a dispus suspendarea judecății cererii formulată de reclamanții U.G. și U.M. de

suspendare provizorie a sentinței civile nr. 86 din 11 septembrie 2014

pronunțată de Tribunalul Giurgiu, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., pentru lipsa nejustificată a părților, care nu au solicitat judecarea

cauzei în lipsă.

Reclamanții au

formulat recurs, la data de 19 septembrie 2014, împotriva încheierii prin care

s-a suspendat, pentru lipsa părților, judecata cererii de suspendare provizorie

a sentinței civile nr. 86 din 11 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul

Giurgiu, recurs ce a fost înaintat spre competentă soluționare Înaltei Curți.

La aceeași dată, 19

septembrie 2014, reclamanții au formulat și o cerere prin care au solicitat

repunerea pe rol a cauzei și continuarea judecății cererii de suspendare

provizorie, iar prin încheierea nr. 15/A din 24 septembrie 2014 Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, după

dezbaterea publică și contradictorie, a respins cererea de suspendare

provizorie a sentinței civile nr. 86 din 11 septembrie 2014 a Tribunalului

Giurgiu.

Învestită cu

soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a procedat, la data de 10 octombrie 2014, la întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că

recursul este admisibil în principiu, dar lipsit de interes.

Completul de filtru

C4, la data de 16 octombrie 2014, constatând că raportul întrunește condițiile art.

493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părților, pentru ca

acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin.

(4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Potrivit dovezilor

aflate la filele 16-21 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității

în principiu a recursului a fost comunicat părților, care nu au formulat

punctul lor de vedere în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art.

493 alin. (4) C. proc. civ.

Constatându-se

încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat

completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea

căii de atac.

S-a fixat termen

pentru judecarea recursului la data de 15 ianuarie 2015, în temeiul art. 493 alin.

(5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul

formulat, Înalta Curte constată că acesta este lipsit de interes pentru

următoarele considerente:

Se reține că excepția

lipsei de interes este o excepție de fond, absolută și peremptorie, care, în

caz de admitere, face de prisos cercetarea pe fond a cererii, motiv pentru

care, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța

are obligația să se pronunțe cu prioritate asupra acesteia.

Astfel, interesul, ca

și condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul pe care îl are o

persoană, pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare, iar în

cvasitotalitatea doctrinei, s-a statuat că interesul trebuie să fie legitim,

respectiv corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale; actual,

respectiv să existe la momentul la care a fost formulată cererea și, nu în

ultimul rând, direct și personal, respectiv să aparțină celui care a formulat

cererea.

Interesul procesual

este o condiție de exercițiu a acțiunii civile, în timp ce apelul și/sau

recursul sunt forme de manifestare a acțiunii civile ce presupun exercitarea

dreptului de a face uz de căile de atac și se înscriu în ansamblul mijloacelor

procesuale prevăzute de lege, prin care se urmărește protecția unui drept

subiectiv ori a unui interes legitim și pentru a căror realizare recurgerea la

instanță este obligatorie.

Ca atare, interesul

procesual actual, legitim și personal este o condiție de exercițiu ce trebuie

să se justifice în fiecare etapă procesuală, așadar, și în recurs.

Așa cum rezultă din expunerea

rezumată a cauzei, recurenții au formulat în parale atât recurs împotriva

încheierii de suspendare judecății cât și o cerere de redeschidere a judecății.

Urmare a cererii de

repunere pe rol, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a dispus prin încheierea nr. 15/A din 24

septembrie 2014 în temeiul dispozițiilor art. 415 C. proc. civ. redeschiderea

judecății, astfel încât demersul procesual inițiat de recurenți, prin

declararea recursului, a rămas fără finalitate din punct de vedere juridic.

Prin urmare, recursul

declarat împotriva încheierii de suspendare a judecății pentru lipsa părților

apare ca lipsit de interes atât timp cât judecarea cererii a fost reluată, ca

urmare a admiterii cererii de repunere pe rol, și, în final, cererea de

suspendare provizorie a fost soluționată prin aceeași încheiere nr. 15/A din 24

septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul pârâtului este lipsit

de interes, sens în care, în temeiul art. 493 alin. (6) C. proc. civ., îl va

respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsit

de interes, recursul declarat de reclamanții U.G. și U.M. împotriva încheierii din

18 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2015.