ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 586/2010

Deliberând asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Contestatoarea G.I.R., prin cererea înregistrată la 5 mai 2009, a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 318 teza finală, retractarea Deciziei nr. 4449 din 2 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, cu motivarea că instanța „nu a analizat” problema juridică supusă atenției prin motivele de recurs și anume „calitatea de succesibil (…), de moștenitor legal”. Analizând contestația în anulare specială cu referire la dispozițiile legale invocate raportate la considerentele deciziei ce se solicită a fi retractată, Înalta Curte va constata caracterul nefondat al căii de atac pentru argumentele ce succed.

Art. 318, teza finală C. proc. civ., reglementează ipoteza în care instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Prin considerentele deciziei, prin care recursul declarat de G.I.R. a fost respins, se arată că succesiunea testamentară a legatarei E.K. a fost dezbătută și finalizată prin emiterea certificatului din 28 martie 1964, în temeiul căruia statul a dobândit imobilul în litigiu prin vacanță succesorală. Existența certificatului de moștenitor care legitimează dreptul de proprietate al statului, instituie o prezumție de opțiune succesorală a autorului reclamantului în privința legatului cu titlu particular, până la proba contrară care se poate discuta numai în cadrul unei acțiuni separate, de anulare a certificatului de vacanță succesorală.

Se concluzionează că, atâta timp cât „certificatul de vacanță succesorală este în ființă, dreptul de proprietate al statului asupra imobilului în litigiu este legitimat așa încât G.I.R. nu este persoană îndreptățită în sensul art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001”. Din expunerea motivelor avute în vedere de instanța de recurs la pronunțarea soluției adoptate reiese că motivul invocat de contestatoare, calitatea sa de succesoare și, drept consecință, incidența dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a fost analizat câtă vreme s-a reținut că certificatul de vacanță succesorală ce atestă dreptul de proprietate al statului asupra bunului solicitat nu a fost anulat. Drept urmare, dispozițiile art. 318 teza finală C. proc.

civ. nu sunt aplicabile, întrucât instanța a examinat argumentele aduse de contestatoare referitoare la calitatea sa de moștenitoare atunci când a relevat existența certificatului de vacanță succesorală în temeiul căruia moștenirea a fost culeasă de Statul român.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea G.I.R. împotriva Deciziei nr. 4449 din 02 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 februarie 2010.