ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2744/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 88 din 28 februarie

2012 Curtea de Apel București, secția a I-a penală, a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul C.C. împotriva Rezoluției nr.

2307/II/2/2011 din data de 5 septembrie 2011 a Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a pronunța

această hotărâre Curtea de Apel a reținut următoarele:

În data de 16

februarie 2011, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a

înregistrat Adresa nr. 108.103 din 08 februarie 2011, emisă de Inspectoratul de

Poliție al Județului Ialomița - Serviciul de Investigații Criminale, prin care

s-a înaintat o plângere formulată de numitul C.C. din municipiul Fetești,

județul Ialomița, în vederea efectuării de cercetări împotriva subinspectorului

de poliție G.A., din cadrul Poliției Municipiului Fetești, sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 242 alin. (1) și (3) C.

pen. în urma efectuării actelor față de G.A. - subinspector de poliție în

cadrul Poliției Municipiului Fetești cercetat sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., a rezultat că în

anul 2010, la Poliția Municipiului Fetești s-a aflat în lucru dosarul penal nr.

1516/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fetești, în care s-au

efectuat cercetări pentru săvârșirea unor fapte penale reclamate de C.C. în

luna septembrie 2010, dosarul a fost repartizat spre soluționare

subinspectorului G.A. din cadrul Poliției Municipiului Fetești, care are

calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare. După data primirii

dosarului, subinspectorul G.A. a efectuat mai multe acte premergătoare

începerii urmăririi penale, care s-au materializat prin întocmirea Referatului

nr. 1516/P/2010, din 12 ianuarie 2011, prin care s-a propus neînceperea urmăririi

penale împotriva numiților G.Z., M.G. și S.D.C. Soluțiile de neurmărire propuse

de subinspectorul G.A. au fost confirmate prin rezoluția Parchetului de pe

lângă Judecătoria Fetești din data de 03 februarie 2011, dată în Dosarul nr.

1516/P/2010, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva

numiților G.Z., M.G. și S.D.C., în plus, prin aceeași rezoluție, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de numiții C.G. și N.R. - primarul și,

respectiv, secretarul Primăriei Municipiului Fetești, pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Potrivit declarației

reclamantului și a datelor consemnate pe site-ul ..., la data respectivă, pe

rolul Judecătoriei Fetești era înregistrat Dosarul nr. 524/229/2011 (termen de

judecată pe data de 01 septembrie 2011), ce are ca obiect plângerea formulată

de C.C. împotriva soluției dispuse în Dosarul nr. 1516/P/2010 al Parchetului de

pe lângă Judecătoria Fetești.

Prin Rezoluția din

data de 25 iulie 2011, dată în Dosarul nr. 237/P/2011, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita

G.A. - subinspector de poliție în cadrul Poliției Municipiului Fetești, sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen.

La pronunțarea soluției s-a avut în vedere faptul că în afară de simpla

bănuială a reclamantului, în urma cercetărilor nu au rezultat date sau indicii

din care să se tragă concluzia că numita G.A. a săvârșit aceste acțiuni sau

inacțiuni, care să fi avut ca rezultat sustragerea sau distrugerea unor acte

din Dosarul nr. 1516/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fetești.

Împotriva acestei

rezoluții, petentul persoană vătămată C.C. a formulat plângere la Procurorul

General, fiind respinsă, conform Rezoluției nr. 2307/II/2/2011 din data de 5

septembrie 2011.

Aceste două rezoluții

au fost contestate, de către petent, în instanță.

Pentru dovedirea

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., trebuie

probate, fără putință de tăgadă, trei aspecte esențiale:

- existența

documentelor a căror dispariție se invocă;

- sustragerea sau

distrugerea, cu intenție, a acelor documente;

- identitatea

persoanei care a săvârșit respectiva sustragere sau distrugere.

În urma efectuării

actelor premergătoare în prezenta cauză au fost identificate o parte dintre

actele indicate de către petent în plângere, iar cu privire la cele patru acte

indicate în plângerea petentului, care nu au putut fi identificate, nu rezultă

faptul că acestea au fost depuse sau administrate în Dosarul nr. 1516/P/2010 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Fetești.

Mai mult, nu au putut

fi administrate probe din care să rezulte vreo acțiune ilicită a numitei G.A.,

nefiind astfel răsturnată prezumția de nevinovăție de care se bucură aceasta.

În vederea

soluționării faptelor reclamate, la data de 05 aprilie 2011, procurorul a

procedat la audierea reclamantului C.C., ocazie cu care acesta a declarat că,

în perioada soluționării Dosarului nr. 1516/P/2010, a depus mai multe

înscrisuri din care, o parte le-a înmânat subinspectorului G.A., o altă parte

le-a predat ofițerului de serviciu de la Poliția Mun. Fetești iar restul le-a

trimis prin serviciul poștal. De asemenea, petentul a mai declarat că, pe data

de 09 decembrie 2010, în prezența lucrătorului de poliție I.V., a examinat

sumar actele existente în Dosarul nr. 1516/P/2010, ocazie cu care a constatat

că din dosar lipsesc o parte din acte, astfel:

care a solicitat efectuarea de cercetări împotriva primarului și a secretarului

Primăriei Mun. Fetești, pe nume C.G. și N.R., pentru săvârșirea unor fapte care

au legătură cu cele imputate numiților G.Z., S.D.C. și M.G.;

fața subinsp. G.A., cu privire la faptele săvârșite de C.G. și N.R.,

referitoare la faptele de complicitate săvârșite de aceștia;

procesului-verbal din luna septembrie 1999, emis la Consiliului Local Fetești,

referitor la inventarierea unui puț și a suprafeței de 468 mp, trecut în

domeniul public;

din luna septembrie 1999 adoptată de Consiliul Fetești;

fața subinsp. G.A. în care, prin altele, a solicitat să fie confruntat cu G.Z.,

S.D.C. și M.G.;

șefului Poliției Mun. Fetești, prin care a reclamat că intimatul făptuitor G.A.

nu-și face datoria, că nu-l lasă să studieze dosarul și că actele din dosar nu

sunt numerotate;

solicitat ca subinspectorul G.A. să facă copii de pe un dosar clasat;

intervenție prin care a solicitat ca subinspectorul G.A. să se autosesizeze cu

privire la actele false întocmite de funcționarii Primăriei Fetești;

a solicitat ca subinspectorul G.A. să depună la dosar o copie de pe soluția de

neîncepere a urmăririi penale dispusă într-un dosar penal soluționat la nivelul

Poliției și Parchetului Mun. Fetești.

S-a mai arătat, că

împotriva subinspectorului G.A. s-au efectuat acte premergătoare începerii

urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii sustragere sau

distrugerea de înscrisuri, prev. și ped. de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen.

Potrivit textului, constituie infracțiune sustragerea ori distrugerea unui

dosar, registru, document sau orice alt înscris care se află în păstrarea ori

în deținerea unui organ sau unei instituții de stat ori al unei alte unități

din cele la care se referă art. 145 C. proc. pen., săvârșită de un funcționar

public în exercitarea atribuțiunilor de serviciu. Cu ocazia audierii, intimatul

făptuitor G.A. a declarat că nu este adevărat faptul că au fost sustrase sau

distruse acte din Dosarul nr. 1516/P/2010, cum susține reclamantul C.C. Legat

de actele invocate de reclamant în declarația dată pe 05 aprilie 2011,

subinspectorul G.A. a arătat că acestea se află la dosarul cauzei, mai puțin

cele descrise la pct. 4, 8 și 9 despre care a arătat nu le-a primit, precum și

declarația menționată la pct. 2 despre care a declarat că nu-și amintește ca

reclamantul să fi dat o astfel de declarație. Tot cu ocazia audierii, intimatul

făptuitor G.A. a declarat că este posibil ca o parte din actele invocate să fie

clasate la nivelul Poliției Mun. Fetești.

Pentru clarificarea

aspectelor sesizate de C.C., s-au solicitat copii de actele existente în

Dosarul nr. 1516/P/2010, precum și de pe actele care au fost clasate la Poliția

Mun. Fetești. Din examinarea acestor acte, s-a constatat că, în perioada

soluționării faptelor ce au făcut obiectul Dosarului nr. 1516/P/2010, C.C. a

înaintat mai multe plângeri, din care, o parte au făcut obiectul unor lucrări,

în prezent clasate, care au fost înregistrate în registrul cartat cu litera

„R", existent la nivelul Poliției Mun. Fetești. Printre actele clasate se

numără și patru declarații date de C.C., din care două datate 29 septembrie

2010, iar celelalte două datate 21 octombrie 2010, respectiv 22 noiembrie 2010.

Pe cale de

consecință, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată, plângerea

petentului C.C. întrucât nu au putut fi administrate probe care să dovedească

vinovăția subinspectorului de poliție G.A.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petiționarul C.C. susținând că acesta este

admisibil.

Recursul este

inadmisibil.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost

modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri

pentru accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care

s-a respins plângerea și a fost menținută rezoluția sau ordonanța de neurmărire

penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.

În consecință,

constatând că în speță, sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de

28 februarie 2012, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010,

Înalta Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de

altfel atât în minuta, cât și în dispozitivul sentinței atacate.

Printre modificările

aduse Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea

soluționării proceselor se regăsește și suprimarea unor căi de atac, respectiv

și a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia

plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în

judecată.

Ca atare, întrucât

recurentul petiționar a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în

vigoare, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de

petiționarul C.C. împotriva Sentinței penale nr. 88 din 28 februarie 2012 a

Curții de Apel București, secția I penală, conform art. 385

15

pct. 1

lit. a) C. proc. pen., obligându-l pe recurentul petiționar la plata

cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul C.C. împotriva Sentinței penale

nr. 88 din 28 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 septembrie 2012.

Procesat de GGC - N