CASE OF HART AND OTHERS v. THE UNITED KINGDOM

CAUZA DE CAUZĂ A SECȚIUNEI PRIVIND REGATUL UNIT (Depunerea nr. 61019/00, 61394/00, 61398/00, 63471/00 și 63481/00) HOTĂRÂREA (Regulamentul francez) Strasburg 6 februarie 2007 Prezenta hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Hart și alții c. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Augusta secțiune), ședința ca o cameră compusă din: Președintele Casadevall Sir Nicolas Bratza Bonello Traja Pavlovschi Šikuta dna Hirvelä, judecători și dl T.L. Grefierul de secțiune inițial, deliberat în privat la 16 ianuarie 2007, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cinci cereri (nus. 61019/00, 61394/00, 61398/00, 63471/00 și 63481/00) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord au depus Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și libertăților fundamentale („Convenția”) de dl Paul Hart, dl Patrick Clancy, dl Durham Burt, dl David Hill și dl Jeffrey Lewis la 2 august 2000, 15 septembrie 2000, 15 septembrie 2000, 28 septembrie 2000 și, respectiv, 29 septembrie 2000. Toți reclamanții au fost reprezentați în fața Curții de către Pierce Glynn Sollicitors, Londra. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley, al Oficiului Extern și al Commonwealth. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolelor 8 și 14 din Convenția și a art. 1 din Protocolul nr. 1 Prin decizia parțială din 15 ianuarie 2002, Curtea a hotărât să comunice aceste cereri. De asemenea, a hotărât să se alăture acestor cereri la alte cereri (n. 5837/00, 60274/00, 60940/00, 61781/00, 62966/00, 63476/00, 63478/00 și 63507/00). 5. La 6 mai 2003, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat că aceste cereri sunt admisibile în măsura în care plângerile referitoare la alocarea mamei văduvă și a declarat restul fiecărei cereri inadmisibilă. FACTELE CIRCUMSTANTELE CAUZULUI Dl Hart dl Hart s-a născut în 1957 și trăiește în West Sussex. Soția sa a murit la 10 mai 1994. Susținerea sa pentru beneficiile văduvelor a fost făcută în octombrie 1997 și din nou în februarie 2000 și a fost respinsă la 29 februarie 2000 din cauza faptului că el nu a avut dreptul la beneficii văduvelor pentru că el nu a fost o femeie. Reclamantul nu a apelat pe măsură ce el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nici o prestație de securitate nu este plătită văduvelor în temeiul Legii Regatului Unit. Dl Clancy Dl Clancy s-a născut în 1950 și trăiește în Cornwall. Soția sa a murit la 17 noiembrie 1997. El a încercat să ceară beneficii la sfârșitul lunii noiembrie 1997, dar s-a spus că nu are dreptul. Susținerea sa reală pentru beneficiile văduvelor a fost făcută atunci la 26 mai 2000 și a fost respins la 2 iunie 2000 pe motiv că nu are dreptul la beneficiile văduvelor pentru că nu era femeie. Reclamantul nu a apelat după cum a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu sunt plătite prestații de securitate pentru văduvi în temeiul Legii Regatului Unit. Dl Burt Burt s-a născut în 1950 și trăiește în Edinburgh. 10. Soția sa a murit la 17 februarie 1997. Susținerea sa pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 23 mai 2000 și a fost respinsă la 30 mai 2000 din cauza faptului că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor pentru că el nu era o femeie. Reclamantul nu a apelat pe măsură ce el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nici o prestație de securitate nu era plătită văduvelor în temeiul Legii Regatului Unit. Dl Hill 11. Dl Hill s-a născut în 1939 și trăiește în Carmathenshire. 12. Soția sa a murit la 28 martie 1993. Susținerea pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 28 mai 1993, dar Agenția de Beneficii nu a acceptat să-și proceseze cererea. El a scris din nou Agenția de Beneficii la 8 mai 2000 și a fost respins la 15 mai 2000 din cauza faptului că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor pentru că nu era o femeie. Reclamantul nu a apelat după cum a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu sunt plătite prestații de securitate pentru văduvi în temeiul Legii Regatului Unit. Dl Lewis 13. Dl Lewis s-a născut în 1944 și trăiește în Newport. 14. Soția sa a murit la 11 iulie 1995. Susținerea sa pentru beneficiile văduvelor a fost făcută în aprilie 1999 și a fost respinsă la 17 mai 2000 din cauza faptului că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor pentru că nu era o femeie. Reclamantul nu a apelat după cum a luat în considerare sau a fost sfătuit că un astfel de remediu va fi obligat să eșueze deoarece nu era plătit nici o garanție pentru văduvi în temeiul Legii Regatului Unit. HOTĂRÂREA DOMNĂ ȘI PRATICĂ 15 . Legea și practicile interne relevante sunt descrise în hotărârea Curții în Willis v. Regatul Unit , nr. 36042/97 , §§§ 26, CEDO 2002-IV. HOTĂRÂREA 16. Prin scrisoarea din 11 mai 2005, Guvernul contestat a informat Curtea că, în ceea ce privește cererile de alocare a mamei văduve (WMA) și de plată a vieții (WPt), nu există, în principiu, nici o justificare obiectivă în momentul în care nu se plătesc aceste prestații, atât văduvilor, cât și văduvelor, dar că guvernul a avut o apărare în temeiul articolului 6 din Legea privind drepturile omului din 1998 (HRA). Acesta a remarcat că, având în vedere acest lucru, mulțimea de cazuri dinaintea Curții și faptul că apărarea HRA era aplicabilă numai în domeniul intern, guvernul a fost pregătit, în principiu, să soluționeze toate cererile formulate de văduvi împotriva Regatului Unit care rezultă din modalitățile aplicabile înainte de aprilie 2001 pentru plata WMA și WPt. 17. În mai 2006, Guvernul contestat a trimis o listă a reclamanților care au fost propuse o soluționare a cererilor și care au acceptat astfel de plăți, inclusiv reclamanții actuali. 18. La 15 mai 2006, reprezentantul reclamanților a notificat Curții că dl Hart a fost oferit 11 016,11 GBP, dl Clancy a fost oferit 10 564,06 GBP, dl Burt a fost oferit 7 162,40 GBP, dl Hill a fost oferit 7.062,08 GBP și dl Lewis a fost oferit 8 392,56 GBP și au acceptat plata. Reprezentantul a fost trimisă o scrisoare la 13 octombrie 2006 ce a solicitat confirmarea faptului că nu erau în curs niciun aspect al cererilor și că, în consecință, Curtea ar lua în considerare eliminarea fiecărui caz din lista sa în ansamblu. Prin scrisoarea din 9 noiembrie 2006, reprezentantul a confirmat faptul că nu existau reclamații în suspensie, astfel încât procedura ar putea fi încheiată. 19. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 20. În consecință, cererea ar trebui să fie eliminată din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS 1. Decide să dispună de cererile celorlalte la care au fost alăturate. Decide să scoată cererile din listă. Efectuat în engleză și notificat în scris la 6 februarie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. T.L. Președintele grefierului Josep Casadevall Early

FOURTH SECTION

CASE OF

HART AND OTHERS v. THE UNITED KINGDOM

(Applications nos. 61019/00, 61394/00, 61398/00, 63471/00, and 63481/00)

JUDGMENT

(Friendly Settlement)

STRASBOURG

6 February 2007

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Hart and Others v. the United Kingdom,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

J.

Casadevall

,

President

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

Mr

G.

Bonello

,

Mr

K.

Traja

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

J.

Šikuta

,

Mrs

P.

Hirvelä,

judges

,

and Mr

T.L.

Early

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 16 January 2007,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in five applications (nos. 61019/00, 61394/00, 61398/00, 63471/00, and 63481/00) against the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by Mr Paul Hart, Mr Patrick Clancy, Mr Durham Burt, Mr David Hill and Mr Jeffrey Lewis on 2 August 2000, 15 September 2000, 15 September 2000, 28 September 2000 and 29 September 2000 respectively.

2.

The applicants were all represented before the Court by Pierce Glynn Solicitors, London. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office.

3.

The applicants complained under Articles 8 and 14 of the Convention

and Article 1 of Protocol No. 1

that, because they were men, they were denied social security benefits equivalent to those received by widows.

4.

By partial decision of 15 January 2002 the Court decided to communicate these applications. It also decided to join these applications to other applications (nos. 5837/00, 60274/00, 60940/00, 61781/00, 62966/00, 63476/00, 63478/00 and 63507/00).

THE FACTS

A.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

A.

Mr Hart

5.

Mr Hart was born in 1957 and lives in West Sussex.

6.

His wife died on 10 May 1994. His claim for widows’ benefits was made on October 1997 and again in February 2000 and was rejected on 29 February 2000 on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman. The applicant did not appeal as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no security benefits were payable to widowers under United Kingdom Law.

B.

Mr Clancy

7.

Mr Clancy was born in 1950 and lives in Cornwall.

8.

His wife died on 17 November 1997. He tried to claim for benefits in late November 1997 but was told he was not entitled. His actual claim for widows’ benefits was then made on 26 May 2000 and was rejected on 2 June 2000 on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman. The applicant did not appeal as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no security benefits were payable to widowers under United Kingdom Law.

C.

Mr Burt

9.

Mr Burt was born in 1950 and lives in Edinburgh.

10.

His wife died on 17 February 1997. His claim for widows’ benefits was made on 23 May 2000 and was rejected on 30 May 2000 on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman. The applicant did not appeal as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no security benefits were payable to widowers under United Kingdom Law.

D.

Mr Hill

11.

Mr Hill was born in 1939 and lives in Carmathenshire.

12.

His wife died on 28 March 1993. His claim for widows’ benefits was made on 28 May 1993 but the Benefits Agency did not accept to process his claim. He wrote to the Benefits Agency again on 8 May 2000 and was rejected on 15 May 2000 on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman. The applicant did not appeal as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no security benefits were payable to widowers under United Kingdom Law.

E.

Mr Lewis

13.

Mr Lewis was born in 1944 and lives in Newport.

14.

His wife died on 11 July 1995. His claim for widows’ benefits was made in April 1999 and was rejected on 17 May 2000 on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman. The applicant did not appeal as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no security benefits were payable to widowers under United Kingdom Law.

B.

RELEVANT DOMESTIC LAW AND PRACTICE

15.

The relevant domestic law and practice are described in the Court’s judgment in

Willis v. the United Kingdom

, no. 36042/97, §§

14

‑

26, ECHR 2002-IV.

THE LAW

16.

By a letter of 11 May 2005 the respondent Government informed the Court that the House of Lords had decided, in relation to the claims for Widowed Mother’s Allowance (WMA) and Widow’s Payment (WPt), that there was in principle no objective justification at the relevant time for not paying these benefits to widowers as well as widows, but that the Government had a defence under section 6 of the Human Rights Act 1998 (the HRA). It noted that, in view of this, the multitude of cases before the Court and the fact that the HRA defence was only applicable in the domestic arena, the Government were prepared, in principle, to settle all claims made by widowers against the United Kingdom arising out of the arrangements applicable prior to April 2001 for the payment of WMA and WPt.

17.

In May 2006 the respondent Government sent a list of applicants who had been proposed a settlement of their claims and who had accepted such payments, including the present applicants.

19.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

20.

Accordingly, the applications should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

to

disjoin the applications from the others to which they were joined.

2.

Decides

to strike the applications out of the list.

Done in English, and notified in writing on 6 February 2007, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

T.L.

Early

Josep

Casadevall

Registrar

President