ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 653/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, reclamantul M.S. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Odorheiu Secuiesc - Comisia

Locală pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 și Instituția Prefectului Județului

Harghita - Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, repunerea în

termenul legal de a ataca pct. IV din procesul-verbal de ședință a pârâtei de

rândul 1 din 19 iulie 2010, care consemnează propunerea Comisiei Locale

Odorheiu Secuiesc pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, nr. 2839/2009 și nr.

3001/2010, iar, ca o consecință a admiterii cererii de repunere în termen, a

solicitat anularea actului administrativ individual din 18 ianuarie 2011.

generat conflictul de competență

Prin Sentința civilă

nr. 81 din 14 ianuarie 2013, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a declinat

competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul M.S. în favoarea

Tribunalului Harghita, reținând că actul atacat, emis de Instituția Prefectului

Județului Harghita este un act administrativ, în sensul art. 1 alin. (1) din

Legea nr. 544/2004.

Învestit cu

soluționarea cauzei prin declinare de competență, Tribunalului Harghita, prin

Sentința civilă nr. 2832 din 12 iunie 2013, a admis excepția de necompetență

materială a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența de

soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, a constatat

ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a

înaintat dosarul Curții de Apel Târgu Mureș pentru a hotărî asupra

conflictului.

care a fost soluționat conflictul de competență

Prin Sentința nr.

44/CC din 2 iulie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, reținând, în esență,

următoarele:

Prin actul a cărui

anulare se solicită - adresa nr. 398/SL/2011 - Instituția Prefectului Județului

Harghita a comunicat reclamantului că, potrivit art. 27 alin. (3) din

Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, în situația în care se considera

lezat în drepturi cu privire la modul de soluționare de către Comisia locală de

fond funciar a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, avea

posibilitatea de a formula, în termen de 10 zile de la afișarea modului de

soluționare a cererii, contestație la Comisia județeană de fond funciar. De

asemenea, prin același act i s-a comunicat reclamantului că reclamația pe care

a depus-o sub nr. 398/2011 la Instituția prefectului nu poate fi considerată

contestație în sensul prevăzut de lege, deoarece termenul legal este depășit

(Dosarul nr. 424/268/2011 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc).

Așadar, reclamantul a

urmat procedura administrativ-prealabilă reglementată de legile fondului

funciar și, fiind nemulțumit de modul de soluționare a cererii de reconstituire

a dreptului de proprietate, a formulat contestație în urma căreia a fost emis

actul a cărui anulare o solicită în prezenta cauză.

Rezultă, astfel, că

suntem în prezența unui act emis în procedura specială reglementată de Legea

nr. 18/1991, iar faptul că acest act nu poartă denumirea de hotărâre (astfel

cum prevede art. 53 din Legea nr. 18/1991) nu este de natură a schimba natura

juridică a actului, natură juridică conferită de legiuitor, iar nu de eventuala

terminologie folosită de emitentul actului.

Acest lucru este cu

atât mai evident cu cât în finalul acțiunii sale reclamantul a solicitat

instanței, în eventualitatea admiterii cererii de anulare a actului amintit, să

dispună obligarea pârâtei de rând 2 să emită o hotărâre prin care să dispună ca

pârâta de rând 1 să valideze anexele prevăzute de Legea nr. 18/1991, iar,

ulterior, pârâta de rând 2 să elibereze titlul de proprietate în favoarea

antecesoarei reclamantului, invocând prevederile Legii nr. 18/1991 și ale H.G.

nr. 1172/2001.

Nici aspectul

referitor la faptul că emitentul actului ar fi Instituția Prefectului județului

Harghita nu este de natură a schimba natura juridică a actului, atâta vreme

cât, pe de-o parte, prin acesta s-a răspuns (soluționat) contestației formulate

de reclamant în temeiul Legii nr. 18/1991 (împotriva art. IV din

procesul-verbal al Comisiei locale de fond funciar care consemnează propunerea

2839/2009, 3001/2010 a Comisiei locale Odorheiu Secuiesc pentru aplicarea Legii

nr. 18/1991 - Dosarul nr. 424/268/2011 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc). Pe

de altă parte, prefectul județului este președintele Comisiei Județene de fond

funciar, conform art. 4 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 890/2005.

De altfel,

caracterizarea acțiunii reclamantului ca aparținând domeniului special de

reglementare al legilor fondului funciar este dată de conținutul concret al

solicitărilor acestuia și de argumentele invocate în motivarea lor, fiind

lipsit de relevanță pentru stabilirea competenței instanței temeiul juridic

invocat de reprezentantul reclamantului la termenul de judecată din data de 14

ianuarie 2013 (art. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004). Aceasta deoarece stabilirea

în corect a temeiului acțiunii este o obligație a instanței impusă de rolul

activ pe care aceasta trebuie să-l exercite conform art. 129 alin. (3) C. proc.

civ.

exercitată

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, a declarat recurs reclamantul M.A.,

în calitate de moștenitor al mamei sale, M.An..

În esență, recurentul

susține că actul contestat reprezintă refuzul nejustificat al autorității

publice de a soluția petiția sa, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea

nr. 554/2004, nefiind un act emis în temeiul Legii nr. 18/1991, esențial fiind

faptul că actul este emis de Prefectul Județului Harghita, în calitatea sa de

prefect, iar nu în calitate de președinte al Comisiei Județene pentru Aplicare

a Legii nr. 18/1991, entități juridice diferite.

Totodată, recurentul

susține că, pentru a fi în prezența unui act emis de Comisia Județeană pentru

Aplicare a Legii nr. 18/1991, actul trebuia să fie semnat de toți membrii

comisiei, iar nu numai de către președintele acesteia.

În același sens,

recurentul arată că actul contestat nu face parte dintre actele prevăzute de

H.G. nr. 890/2005 și de Legea nr. 18/1991, întrucât nu soluționează o petiție

formulată în baza acestei legi, ci reprezintă refuzul de soluționare pe fond a

unei petiții formulate în temeiul Legii nr. 18/1991.

Recurentul arată că a

invocat drept temei al acțiunii prevederile art. 2 alin. (2) și art. 4 din

Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor invocate de recurent și a prevederilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele arătate în continuare.

și de drept relevante

Așa cum rezultă din

expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamantul a învestit instanța cu

o acțiune având ca obiect anularea Adresei nr. 398/SL/2011 emisă de Instituția

Prefectului Județului Harghita, prin care i s-a comunicat faptul că, potrivit

art. 27 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, în situația

în care se considera lezat în drepturi cu privire la modul de soluționare de

către Comisia locală de fond funciar a cererii de reconstituire a dreptului de

proprietate, avea posibilitatea de a formula, în termen de 10 zile de la

afișarea modului de soluționare a cererii, contestație la Comisia județeană de

fond funciar, iar reclamația depusă sub nr. 398/2011 la Instituția prefectului

nu poate fi considerată contestație în sensul prevăzut de lege, deoarece

termenul legal este depășit (Dosarul nr. 424/268/2011 al Judecătoriei Odorheiu

Secuiesc).

Se observă că actul

contestat reprezintă răspunsul dat de Instituția Prefectului la contestația

formulată împotriva pct. IV din procesul-verbal al ședinței Comisiei Locale

Odorheiu Secuiesc pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, nr. 2839/2009, 3001/2010

(5), cu susținerea că în mod nelegal s-a propus acordarea de despăgubiri

defunctei M.An. pentru suprafața de 1,3606 ha din terenul de 1,8112 ha,

proprietatea tabulară a defunctei, înscrisă în CF nr. 9 Beclean, top 2481,

2482, 2485.

În sensul celor

reținute de Curtea de Apel Târgu Mureș, este evident faptul că actul contestat

a fost emis în procedura specială reglementată de Legea nr. 18/1991, în

condițiile în care emitentul actului - Prefectul Județului - îndeplinește și

atribuția de președinte al Comisiei Județene de fond funciar, conform art. 4

alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 890/2005, astfel că răspunsul pe care

reclamantul îl contestă în cauză este subsumat exercitării atribuțiilor

speciale conferite prefectului în limitele cadrului legal delimitat de Legea

nr. 18/1991 și legislația subsecventă acesteia.

Invocarea de către

reclamant a unor prevederi din Legea nr. 554/2004 nu este de natură a schimba

calificarea juridică și cadrul legal aplicabil actului contestat, iar, sub

acest aspect, Curtea de Apel Târgu Mureș în mod corect și-a exercitat rolul

activ în aplicarea prevederilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ.

soluției adoptate în recurs

Față de toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.A. împotriva Sentinței nr. 44/CC din 2 iulie 2013 a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 februarie 2014.

Procesat de GGC - CL