ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 653/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, reclamantul M.S.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Odorheiu Secuiesc - Comisia Locală pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 și Instituția Prefectului Județului Harghita - Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, repunerea în termenul legal de a ataca pct. IV din procesul-verbal de ședință a pârâtei de rândul 1 din 19 iulie 2010, care consemnează propunerea Comisiei Locale Odorheiu Secuiesc pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, nr. 2839/2009 și nr. 3001/2010, iar, ca o consecință a admiterii cererii de repunere în termen, a solicitat anularea actului administrativ individual din 18 ianuarie 2011. 2. Hotărârile care au generat conflictul de competență Prin Sentința civilă nr. 81 din 14 ianuarie 2013, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul M.S.

în favoarea Tribunalului Harghita, reținând că actul atacat, emis de Instituția Prefectului Județului Harghita este un act administrativ, în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 544/2004. Învestit cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Tribunalului Harghita, prin Sentința civilă nr. 2832 din 12 iunie 2013, a admis excepția de necompetență materială a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Curții de Apel Târgu Mureș pentru a hotărî asupra conflictului.

3. Hotărârea prin care a fost soluționat conflictul de competență Prin Sentința nr. 44/CC din 2 iulie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, reținând, în esență, următoarele: Prin actul a cărui anulare se solicită - adresa nr. 398/SL/2011 - Instituția Prefectului Județului Harghita a comunicat reclamantului că, potrivit art. 27 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, în situația în care se considera lezat în drepturi cu privire la modul de soluționare de către Comisia locală de fond funciar a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, avea posibilitatea de a formula, în termen de 10 zile de la afișarea modului de soluționare a cererii, contestație la Comisia județeană de fond funciar.

De asemenea, prin același act i s-a comunicat reclamantului că reclamația pe care a depus-o sub nr. 398/2011 la Instituția prefectului nu poate fi considerată contestație în sensul prevăzut de lege, deoarece termenul legal este depășit (Dosarul nr. 424/268/2011 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc). Așadar, reclamantul a urmat procedura administrativ-prealabilă reglementată de legile fondului funciar și, fiind nemulțumit de modul de soluționare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, a formulat contestație în urma căreia a fost emis actul a cărui anulare o solicită în prezenta cauză. Rezultă, astfel, că suntem în prezența unui act emis în procedura specială reglementată de Legea nr. 18/1991, iar faptul că acest act nu poartă denumirea de hotărâre (astfel cum prevede art. 53 din Legea nr. 18/1991) nu este de natură a schimba natura juridică a actului, natură juridică conferită de legiuitor, iar nu de eventuala terminologie folosită de emitentul actului.

Acest lucru este cu atât mai evident cu cât în finalul acțiunii sale reclamantul a solicitat instanței, în eventualitatea admiterii cererii de anulare a actului amintit, să dispună obligarea pârâtei de rând 2 să emită o hotărâre prin care să dispună ca pârâta de rând 1 să valideze anexele prevăzute de Legea nr. 18/1991, iar, ulterior, pârâta de rând 2 să elibereze titlul de proprietate în favoarea antecesoarei reclamantului, invocând prevederile Legii nr. 18/1991 și ale H.G. nr. 1172/2001.

Nici aspectul referitor la faptul că emitentul actului ar fi Instituția Prefectului județului Harghita nu este de natură a schimba natura juridică a actului, atâta vreme cât, pe de-o parte, prin acesta s-a răspuns (soluționat) contestației formulate de reclamant în temeiul Legii nr. 18/1991 (împotriva art. IV din procesul-verbal al Comisiei locale de fond funciar care consemnează propunerea 2839/2009, 3001/2010 a Comisiei locale Odorheiu Secuiesc pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 - Dosarul nr. 424/268/2011 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc). Pe de altă parte, prefectul județului este președintele Comisiei Județene de fond funciar, conform art. 4 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 890/2005.

De altfel, caracterizarea acțiunii reclamantului ca aparținând domeniului special de reglementare al legilor fondului funciar este dată de conținutul concret al solicitărilor acestuia și de argumentele invocate în motivarea lor, fiind lipsit de relevanță pentru stabilirea competenței instanței temeiul juridic invocat de reprezentantul reclamantului la termenul de judecată din data de 14 ianuarie 2013 (art. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004). Aceasta deoarece stabilirea în corect a temeiului acțiunii este o obligație a instanței impusă de rolul activ pe care aceasta trebuie să-l exercite conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ. 4. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, a declarat recurs reclamantul M.A., în calitate de moștenitor al mamei sale, M.An..

În esență, recurentul susține că actul contestat reprezintă refuzul nejustificat al autorității publice de a soluția petiția sa, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, nefiind un act emis în temeiul Legii nr. 18/1991, esențial fiind faptul că actul este emis de Prefectul Județului Harghita, în calitatea sa de prefect, iar nu în calitate de președinte al Comisiei Județene pentru Aplicare a Legii nr. 18/1991, entități juridice diferite. Totodată, recurentul susține că, pentru a fi în prezența unui act emis de Comisia Județeană pentru Aplicare a Legii nr. 18/1991, actul trebuia să fie semnat de toți membrii comisiei, iar nu numai de către președintele acesteia. În același sens, recurentul arată că actul contestat nu face parte dintre actele prevăzute de H.G.

nr. 890/2005 și de Legea nr. 18/1991, întrucât nu soluționează o petiție formulată în baza acestei legi, ci reprezintă refuzul de soluționare pe fond a unei petiții formulate în temeiul Legii nr. 18/1991. Recurentul arată că a invocat drept temei al acțiunii prevederile art. 2 alin. (2) și art. 4 din Legea nr. 554/2004. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor invocate de recurent și a prevederilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamantul a învestit instanța cu o acțiune având ca obiect anularea Adresei nr. 398/SL/2011 emisă de Instituția Prefectului Județului Harghita, prin care i s-a comunicat faptul că, potrivit art. 27 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin H.G.

nr. 890/2005, în situația în care se considera lezat în drepturi cu privire la modul de soluționare de către Comisia locală de fond funciar a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, avea posibilitatea de a formula, în termen de 10 zile de la afișarea modului de soluționare a cererii, contestație la Comisia județeană de fond funciar, iar reclamația depusă sub nr. 398/2011 la Instituția prefectului nu poate fi considerată contestație în sensul prevăzut de lege, deoarece termenul legal este depășit (Dosarul nr. 424/268/2011 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc). Se observă că actul contestat reprezintă răspunsul dat de Instituția Prefectului la contestația formulată împotriva pct. IV din procesul-verbal al ședinței Comisiei Locale Odorheiu Secuiesc pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, nr. 2839/2009, 3001/2010 (5), cu susținerea că în mod nelegal s-a propus acordarea de despăgubiri defunctei M.An.

pentru suprafața de 1,3606 ha din terenul de 1,8112 ha, proprietatea tabulară a defunctei, înscrisă în CF nr. 9 Beclean, top 2481, 2482, 2485. În sensul celor reținute de Curtea de Apel Târgu Mureș, este evident faptul că actul contestat a fost emis în procedura specială reglementată de Legea nr. 18/1991, în condițiile în care emitentul actului - Prefectul Județului - îndeplinește și atribuția de președinte al Comisiei Județene de fond funciar, conform art. 4 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 890/2005, astfel că răspunsul pe care reclamantul îl contestă în cauză este subsumat exercitării atribuțiilor speciale conferite prefectului în limitele cadrului legal delimitat de Legea nr. 18/1991 și legislația subsecventă acesteia.

Invocarea de către reclamant a unor prevederi din Legea nr. 554/2004 nu este de natură a schimba calificarea juridică și cadrul legal aplicabil actului contestat, iar, sub acest aspect, Curtea de Apel Târgu Mureș în mod corect și-a exercitat rolul activ în aplicarea prevederilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.A. împotriva Sentinței nr. 44/CC din 2 iulie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2014. Procesat de GGC - CL