- Dosarul nr.
- 524/229/2011
- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția penală
- Data
- 28 februarie 2012
Decizia nr. 2744/2012 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 524/229/2011 — recurs împotriva sentinței nr. 88/2012 a Curții de Apel București
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 88 din 28 februarie 2012 Curtea de Apel București, secția a I-a penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.C. împotriva Rezoluției nr. 2307/II/2/2011 din data de 5 septembrie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel a reținut următoarele: În data de 16 februarie 2011, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a înregistrat Adresa nr. 108.103 din 08 februarie 2011, emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița - Serviciul de Investigații Criminale, prin care s-a înaintat o plângere formulată de numitul C.C.
din municipiul Fetești, județul Ialomița, în vederea efectuării de cercetări împotriva subinspectorului de poliție G.A., din cadrul Poliției Municipiului Fetești, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen. în urma efectuării actelor față de G.A. - subinspector de poliție în cadrul Poliției Municipiului Fetești cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., a rezultat că în anul 2010, la Poliția Municipiului Fetești s-a aflat în lucru dosarul penal nr. 1516/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fetești, în care s-au efectuat cercetări pentru săvârșirea unor fapte penale reclamate de C.C.
în luna septembrie 2010, dosarul a fost repartizat spre soluționare subinspectorului G.A. din cadrul Poliției Municipiului Fetești, care are calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare. După data primirii dosarului, subinspectorul G.A. a efectuat mai multe acte premergătoare începerii urmăririi penale, care s-au materializat prin întocmirea Referatului nr. 1516/P/2010, din 12 ianuarie 2011, prin care s-a propus neînceperea urmăririi penale împotriva numiților G.Z., M.G. și S.D.C. Soluțiile de neurmărire propuse de subinspectorul G.A. au fost confirmate prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Fetești din data de 03 februarie 2011, dată în Dosarul nr. 1516/P/2010, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numiților G.Z., M.G.
și S.D.C., în plus, prin aceeași rezoluție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții C.G. și N.R. - primarul și, respectiv, secretarul Primăriei Municipiului Fetești, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Potrivit declarației reclamantului și a datelor consemnate pe site-ul ..., la data respectivă, pe rolul Judecătoriei Fetești era înregistrat Dosarul nr. 524/229/2011 (termen de judecată pe data de 01 septembrie 2011), ce are ca obiect plângerea formulată de C.C. împotriva soluției dispuse în Dosarul nr. 1516/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fetești. Prin Rezoluția din data de 25 iulie 2011, dată în Dosarul nr. 237/P/2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita G.A.
- subinspector de poliție în cadrul Poliției Municipiului Fetești, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen. La pronunțarea soluției s-a avut în vedere faptul că în afară de simpla bănuială a reclamantului, în urma cercetărilor nu au rezultat date sau indicii din care să se tragă concluzia că numita G.A. a săvârșit aceste acțiuni sau inacțiuni, care să fi avut ca rezultat sustragerea sau distrugerea unor acte din Dosarul nr. 1516/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fetești. Împotriva acestei rezoluții, petentul persoană vătămată C.C. a formulat plângere la Procurorul General, fiind respinsă, conform Rezoluției nr. 2307/II/2/2011 din data de 5 septembrie 2011. Aceste două rezoluții au fost contestate, de către petent, în instanță.
Pentru dovedirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., trebuie probate, fără putință de tăgadă, trei aspecte esențiale: - existența documentelor a căror dispariție se invocă; - sustragerea sau distrugerea, cu intenție, a acelor documente; - identitatea persoanei care a săvârșit respectiva sustragere sau distrugere. În urma efectuării actelor premergătoare în prezenta cauză au fost identificate o parte dintre actele indicate de către petent în plângere, iar cu privire la cele patru acte indicate în plângerea petentului, care nu au putut fi identificate, nu rezultă faptul că acestea au fost depuse sau administrate în Dosarul nr. 1516/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fetești.
Mai mult, nu au putut fi administrate probe din care să rezulte vreo acțiune ilicită a numitei G.A., nefiind astfel răsturnată prezumția de nevinovăție de care se bucură aceasta. În vederea soluționării faptelor reclamate, la data de 05 aprilie 2011, procurorul a procedat la audierea reclamantului C.C., ocazie cu care acesta a declarat că, în perioada soluționării Dosarului nr. 1516/P/2010, a depus mai multe înscrisuri din care, o parte le-a înmânat subinspectorului G.A., o altă parte le-a predat ofițerului de serviciu de la Poliția Mun. Fetești iar restul le-a trimis prin serviciul poștal. De asemenea, petentul a mai declarat că, pe data de 09 decembrie 2010, în prezența lucrătorului de poliție I.V., a examinat sumar actele existente în Dosarul nr. 1516/P/2010, ocazie cu care a constatat că din dosar lipsesc o parte din acte, astfel:
Plângerea prin care a solicitat efectuarea de cercetări împotriva primarului și a secretarului Primăriei Mun. Fetești, pe nume C.G. și N.R., pentru săvârșirea unor fapte care au legătură cu cele imputate numiților G.Z., S.D.C. și M.G.;
Declarația dată în fața subinsp. G.A., cu privire la faptele săvârșite de C.G. și N.R., referitoare la faptele de complicitate săvârșite de aceștia;
Copia procesului-verbal din luna septembrie 1999, emis la Consiliului Local Fetești, referitor la inventarierea unui puț și a suprafeței de 468 mp, trecut în domeniul public;
Copia hotărârii din luna septembrie 1999 adoptată de Consiliul Fetești;
Declarația dată în fața subinsp. G.A. în care, prin altele, a solicitat să fie confruntat cu G.Z., S.D.C. și M.G.;
Sesizarea adresată șefului Poliției Mun. Fetești, prin care a reclamat că intimatul făptuitor G.A. nu-și face datoria, că nu-l lasă să studieze dosarul și că actele din dosar nu sunt numerotate;
Cererea în care a solicitat ca subinspectorul G.A. să facă copii de pe un dosar clasat;
Cererea de intervenție prin care a solicitat ca subinspectorul G.A. să se autosesizeze cu privire la actele false întocmite de funcționarii Primăriei Fetești;
Cererea prin care a solicitat ca subinspectorul G.A. să depună la dosar o copie de pe soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă într-un dosar penal soluționat la nivelul Poliției și Parchetului Mun. Fetești. S-a mai arătat, că împotriva subinspectorului G.A. s-au efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii sustragere sau distrugerea de înscrisuri, prev. și ped. de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen. Potrivit textului, constituie infracțiune sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris care se află în păstrarea ori în deținerea unui organ sau unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 C. proc. pen., săvârșită de un funcționar public în exercitarea atribuțiunilor de serviciu. Cu ocazia audierii, intimatul făptuitor G.A. a declarat că nu este adevărat faptul că au fost sustrase sau distruse acte din Dosarul nr. 1516/P/2010, cum susține reclamantul C.C. Legat de actele invocate de reclamant în declarația dată pe 05 aprilie 2011, subinspectorul G.A. a arătat că acestea se află la dosarul cauzei, mai puțin cele descrise la pct. 4, 8 și 9 despre care a arătat nu le-a primit, precum și declarația menționată la pct. 2 despre care a declarat că nu-și amintește ca reclamantul să fi dat o astfel de declarație. Tot cu ocazia audierii, intimatul făptuitor G.A. a declarat că este posibil ca o parte din actele invocate să fie clasate la nivelul Poliției Mun. Fetești. Pentru clarificarea aspectelor sesizate de C.C., s-au solicitat copii de actele existente în Dosarul nr. 1516/P/2010, precum și de pe actele care au fost clasate la Poliția Mun. Fetești. Din examinarea acestor acte, s-a constatat că, în perioada soluționării faptelor ce au făcut obiectul Dosarului nr. 1516/P/2010, C.C. a înaintat mai multe plângeri, din care, o parte au făcut obiectul unor lucrări, în prezent clasate, care au fost înregistrate în registrul cartat cu litera „R", existent la nivelul Poliției Mun. Fetești. Printre actele clasate se numără și patru declarații date de C.C., din care două datate 29 septembrie 2010, iar celelalte două datate 21 octombrie 2010, respectiv 22 noiembrie 2010. Pe cale de consecință, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată, plângerea petentului C.C. întrucât nu au putut fi administrate probe care să dovedească vinovăția subinspectorului de poliție G.A. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul C.C. susținând că acesta este admisibil. Recursul este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care s-a respins plângerea și a fost menținută rezoluția sau ordonanța de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă. În consecință, constatând că în speță, sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 28 februarie 2012, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și în dispozitivul sentinței atacate. Printre modificările aduse Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor se regăsește și suprimarea unor căi de atac, respectiv și a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Ca atare, întrucât recurentul petiționar a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul C.C. împotriva Sentinței penale nr. 88 din 28 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligându-l pe recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul C.C. împotriva Sentinței penale nr. 88 din 28 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2012. Procesat de GGC - N