CASE OF O'CONNELL AND OTHERS v. THE UNITED KINGDOM

CAUZUL CU O'CONNELL ȘI ALȚII v. REGATUL UNIT (Aplicații nr. 58370/00, 61781/00 și 62966/00) JUDGMENTUL (Resoluție îndrăgostită) STRASBOURG 22 mai 2007 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul O'Connell și alții v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiunea), ședința ca o cameră compusă din: Casadevall Președintele Sir Nicolas Bratza Bonello Traja Pavlovschi Šikuta dna Hirvelä, judecătorii și dl T.L. Grefierul Secțiunii Prime Deliberat în privat la 3 mai 2007, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: PROCEDIU Cazul a fost originat în trei cereri (nus.

58370/00, 61781/00 și 62966/00) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord au depus Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și libertăților fundamentale („Convenția”) de dl Daniel O'Connell, dl Roy Smith și dl Peter Boak, respectiv la 9 iunie 2000, 8 august 2000 și 13 septembrie 2000. Primele două reclamante au fost reprezentate în fața Curții de către dl Allamby, un avocat care practică la Belfast. Al treilea reclamant a fost nereprezentat în fața Curții. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Oficiului pentru Externe și Commonwealth. Reclamanții se plângeau în temeiul articolelor 8 și 14 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 care, deoarece erau bărbați, au fost negate prestații de securitate socială echivalente celor primite de văduve.

Prin decizia parțială din 15 ianuarie 2002, Curtea a hotărât să comunice aceste cereri și să se alăture acestora la alte cereri (nus. 60274/00, 60940/00, 61019/00, 61394/00, 61398/00, 63471/00, 63476/00, 63478/00, 63481/00, 63507/00). La 6 mai 2003, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat că aceste cereri sunt admisibile în măsura în care plângerile vizând alocarea mamei văduvă de la data celei de-a doua cereri ale reclamanților și a declarat restul cererii inadmisibilă. CIRCUMSTĂRILE CAUZULUI Dl O'Connell Reclamantul s-a născut în 1942 și trăiește la Belfast. Soția sa a murit la 31 decembrie 1993, lândându-l cu doi copii născuți în 1984 și 1986. A doua afirmație pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 11 mai 2000 și a fost respins la 24 mai 2000 din cauza faptului că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor pentru că nu era o femeie.

Societatea sa a murit la 11 noiembrie 1998, lăsând-l cu doi copii născuți în 1985 și 1987. A doua afirmație a lui pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 10 mai 2000 și a fost respinsă la 18 mai 2000 din cauza faptului că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor pentru că nu era o femeie. Reclamantul nu a apelat pe măsură ce el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu există astfel de prestații de securitate socială sunt plătite văduvelor în temeiul legii Regatului Unit. Dl Boak 10. Soția sa a murit la 16 septembrie 1990, lăsând-l cu un copil născut în 1990. A doua cerere pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 3 mai 2000 și a fost respins la ceva timp după ce nu avea dreptul la beneficiile văduvelor pentru că nu era femeie.

Reclamantul nu a apelat după cum a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nici o prestație de securitate nu a fost plătită vădilor în temeiul legii Regatului Unit. II. HOTĂRÂREA DOMETICĂ ȘI PRACTICĂ 12 . Legea și practicile interne relevante sunt descrise în hotărârea Curții în cazul Willis v. Regatul Unit , nr. 36042/97 , §§§ 26, CEDO 2002-IV. HOTĂRÂREA 13. Prin scrisoarea din 11 mai 2005, Guvernul contestat a informat Curtea că, în ceea ce privește cererile de alocare a mamei văduve (WMA) și de plată a vieții (WPt), nu există, în principiu, nici o justificare obiectivă în momentul în care nu se plătesc aceste beneficii la văduvii, precum și la văduvii, dar că guvernul a avut o apărare în temeiul articolului 6 din Legea privind drepturile omului din 1998 (HRA).

Acesta a remarcat că, având în vedere acest lucru, mulțimea de cazuri dinaintea Curții și faptul că apărarea HRA era aplicabilă numai în domeniul intern, guvernul a fost pregătit, în principiu, să soluționeze toate cererile formulate de văduvi împotriva Regatului Unit care rezultă din modalitățile aplicabile înainte de aprilie 2001 pentru plata WMA și WPt. 14. Prin scrisoarea din 18 ianuarie 2007, reprezentantul primelor două reclamante a notificat Curtea că dl O'Connell a fost oferit 5.210.20 GBP și că dl Smith a fost oferit 16.397.15 GBP și că au acceptat plata. La 19 ianuarie 2007, reprezentantul a fost trimis o scrisoare a Registrului care a afirmat că, dacă nu a fost primit niciun răspuns contrar până la 2 februarie 2007, Curtea ar putea lua în considerare eliminarea cererilor din lista sa în întregime.

La 26 octombrie 2006, dl Boak a notificat Curtea că s-a ajuns la o soluție în ceea ce privește cererea sa. În ianuarie 2007, Registrul l-a informat că ar trebui să furnizeze detalii privind soluționarea și că Curtea va lua în considerare apoi eliminarea cazului din lista sa în întregime. La 29 ianuarie 2007, dl Boak a informat Curtea că i-a fost oferit 6 017,65 GBP în decontare integrală și finală și că a acceptat plata. 15. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții).

16. În consecință, cererea ar trebui eliminată din listă. Pentru aceste motive, Curtea UNANIMOUS decide să se alăture cererilor celorlalte la care au fost alăturate; decide să scoată cererile din lista sa de cazuri. Efectuate în limba engleză, și notificate în scris la 22 mai 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. T.L. Președintele Registrului Josep C Asadevall

FOURTH SECTION

CASE OF O'CONNELL AND OTHERS v. THE UNITED KINGDOM (Applications nos. 58370/00, 61781/00 and 62966/00) JUDGMENT (Friendly settlement) STRASBOURG 22 May 2007 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of O'Connell and Others v. the United Kingdom, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of: Mr J. Casadevall , President , Sir Nicolas Bratza , Mr G. Bonello , Mr K. Traja , Mr S. Pavlovschi , Mr J. Šikuta , Mrs P. Hirvelä, judges , and Mr T.L. Early , Section Registrar , Having deliberated in private on 3 May 2007, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

A. Mr O'Connell

RELEVANT DOMESTIC LAW AND PRACTICE

12. The relevant domestic law and practice is described in the Court's judgment in the case of Willis v. the United Kingdom , no. 36042/97, §§ 14 ‑ 26, ECHR 2002-IV. THE LAW

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1. Decides to disjoin the applications from the others to which they were joined; 2. Decides to strike the applications out of its list of cases. Done in English, and notified in writing on 22 May 2007, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. T.L. Early Josep C asadevall Registrar President