ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3167/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC R.C.I. SRL Timișoara prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul Spitalul Clinic Județean Timișoara la prelungirea cu un an a contractului de închiriere din 1 septembrie 1998 prelungit prin actul adițional nr. 8872 din 1 septembrie 2003 începând cu 1 septembrie 2007 ca urmare a faptului că a fost evacuată prin forță de către personalul pârâtului, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Timiș prin Decizia civilă nr. 1281 din 21 septembrie 2007 a respins acțiunea formulată de reclamantă reținând în esență că reclamanta nu a făcut nici un fel de probe în sensul existenței unei înțelegeri cu pârâtul pentru o eventuală prelungire a contractului de închiriere pe care l-a încheiat cu aceasta, nu a făcut dovada nici măcar că s-a adresat cu o cerere pârâtului prin care să solicite o prelungire a contractului. S-a reținut că instanța nu are nici un temei în virtutea căruia să poată obliga pârâtul la prelungirea sau încheierea unui nou contract de închiriere cu reclamanta în condițiile în care pârâtul este proprietarul spațiului și orice măsură luată în acest sens ar conduce la încălcarea dreptului de proprietate și a dispozițiilor art. 480 C. civ.

potrivit cărora „proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut (…)”. Prin Decizia civilă nr. 2/A din 14 ianuarie 2008 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins apelul declarat de reclamanta SC R.C.I. SRL confirmând soluția pronunțată de instanța de fond. În argumentarea acestei soluții instanța de control judiciar a reținut că pârâtul nu poate fi obligat în contra și peste voința sa să încheie un nou contract sau să-l prelungească pe cel vechi cu atât mai mult cu cât susținerea de neplată a chiriei restante nici nu a fost contestată de reclamantă.

Din dispozițiile contractuale sau legale incidente în cauză, nu rezultă nici un temei în baza căruia să poată fi obligat pârâtul la prelungirea sau încheierea unui nou contract de închiriere cu reclamanta, în condițiile în care pârâtul este proprietarul spațiului și orice măsură luată în acest sens ar conduce la încălcarea dreptului de proprietate și a dispozițiilor art. 480 C. civ. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta SC R.C.I. SRL întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului declarat reclamanta a criticat decizia recurată privind reținerea în mod greșit de către instanța de apel că nu mai folosesc spațiul închiriat întrucât au fost reintrodu-și în spațiul din litigiu în baza ordonanței președințiale prin intermediul executorului judecătoresc.

Totodată recurenta-reclamantă prin criticile formulate arată că instanța de apel nu a avut în vedere actul adițional la contractul de închiriere atunci când a reținut că nu a fost achitată chiria la zi și că nu există temei legal pentru a fi obligată pârâta la prelungirea contractului de închiriere. La termenul din data de 30 octombrie 2008 recurenta-reclamantă, a solicitat, prin cerere scrisă, să se ia act de renunțarea la judecată. Înalta Curte, a luat în examinare cererea formulată de recurenta-reclamantă în temeiul art. 246 C. proc. civ. și a reținut. Potrivit art. 246 C. proc. civ. renunțarea la judecată poate avea loc în tot cursul judecății, în fața primei instanțe sau a instanței de apel ori acelei de recurs, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.

În speță manifestarea de voință a recurentei (fila 18 dosar recurs) în sensul de a renunța la judecarea cererii de recurs reprezintă un act de dispoziție al acesteia, care nu este supus cenzurii instanței. În consecință, Înalta Curte având în vedere cererea formulată de recurenta-reclamantă, apreciază îndeplinite cerințele prevăzute de art. 246 C. proc. civ. privind renunțarea la judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea la judecarea recursului declarat de reclamanta SC R.C.I. SRL Timișoara împotriva Deciziei civile nr. 2/A din 14 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 30 octombrie 2008.