ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1170/2008

Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor constată următoarele: Prin sentința penală nr. 162 din 4 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul A.C.A. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul H.V. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul F.l.

la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în esență următoarea situație de fapt: Inculpatul A.A.C. și inculpatul H.V. se cunoșteau din cursul anului 2004, lucrând în construcții. în cursul lunii ianuarie 2006, inculpatul H.V., întâlnindu-se cu inculpatul A.C.A. i-a propus acestuia să pună pe piață comprimate de ectasy. Căzând de acord asupra acestei propuneri cei doi s-au deplasat la restaurantul V.A., jud. Satu Mare, unde s-au întâlnit cu inculpatul F.l. În cursul convorbirilor purtate la acel local, inculpatului A.C.A. i-a fost adus la cunoștință că inculpatul F.l.

a adus în România cantitatea de 3500 comprimate de ectasy, pe care urmează să le plaseze pe piața drogurilor din țară. Astfel, au convenit ca inculpatul A.C.A. să preia cantitatea de 500 comprimate, urmând să le plătească cu 2 euro bucata, după vânzare, banii urmând a fi predați inculpatului F.l. prin inculpatul H.V. Cu acea ocazie inculpatul H.V. i-a dat coinculpatului F. l., în contul drogurilor avans suma de 250 euro. Ulterior, acestei întâlnirii inculpații A.C. și H.V. s-au înțeles să vândă comprimatele cu 5 euro/ bucată, diferența de 3 euro urmând să o împartă între ei în mod egal. În perioada imediat următoare, în cursul lunii februarie 2006, inculpatul A.C. a încercat să găsească cumpărători, iar în acest sens a luat legătura cu un apropiat al său, căruia i-a oferit spre vânzare un număr de 350 comprimate.

În cursul desfășurării acestor demersuri au fost sesizați ofițerii din cadrul S.C.C.O. Satu Mare, care în depistarea persoanelor implicate au introdus în rețea un colaborator, identificat sub nume de cod „P.”. La data de 22 februarie 2006, colaboratorul „P.” s-a întâlnit, în jurul orelor 18,00, cu inculpatul A.C. pentru a-i preda acestuia drept mostră câteva comprimate de ectasy. Ulterior, la data de 23 februarie 2006, cei doi s-au întâlnit din nou, ocazie cu care inculpatul A.C.A. i-a dat colaboratorului 350 de comprimate ectasy, pentru care a primit suma de 1750 euro, sumă pusă la dispoziția colaboratorului de către S.C.C.O. Satu Mare, bancnote false și inseriate la S.C.C.O. Satu Mare, și care, ulterior după identificarea și prinderea inculpatului A.C.

au fost găsite asupra acestuia. După arestarea inculpatului A.C.A., acesta a înțeles să beneficieze de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, colaborând cu organele de poliție în vederea tragerii la răspundere și a altor traficanți. În acest sens I-a indicat pe inculpatul H.V., iar ca urmare a acestei colaborări, organele de poliție au introdus în rețea un investigator sub acoperire cu nume de cod „M.”. Pentru prinderea acestui inculpat, organele de poliție i-au solicitat inculpatului A.C.A. să îl sune pe acesta, să-i spună că este în drum spre Italia, și că a valorificat comprimatele doar cu suma de 4 euro/bucată, banii urmând a fi trimiși printr-un verișor al inculpatului A.C. În data de 3 martie 2006, investigatorul sub acoperire „M.”, după mai multe convorbiri telefonice purtate cu inculpatul H.V.

s-a întâlnit cu acesta la barul din cadrul O.M.V. Satu Mare, unde i-a predat acestuia suma de 1350 Euro, bancnote înregistrate de organele de poliție și care au fost găsite asupra inculpatului H.V. cu ocazia prinderii acestuia. Inculpatul H.V. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa. Faptele acestui inculpat sunt însă confirmate de declarațiile inculpatului A.C., certificate prin înregistrările convorbirilor telefonice purtate cu investigatorul sub acoperire, a înregistrărilor ambientale, precum și prin faptul că asupra sa au fost găsiți banii predați de la investigatorul sub acoperire. În baza probelor administrate în cauză instanța de fond a reținut că cei trei inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de deținere și punere în vânzare fără drept de droguri de mare risc.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și inculpații H.V. și F.l. Prin apelul declarat parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpaților, în sensul reducerii cuantumului acesteia în ceea ce îl privește pe inculpatul A.C.A., și al majorării cuantumului, față de inculpații H.V. și F.l. Inculpații H.V. și F.l. au criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei condamnări, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 126/ A din 27 noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarat de parchet și de inculpații H.V.

și F.l., a fost desființată hotărârea atacată, în sensul că a fost înlăturată dispoziția interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și lit. c) C. pen. Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de control judiciar a reținut în esență următoarele: Astfel, instanța de control judiciar a reținut că din probele administrate în cauză a rezultat cu certitudine că inculpații se fac vinovați de comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, dispoziția instanței de fond de condamnare a acestora fiind temeinică. Pedepsele aplicate inculpaților au fost corect stabilite, ținându-se seama de dispozițiile Părții generale al Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate, de textul de lege, de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, precum și de persoana inculpaților, Curtea de Apel reținând că pedeapsa aplicată fiecăruia este în măsură să atingă scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Totodată, Curtea, având în vedere practica C.E.D.O., potrivit căreia limitarea drepturilor persoanelor nu poate interveni de drept, ca urmare a aplicării unei pedepse privative de libertate, fiind necesar ca limitarea dreptului să fie proporțională cu interesul public ocrotit de lege, a admis apelurile declarate doar sub acest aspect, dispunând înlăturarea dispoziției privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și lit. c) C. pen. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpați A.C.A., F.l. și H.V., care au criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen.

Concluziile apărătorilor inculpaților în susținerea recursului declarat de fiecare inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al inculpaților au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, a constat că recursul declarat de inculpatul A.C.A. este inadmisibil pentru considerentele care urmează. Astfel, Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 129 din Constituția României, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Totodată, potrivit art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, hotărârile judecătorești nedefinitive, sentințe sau decizii după caz.

În cazul de față, decizia atacată a fost pronunțată de curtea de apel, ca instanță de soluționare a apelurilor declarate de Parchet și de inculpații H.V. și F.l., hotărârea fiind definitivă în ceea ce-l privește pe inculpatul A.C.A. Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și a respinge, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora. Ori, în cauză aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât excepția admisibilității recursului invocată din oficiu apare ca fiind întemeiată.

În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge recursul declarat de inculpatul A.C.A., ca inadmisibil. Cu privire la recursurile declarate de inculpații H.V. și F. l., Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., a constat că recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele care urmează: Înalta Curte consideră că în cauză prima instanță de control judiciar a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind că faptele inculpaților H.V. și F.l., care au deținut fără drept droguri de mare risc și respectiv le-au pus în vânzare fără drept, întrunesc atât obiectiv cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Astfel, Înalta Curte reține că vinovăția inculpaților H.V. și F.l. este confirmată de declarațiile inculpatului A.C.A., care a indicat în concret modalitatea de desfășurare a faptelor, declarațiile sale coroborându-se pe deplin cu declarațiile martorei B.D., procesele verbale de recunoaștere din grup, rapoartele investigatorilor sub acoperire, înregistrările convorbirilor telefonice, a înregistrărilor ambientale. Totodată, Înalta Curte apreciază că sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților, în cauză a fost făcută o corectă individualizare. În realizarea oricărei forme de individualizare a pedepsei, dar cu deosebire în cadrul individualizării judiciare, un rol important îl au stările, situațiile sau împrejurările anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracțiunii și care realizează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al faptei.

Astfel, examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de casare invocat, Înalta Curte constată că, instanțele de judecată au aplicat inculpaților o pedeapsă corect individualizate în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen. Totodată, Înalta Curte constată că instanțele a avut în vedere la stabilirea modalității de executare a pedepsei gradul de pericol social al faptei săvârșite, rezultat din modul și mijloacele de săvârșire a faptei, și din importanța valorii sociale vătămate. Față de cele învederate, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursurile declarate de inculpații H.V.

și F.l., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., și va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat A.C.A. împotriva deciziei penale nr. 126/ A din 27 noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați F.l. și H.V. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă recurenții inculpați A.C.A. și F.l. la plata sumei de câte 350 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat H.V. la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2008.