ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2751/2011

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 12 iulie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și a fost menținută măsura arestării preventive. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a constatat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate, în raport cu dispozițiile art. 139 și 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpata criticând soluția ca netemeinică și nelegală, solicitând punerea în libertate. Înalta Curte, analizând încheierea prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. constată că aceasta este temeinică și legală. Inculpata a fost trimisă în judecată pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reținându-se că în cursul anului 2010 a pretins și primit sume de bani de la mai multe persoane pentru a interveni pe lângă persoane cu funcții de conducere din cadrul Spitalului Clinic de Urgență Craiova, a Gărzii de Mediu și a Direcției de Sănătate Publică Dolj pentru a determina angajarea pe diverse funcții în cadrul acestor instituții.

Înalta Curte constată că, în cauză, există indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptelor reținute în sarcina inculpatei, indicii confirmate de hotărârea de condamnare a primei instanțe. Gravitatea faptelor presupus săvârșite de inculpată, precum și comportamentul său pe durata procesului, în sensul că s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală și a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, au justificat aprecierea instanței care a luat măsura preventivă că inculpata prezintă pericol pentru ordinea publică. Temeiurile ce au determinat luarea măsurii sunt actuale și în continuare impun menținerea arestării preventive. În actuala fază a procesului penal, a soluționării apelului, pentru o bună administrate a justiției și având în vedere atitudinea anterioară a inculpatei, nu se impune înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

De aceea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat, urmând ca în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. să fie obligată inculpata la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată M.M. împotriva Încheierii din 12 iulie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 12352/63/2011. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 iulie 2011. Procesat de GGC - N