ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2076/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

1553 din 19 iunie 2009, Tribunalul Comercial

Mureș a respins cererea

formulată și precizată de reclamanta SC P.C. SRL în contradictoriu cu pârâta SC

R.I.B. SA, cu motivarea că debitarea a fost perfect legală în condițiile

prevăzute în mod explicit de către părți convențional, iar nerespectarea

obligației de înstrăinare a imobilului până la rambursarea integrală a

creditului atrage după sine sancțiunea prevăzută de art. 15.2 din contract,

respectiv dreptul băncii de a declara creditul exigibil imediat și, ca urmare,

autorizarea acordată de reclamantă băncii de a-i debita conturile curente în

mod automat cu sumele scadente aferente creditului - astfel cum se stipulează

în mod explicit în art. 16.1 din contract.

Curtea

de Apel Brașov - secția comercială, prin decizia nr. 89/Ap de la 21 octombrie

2010, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reținând că, sub

aspectul efectelor produse de oferta apelantei în raport cu contraoferta băncii

și de condițiile impuse de această contraoferta, în mod corect instanța de fond

a tăcut aplicarea art. 982 C. civ. privind interpretarea actelor juridice, iar

împrejurarea că apelanta nu a solicitat prin ofertă sa radierea ipotecii, nu

are relevanță în raport cu operațiunea de rambursare contestată de apelantă,

temeiul juridic pentru aceasta constituindu-l convenția părților (art. 969 C.

civ.) astfel cum a fost modificată prin acceptarea contraofertei băncii și

prevederile Legii nr. 190/1999 art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 5 alin. (2) cu

privire la natura juridică și efectele contractului de credit ipotecar.

Împotriva

acestei decizii, reclamanta SC P.C. SRL Tâmăveni prin lichidator judiciar

Cabinet Individual de Insolvență L.C.Ș. a formulat recurs, solicitând admiterea

recursului în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea în tot a

deciziei comerciale nr. 511 din 14 decembrie 2010 în sensul admiterii acțiunii

astfel cum a fost formulată și precizată.

În

argumentarea motivelor de recurs, reclamanta a învederat că instanța de apel și

instanța de fond au interpretat greșit adresa nr. 65/2008, al cărei conținut

este extrem de explicit, iar prin adresa nr. 8220/2009, pârâta a trecut la

declararea abuzivă a exigibilității anticipate a creditului în lipsa oricărei

culpe a apelantei, prima instanță ignorând efectele ingerinței băncii în contul

apelantei.

Înalta

Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin

adresa nr. 65/2008, recurenta a solicitat băncii acordul în

vederea vânzării imobilului ipotecat, fără nicio

circumstanțiere, omițând,

însă, prevederile art. 5 din legea nr. 190/1999

privind creditul ipotecar

pentru investiții

imobiliare potrivit cărora până la rambursarea integrală a

creditului

ipotecar pentru investiții imobiliar, imobilul ipotecat va putea fi înstrăinat

numai cu acordul prealabil, în scris, al creditorului ipotecar, sancțiunea

instituită de legiuitor fiind nulitatea absolută a actelor încheiate cu

nerespectarea acestor clauze.

Din

interpretarea coroborată a contractului de credit și a prevederilor legale

incidente în cauză, rezultă că acordul băncii cu privire la vânzarea imobilului

ipotecat și, pe cale de consecință, cu privire la modificarea contractului de

credit, nu putea fi dat decât în condițiile rambursării anticipate a

creditului, situație în care se impune respingerea ca nefondat a motivului de

recurs privind interpretarea eronată a adresei nr. 65/2008.

Cu privire la motivul de recurs privind declararea abuzivă a

exigibilității anticipate a creditului, înalta Curte reține, de asemenea,

caracterul nefondat al acestuia, având în vedere că aceasta nu face obiectul

judecății în prezenta cauză, ci are în vedere situația creată prin Decizia nr. 439/R

din 05 septembrie 2009 a Curții de Apel Târgu-Mureș, pronunțată pe calea

ordonanței președințiale.

Declararea exigibilității anticipate a întregii creanțe

asupra reclamantei și recuperarea acestei creanțe prin valorificarea

garanțiilor contractuale, inclusiv soldul contului curent s-a făcut avându-se în

vedere riscul de credit ridicat al reclamantei și în aplicarea art. 5, 13 și 17

lit. f) din contractul de credit încheiat între părți.

Față

de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC P.C. SRL

Târnăveni prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență L.C.Ș. împotriva

deciziei nr. 89/Ap de la 21 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov

- Secția Comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC P.C. SRL Târnăveni prin lichidator judiciar

Cabinet Individual de Insolvență L.C.Ș. împotriva deciziei nr. 89/Ap de la 21

octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția Comercială ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 26 mai 2011.