ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2178/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 11590 din 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Vi-a Comercială a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC M. SRL în contradictoriu cu pârâta SC I.C.E. F. – F.C.E. SA, reținând, în esență, că reclamanta avea temei contractual să ocupe spațiul și să îl folosească, astfel încât acțiunea de recuperare a investițiilor este nefondată, cu atât mai mult cu cât îi revenea obligația efectuării acestora.

Curtea de Apel București - secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 449 de la 10 noiembrie 2010, a admis apelul declarat de reclamanta SC M. SRL, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 126.251,8 lei reprezentând despăgubiri, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate, cu motivarea că investițiile care reprezintă reparații capitale ale bunului închiriat cad în sarcina locatorului, acesta fiind obligat să suporte contravaloarea lor, pentru că are obligația legală de a menține lucrul în stare de a servi la întrebuințarea pentru care a fost închiriat, în lipsa acestora, bunul închiriat neputând fi folosit potrivit întrebuințării pentru care s-a încheiat contractul.

Împotriva acestei decizii, pârâta SC I.C.E. F. – F.C.E. SA a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei comerciale recurate în sensul respingerii în tot a apelului promovat de către reclamanta SC M. SRL și menținerea în tot a sentinței comerciale nr. 11580 din 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială. În argumentarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că încheierea contractului și nivelul chiriei agreat prin contrat cu reclamanta au avut ca fundament inclusiv realizarea de către aceasta pe cheltuiala exclusivă și proprie a investițiilor, prevederile art. 5 din contract fiind extrem de clare, în sensul asumării în totalitate a tuturor costurilor aferente investițiilor, urmând, ca pe cale de consecință, să beneficieze de un nivel de chirie preferențial, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Obiectul contractului de închiriere de la 03 aprilie 2006, așa cum este acesta prevăzut la art. 2, îl constituie închirierea activului Depozit în suprafață de 3100 mp situat în HPP, după cum urmează: - 1060 mp la intrarea în vigoare a contractului; - 2040 mp condiționat de finalizarea investițiilor asumate la art. 5.3. până la 31 decembrie 2007, respectiv realizarea unui nou record de canalizare și a unui nou racord de alimentare cu apă potabilă pentru locator. Așadar, predarea suprafeței de 2040 mp era condiționată de finalizarea investițiilor asumate de locatar până la 31 decembrie 2007, ceea ce s-a și întâmplat, acest lucru rezultând din procesul verbal de la 12 iulie 2007, semnat de ambele părți fără obiecțiuni.

Hotărârea instanței de apel, sub acest aspect, a intrat în puterea lucrului judecat, reclamanta neînțelegând să recureze decizia instanței de apel, situație în care nu mai poate invoca pe calea întâmpinării apărări privind netemeinicia și nelegalitatea deciziei recurate de pârâtă. Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 1420 și următoarele C. civ., înalta Curte apreciază că, în mod eronat, instanța de apel a reținut că părțile nu au convenit asupra modului de suportare a contravalorii investițiilor prevăzute la art. 5.3. din contractul de închiriere, deoarece obligația asumată de locatar cu privire la investițiile menționate este o obligație de rezultat, strict precizată sub aspectul obiectului și scopului urmărit, debitorul - în speță, reclamanta obligându-se ca, desfășurând o anumită activitate, să atingă un rezultat bine stabilit.

Asumându-și realizarea investițiilor, reclamanta și-a asumat și suportarea costurilor aferente acestora, dispozițiile contractuale fiind clare și neîndoielnice, respectiv : locatarul se obligă să realizeze un nou racord de canalizare pentru locator (art. 5.3. paragraful 1) locatarul se obligă să realizeze în aceleași condiții și un nou racord de alimentare cu apă potabilă a locatorului ( art. 5.3. paragraful 2 ). Deoarece nu este reglementată prin norme imperative, părțile, prin stipulație contrară, au înțeles să deroge de la prevederea potrivit căreia locatorul este obligat să efectueze toate reparațiile, inclusiv cele locative, cu atât mai mult cu cât racordurile noi urmau să deservească și reclamantei, aceasta neavând nicio pretenție legată de acestea la momentul semnării procesului verbal încheiat de către părți.

Constatând că instanța de apel a nesocotit dispozițiile legale incidente în speță anterior menționate, respectiv art. 969 și 1420 C. civ., înalta Curte, reținând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admite recursul declarat de recursul declarat de pârâta SC I.C.E. F. – F.C.E. SA București împotriva deciziei nr. 449 de la 10 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a Vl-a Comercială, modifică decizia recurată și respinge apelul formulat de reclamanta SC M. SRL împotriva sentinței nr. 11590 din 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a comercială. În temeiul art. 274 C. proc. civ., dispune obligarea intimatei la plata sumei de 49.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată conform documentelor justificative depuse în susținerea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de declarat de recursul declarat de pârâta SC I.C.E. F. – F.C.E. SA București împotriva deciziei nr. 449 de la 10 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a Vi-a Comercială, modifică decizia recurată și respinge apelul formulat de reclamanta SC M. SRL împotriva sentinței nr. 11590 din 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a VI a comercială. Obligă intimata la plata sumei de 49.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 iunie 2011.