ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 549/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 3 ianuarie 2012, reclamantul A.C., în contradictoriu cu pârâta C.A.S. Caraș-Severin, a solicitat anularea actului administrativ, decizia de impunere nr. 871137 din 10 octombrie 2011, comunicată la data de 17 octombrie 2011, prin care a fost obligat la plata sumei de 7.035,01 lei, reprezentând: 2.544 lei contribuție la fondul social de sănătate și 4.491,01 lei majorări și penalități de întârziere aferente anului 2006 pentru veniturile realizate din convenția civilă încheiată cu U.C.M.R., Județul Caraș-Severin.

Prin aceeași cerere a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1867 din 15 martie 2012, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin . În motivarea soluției pronunțate, Tribunalul Suceava a reținut, în esență, că, potrivit art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 raportat la art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, cererea de anulare a titlului de creanță fiscală este de competența tribunalului de la domiciliul reclamantului sau de la sediul autorității pârâte.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul arată că are domiciliul în Suceava, dar indică drept adresă pentru comunicarea actelor de procedură Odorheiul Secuiesc, Județul Harghita, respectiv aceeași adresă consemnată ca domiciliu al contribuabilului în decizia de impunere contestată și menționată inclusiv de contestator în procedura prealabilă parcursă conform art. 205 din O.G. nr. 92/2003. Având în vedere că, deși i s-a solicitat de instanță, reclamantul nu a depus dovada domiciliului sau reședinței astfel cum rezultă din cartea de identitate și întrucât în contencios administrativ prin alegerea unilaterală de domiciliu nu se pot înfrânge normele de competență teritorială, tribunalul constată că nu este competent teritorial să soluționeze cererea pendinte și, întrucât cert este numai sediul autorității pârâte, Tribunalul Suceava, în temeiul art. 158 alin. (1) și (3) C.proC.

civ., a declinat competența în favoarea Tribunalului Caraș-Severin. Tribunalul Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1088 din 28 septembrie 2012, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Caraș-Severin, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două tribunale, a suspendat, din oficiu, orice altă procedură, până la soluționarea conflictului și a înaintat dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului, respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea soluției pronunțate, Tribunalul Caraș-Severin a reținut, în esență, că o biectul cererii formulate de reclamant îl reprezintă anularea unui act administrativ și suspendarea executării acestuia, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, iar, din actele și lucrările dosarului, rezultă că reclamantul are menționate două adrese (de domiciliu), respectiv în Suceava și în Odorheiul Secuiesc (fila 6 și 11 dosar). În raport cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și având în vedere domiciliul indicat de reclamant în acțiunea formulată (fila 3 dosar), instanța competentă este Tribunalul Suceava. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. După cum rezultă din lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele: În cauză, reclamantul a învestit instanța cu o acțiune în contencios administrativ având ca obiect anularea actului administrativ, decizia de impunere nr. 871137 din 10 octombrie 2011, comunicată la data de 17 octombrie 2011, prin care a fost obligat la plata sumei de 7.035,01 lei, reprezentând: 2.544 lei contribuție la fondul social de sănătate și 4.491,01 lei majorări și penalități de întârziere aferente anului 2006 pentru veniturile realizate din convenția civilă încheiată cu U.C.M.R., Județul Caraș-Severin.

Prin aceeași cerere a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, „reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale”. Este adevărat că în cererea de chemare în judecată reclamantul a menționat că are domiciliul în Municipiul Suceava, Județul Suceava și a indicat adresa de comunicare a actelor de procedură în localitatea Odorheiu Secuiesc, B4, Județul Harghita.

Însă, deși Tribunalul Suceava a pus în vedere reclamantului (conform încheierii din 9 februarie 2012 și adresei din 10 februarie 2012) să depună la dosar copia cărții de identitate, reclamantul a depus la dosarul Tribunalului Suceava răspuns la întâmpinare la data de 5 martie 2012, fără a se conforam dispoziției instanței de a depune copia cărții de identitate. Or, întrucât reclamantul nu a făcut dovada adresei de domiciliu indicată în cererea de chemare în judecată, Tribunalul Suceava în mod corect a constatat că nu îi revine competența teritorială de soluționare a acțiunii și, în temeiul art. 158 alin. (1) și (3) C.proc. civ. raportat la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a trimis cauza instanței competente să o soluționeze în raport cu domiciliul pârâtului, C.J.P.

Caraș-Severin, care își are sediul cert în raza teritorială a Tribunalului Caraș-Severin. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C.proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A.C. în contradictoriu cu pârâta C.A.S. Caraș–Severin în favoarea Tribunalului Caraș-Severin. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2013.