ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 549/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 549/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cererea de chemare
în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Suceava la data de 3 ianuarie 2012, reclamantul A.C., în
contradictoriu cu pârâta C.A.S. Caraș-Severin, a solicitat anularea actului
administrativ, decizia de impunere nr. 871137 din 10 octombrie 2011, comunicată
la data de 17 octombrie 2011, prin care a fost obligat la plata sumei de
7.035,01 lei, reprezentând: 2.544 lei contribuție la fondul social de sănătate
și 4.491,01 lei majorări și penalități de întârziere aferente anului 2006
pentru veniturile realizate din convenția civilă încheiată cu U.C.M.R., Județul
Caraș-Severin. Prin aceeași cerere a solicitat suspendarea executării actului
administrativ în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Hotărârile care au
generat conflictul negativ de competență
Tribunalul Suceava, secția
de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1867 din 15 martie
2012, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin
.
În
motivarea soluției pronunțate, Tribunalul Suceava a reținut, în esență, că,
potrivit art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 raportat la art. 10 alin. (1)
și (3) din Legea nr. 554/2004, cererea de anulare a titlului de creanță fiscală
este de competența tribunalului de la domiciliul reclamantului sau de la sediul
autorității pârâte.
Prin
cererea de chemare în judecată reclamantul arată că are domiciliul în Suceava,
dar indică drept adresă pentru comunicarea actelor de procedură Odorheiul
Secuiesc, Județul Harghita, respectiv aceeași adresă consemnată ca domiciliu al
contribuabilului în decizia de impunere contestată și menționată inclusiv de
contestator în procedura prealabilă parcursă conform art. 205 din O.G. nr. 92/2003.
Având în
vedere că, deși i s-a solicitat de instanță, reclamantul nu a depus dovada
domiciliului sau reședinței astfel cum rezultă din cartea de identitate și
întrucât în contencios administrativ prin alegerea unilaterală de domiciliu nu
se pot înfrânge normele de competență teritorială, tribunalul constată că nu
este competent teritorial să soluționeze cererea pendinte și, întrucât cert
este numai sediul autorității pârâte, Tribunalul Suceava, în temeiul art. 158 alin.
(1) și (3) C.proC. civ., a declinat competența în favoarea Tribunalului
Caraș-Severin.
Tribunalul
Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,
prin sentința civilă nr. 1088 din 28 septembrie 2012, a admis excepția de
necompetență teritorială a Tribunalului Caraș-Severin, a declinat competența de
soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit
conflictul negativ de competență între cele două tribunale, a suspendat, din
oficiu, orice altă procedură, până la soluționarea conflictului și a înaintat
dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului, respectiv Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
În
motivarea soluției pronunțate,
Tribunalul Caraș-Severin a reținut, în esență, că o
biectul cererii formulate de reclamant îl reprezintă
anularea unui act administrativ și suspendarea executării acestuia, în temeiul art.
15 din Legea nr. 554/2004, iar, din actele și lucrările dosarului, rezultă că
reclamantul are menționate două adrese (de domiciliu), respectiv în Suceava și
în Odorheiul Secuiesc (fila 6 și 11 dosar).
În raport
cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și având în vedere
domiciliul indicat de reclamant în acțiunea formulată (fila 3 dosar), instanța
competentă este Tribunalul Suceava.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Argumente de fapt
și de drept relevante
Înalta Curte
constatând
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21, art. 22 alin. (3)
C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu
obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
După cum rezultă din lucrările
dosarului, Înalta Curte reține următoarele:
În cauză, reclamantul
a învestit instanța cu o acțiune în contencios administrativ având ca obiect
anularea actului
administrativ, decizia de impunere nr. 871137 din 10 octombrie 2011, comunicată
la data de 17 octombrie 2011, prin care a fost obligat la plata sumei de
7.035,01 lei, reprezentând: 2.544 lei contribuție la fondul social de sănătate
și 4.491,01 lei majorări și penalități de întârziere aferente anului 2006
pentru veniturile realizate din convenția civilă încheiată cu U.C.M.R., Județul
Caraș-Severin. Prin aceeași cerere a solicitat suspendarea executării actului
administrativ în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 10 alin.
(3) din Legea nr. 554/2004, „reclamantul se poate adresa instanței de la
domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat
pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția
necompetenței teritoriale”.
Este adevărat că în
cererea de chemare în judecată reclamantul a menționat că are domiciliul în
Municipiul Suceava, Județul Suceava și a indicat adresa de comunicare a actelor
de procedură în localitatea Odorheiu Secuiesc, B4, Județul Harghita.
Însă, deși Tribunalul
Suceava
a pus în vedere reclamantului (conform încheierii din 9 februarie
2012 și adresei din 10 februarie 2012) să depună la dosar copia cărții de
identitate, reclamantul a depus la dosarul Tribunalului Suceava răspuns la
întâmpinare la data de 5 martie 2012, fără a se conforam dispoziției instanței
de a depune copia cărții de identitate.
Or,
întrucât reclamantul nu a făcut dovada adresei de domiciliu indicată în cererea
de chemare în judecată, Tribunalul Suceava în mod corect a constatat că nu îi
revine competența teritorială de soluționare a acțiunii și, în temeiul art. 158
alin. (1) și (3) C.proc. civ. raportat la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,
a trimis cauza instanței competente să o soluționeze în raport cu domiciliul
pârâtului, C.J.P. Caraș-Severin, care își are sediul cert în raza teritorială a
Tribunalului Caraș-Severin.
Temeiul legal al
regulatorului de competență
Având în vedere
considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C.proc. civ., Înalta Curte
va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A.C. în contradictoriu cu pârâta
C.A.S. Caraș–Severin în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 februarie 2013.