ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 586/2010

Deliberând asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., constată următoarele:

Contestatoarea

G.I.R., prin cererea înregistrată la 5 mai 2009,

a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 318 teza finală, retractarea Deciziei

nr. 4449 din 2 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, cu motivarea că instanța „nu a analizat”

problema juridică supusă atenției prin motivele de recurs și anume „calitatea

de succesibil (…), de moștenitor legal”.

Analizând contestația în anulare specială cu

referire la dispozițiile legale invocate raportate la considerentele deciziei

ce se solicită a fi retractată, Înalta Curte va constata caracterul nefondat al

căii de atac pentru argumentele ce succed.

Art. 318, teza finală C. proc. civ.,

reglementează ipoteza în care instanța, respingând recursul sau admițându-l

numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de

modificare sau de casare.

Prin considerentele deciziei, prin care recursul

declarat de G.I.R. a fost respins, se arată că succesiunea testamentară a

legatarei E.K. a fost dezbătută și finalizată prin emiterea certificatului din 28

martie 1964, în temeiul căruia statul a dobândit imobilul în litigiu prin

vacanță succesorală.

Existența certificatului de moștenitor care

legitimează dreptul de proprietate al statului, instituie o prezumție de

opțiune succesorală a autorului reclamantului în privința legatului cu titlu

particular, până la proba contrară care se poate discuta numai în cadrul unei

acțiuni separate, de anulare a certificatului de vacanță succesorală.

Se concluzionează că, atâta timp cât

„certificatul de vacanță succesorală este în ființă, dreptul de proprietate al

statului asupra imobilului în litigiu este legitimat așa încât G.I.R. nu este

persoană îndreptățită în sensul art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001”.

Din expunerea motivelor avute în vedere de

instanța de recurs la pronunțarea soluției adoptate reiese că motivul invocat

de contestatoare, calitatea sa de succesoare și, drept consecință, incidența

dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a fost analizat câtă

vreme s-a reținut că certificatul de vacanță succesorală ce atestă dreptul de

proprietate al statului asupra bunului solicitat nu a fost anulat.

Drept urmare, dispozițiile art. 318 teza finală C.

proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât instanța a examinat argumentele aduse

de contestatoare referitoare la calitatea sa de moștenitoare atunci când a relevat

existența certificatului de vacanță succesorală în temeiul căruia moștenirea a

fost culeasă de Statul român.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea

G.I.R. împotriva Deciziei nr. 4449 din 02 aprilie

2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 2 februarie 2010.