ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2751/2011

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 iulie 2011 a Curții de

Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca

neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura

obligării de a nu părăsi localitatea și a fost menținută măsura arestării preventive.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a constatat că temeiurile ce au determinat luarea

măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și impun în continuare privarea

de libertate, în raport cu dispozițiile art. 139 și 148 lit. f) C. proc. pen.,

întrucât lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol pentru ordinea

publică.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs inculpata criticând soluția ca netemeinică și

nelegală, solicitând punerea în libertate.

Înalta Curte,

analizând încheierea prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu,

conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. constată că

aceasta este temeinică și legală.

Inculpata a fost

trimisă în judecată pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de

art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. reținându-se că în cursul anului 2010 a pretins și primit

sume de bani de la mai multe persoane pentru a interveni pe lângă persoane cu

funcții de conducere din cadrul Spitalului Clinic de Urgență Craiova, a Gărzii

de Mediu și a Direcției de Sănătate Publică Dolj pentru a determina angajarea

pe diverse funcții în cadrul acestor instituții.

Înalta Curte constată

că, în cauză, există indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptelor

reținute în sarcina inculpatei, indicii confirmate de hotărârea de condamnare a

primei instanțe.

Gravitatea faptelor

presupus săvârșite de inculpată, precum și comportamentul său pe durata

procesului, în sensul că s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea

penală și a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor

martori, au justificat aprecierea instanței care a luat măsura preventivă că

inculpata prezintă pericol pentru ordinea publică.

Temeiurile ce au

determinat luarea măsurii sunt actuale și în continuare impun menținerea

arestării preventive.

În actuala fază a

procesului penal, a soluționării apelului, pentru o bună administrate a

justiției și având în vedere atitudinea anterioară a inculpatei, nu se impune

înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

De aceea, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge,

ca nefondat, recursul formulat, urmând ca în conformitate cu art. 192 alin. (2)

C. proc. pen. să fie obligată inculpata la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată M.M. împotriva Încheierii

din 12 iulie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, pronunțată în Dosarul nr. 12352/63/2011.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 iulie 2011.

Procesat de GGC - N