ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 817/2009

Asupra cererii

de recurs de față;

Prin cererea,

înregistrată la data de 13 aprilie 2007 la Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, R.M.P. a solicitat revizuirea sentinței comerciale nr. 135 din 17

octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI a comercială,

în dosarul nr. 255/2003, în sensul, desființării acesteia și rejudecarea

pricinii, în fond, în temeiul art. 322 pct. 4 și art. 327 C. proc. civ., cu

cheltuieli de judecată.

În motivarea

cererii, revizuienta a arătat că, a introdus o acțiune pe rolul Curții de Apel

București, prin care a solicitat, anularea unei licitații, organizate cu

încălcarea dispozițiilor legale. Pe parcursul judecății, a fost reprezentata de

un apărător ales, S.L., care, ulterior, s-a retras din cauză, fiind înlocuit de

C.A.M., fără ca ea sa fi avut cunoștință.

Instanța  de

fond i-a pus în vedere, prin "noul apărător", la termenul din 19

septembrie 2003, să timbreze acțiunea, cu un rest de taxa de timbru, și sa

achite o cauțiune, în suma de 20% din activele scoase la licitație. Ulterior, instanța

, la termenul din 17 octombrie 2003, a revenit asupra dispoziției, privind

achitarea cauțiunii, dar a anulat cererea, ca insuficient timbrata, întrucât, a

apreciat ca, deși nu era prezent "noul apărător", i s-a pus în

vedere, prin acest reprezentant legal ales, la termenul anterior, obligația

achitării restului de taxa de timbru.

După ce a luat

cunoștința, ca cererea s-a soluționat pe excepția insuficientei timbrări,

revizuienta a formulat o plângere penala, împotriva apărătorului care i-a

reprezentat, nelegal, interesele, deoarece, a considerat ca, instanța , inițial

sesizata, a soluționat cererea sa pe baza unui înscris, în opinia sa, fals. A

apreciat, astfel, ca i s-a reprodus, în fals, semnătura, pe împuternicirea

avocatiala nr. 174995, aflată la dosarul nr. 255/2003 al Curții de Apel București,

astfel că, a intenționat să se constate, de către o instanța  penala,

împrejurarea ca, înscrisul este fals și ca, nu poate produce efecte juridice,

urmând ca, ulterior, sa promoveze o revizuire a hotărârii pronunțate, în baza

acestui act.

După o lungă

judecata și după o strămutare a cauzei penale la o alta instanța , s-a pronunțat

și o hotărâre definitiva care, deși achita inculpata, desființează înscrisul

fals.

Astfel, prin

sentința penala nr. 44 din 15 februarie 2007, rămasă definitivă, prin

neapelare, Judecătoria Răcari achita pe inculpata C.A.M., în baza art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., și desființează înscrisul

încriminat, împuternicirea avocatiala nr. 174995. Ca atare, revizuienta a susținut

că se impune desființarea, în tot, a sentinței comerciale nr. 135 din 17

octombrie 2003, a cărei revizuire s-a cerut pentru că poate subzista, atâta

vreme cat, înscrisul, în baza căruia a fost pronunțata, este desființat.

Cererea de

revizuire a fost respinsă ca tardiv formulată de către Curtea de apel București,

secția a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 182 din 26 septembrie 2007.

Pentru a

pronunța această soluție, Curtea de apel a constatat ca, potrivit art. 324 C.

proc. civ., termenul de revizuire este de o luna și se va socoti, conform pct. lui

3, în cazul prevazut de art. 322 pct. 4, așa cum este și cazul în speța, din

ziua în care partea a luat cunoștința de hotărârea instanței penale, prin care

a fost declarat fals înscrisul.

În cauza,

Curtea a constatat că revizuienta a luat cunoștința de sentința penala, prin

care înscrisul incriminat a fost desființat, și pe care și-a întemeiat cererea

de revizuire, la data de 21 februarie 2007. Astfel, in raport de prevederile

legale menționate mai sus, Curtea de apel a apreciat că termenul de o luna,

pentru introducerea cererii de revizuire, s-a împlinit la data de 21 martie 2007,

astfel ca, cererea depusa, potrivit ștampilei poștei, aplicata pe plicul de

expediere a acesteia, la 11 aprilie 2007, este tardiv introdusă.

Împotriva

acestei soluții, revizuienta a declarat recurs invocând prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și susținând greșita aplicate a art. 324 alin. (1) pct. 3 C.

proc. civ.

Intimatul S.D.E.

a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului conform art.

302

1

C. proc. civ. pentru că recurenta nu a indicat numele și

domiciliile intimaților din prezenta cauză, iar pe fond a cerut respingerea

recursului.

Analizând

hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor de drept

invocate, Înalta Curte va admite recursul pentru considerentele ce se vor

arăta.

Înalta Curte

nu va putea primi critica intimatului S.D.E. privitoare la nulitatea recursului

în temeiul art. 302

1

C. proc. civ. deoarece acest text a fost

declarat neconstituțional prin Decizia nr. 176/2005 a Curții Constituționale.

Potrivit art.

324 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. termenul de revizuire este de o luna și se

socotește in cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4 C. proc. civ., din ziua in

care partea a luat cunoștința de hotărârea instanței penale de condamnare a

judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals

înscrisul.

Conform art.

322 pct. 4 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri ramase definitive se poate

cere dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a

fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricina sau daca

hotărârea s-a dat in temeiul unui înscris declarat fals in cursul sau in urma

judecații.

Este evident,

ca termenul de o luna va curge, in speță, de la data când partea a luat cunoștința

de hotărârea rămasă definitivă ce a declarat fals înscrisul, prin orice mod,

știindu-se că în materie penală, hotărârile nu se comunica.

Este un

beneficiu acordat de legiuitor părții vătămate in cadrul unui proces penal,

care are posibilitatea ca într-o luna de la luarea la cunoștința in orice mod a

hotărârii penale definitive ce declară fals înscrisul sa formuleze o cerere de

revizuire a unei alte hotărâri date in baza înscrisului declarat fals. Ca

atare, termenul de o luna nu curge nici măcar de la data rămânerii definitive a

hotărârii penale, ci de la data când partea a luat cunoștință de hotărârea

penala definitiva.

Ceea ce este

esențial, este ca hotărârea penală sa fie definitivă, întrucât o cerere de

revizuire promovata până la definitivarea unei soluții intr-un dosar penal, ar

putea fi respinsa ca lipsita de obiect sau inadmisibilă, in situația achitării

judecătorului, martorului sau expertului, ori a casării hotărârii ce declara

fals înscrisul.

În speța, la

data de 03 martie 2007( fila 5 verso din prezentul recurs) s-a comunicat

extrasul din sentința penala nr. 44 din 15 februarie 2007, prin care înscrisul

in baza căruia s-a formulat revizuirea a fost declarat fals, întrucât recurenta

nu fost prezenta la ultimul termen de judecată. Deci, în ceea ce o privește pe

recurentă, sentința penala a rămas definitiva la data de 14 martie 2007,

întrucât in termen de 10 zile de la comunicarea dispozitivului aceasta ar fi

putut formula apel.

Ulterior,

printr-un certificat emis de Judecătoria Răcari, județul Dâmbovița la 28 martie

2007 revizuienta a aflat ca sentința penala a rămas definitiva prin neapelare,

de către niciuna dintre părți, singurul act de procedura care atesta ca hotărârea

penala a rămas definitiva și astfel putând fi invocata ca temei pentru

formularea revizuirii.

Certificatul

din 21 februarie 2007 a fost eliberat la cererea revizuientei, pentru a face

dovada soluției pronunțate, care și așa nu era definitiva, iar aceasta data nu

poate constitui momentul de la care începe sa curgă termenul de o lună, întrucât

inculpata putea sa atace sentința cu apel, iar instanța  superioara și apoi și

cea de recurs sa nu retina fals înscrisul, fapt ce lipsea de obiect însăși cererea

de revizuire.

Pentru aceste

considerente conform art. 324 alin. (1) pct. 3, art. 322 pct. 4, art. 304 pct.

9 și art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ. se va admite recursul

declarat de revizuienta R.M.P. împotriva sentinței comerciale nr. 182 din 26

septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V a comercială, se va casa

sentința și se va trimite cauza pentru soluționarea în fond a cererii de

revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanta R.M.P. împotriva sentinței comerciale nr. 182

din 26 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V a comercială.

Casează

sentința și trimite cauza pentru soluționarea în fond a cererii de revizuire.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 11 martie 2009.