ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3255/2021

Ședința publică din data de 27 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.10.2020 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ- Teritorială Municipiului Odorheiu Secuiesc a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Deciziei nr. 222 din data de 02.04.2020, aferente contestației formulate de UAT Municipiul Odorheiu Secuiesc, înregistrată la MLPDA sub nr. x/02.03.2020 împotriva Notei de neconformitate nr. x/13.01.2020, privind autorizarea Cererii de rambursare nr. x, pentru proiectul cod SMIS 121550, cu titlul "Reabilitarea și modernizarea infrastructurii rutiere din Municipiul Odorheiu Secuiesc în vederea diminuării traficului rutier și reducerea emisiilor de carbon - Strada x" și, în subsidiar, revenirea asupra măsurii corecției financiare în sumă de 27.000,00 RON, la care se adaugă TVA în valoare de 5.130 RON, reprezentând o reducere procentuală de 100% din sumele solicitate la plată, reprezentând cheltuielile pentru elaborare Documentației de Avizare a Lucrărilor de Intervenție, prestate de furnizorul S.C. A. S.R.L.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 334 din data de 22.01.2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetentei teritoriale în cauza privind pe reclamanta Unitatea Administrativ- Teritorială Municipiului Odorheiu Secuiesc, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, ca instanță de contencios administrativ si fiscal.

În considerentele sentinței a reținut că, față de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamanta U.A.T. municipiul Odorheiu Secuiesc - persoană juridică de drept public - nu a acționat în regim de putere publică, ci s-a adresat instanței de contencios administrativ ca orice persoană vătămată, conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 motiv pentru care potrivit art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 este competentă instanța de la sediul reclamantului.

2.2. Hotărârea Tribunalului Harghita, secția civilă

Prin sentința civilă nr. 413 din data de 28 aprilie 2021, Tribunalul Harghita, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și, în consecință: a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554, dat că reclamanta U.A.T. municipiul Odorheiu Secuiesc este o persoană juridică de drept public, motiv pentru care competența teritorială exclusivă aparține Tribunalului București care este instanța de la sediul pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește interpretarea normei de drept privind competența teritorială în materia contenciosului administrativ.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 15.10.2020:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecință, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 15.10.2020.

Astfel, textul de lege menționat instituie o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză este o autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora, se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță sediul pârâtului fiind pe raza Municipiului București.

Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, ci elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei îl reprezintă calitatea reclamantului.

În consecință, interpretarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal nu poate fi primită, textul de lege fiind clar în această privință, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorului nu instituie vreo distincție în stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului ori cu împrejurarea că ar fi acționat sau nu în regim de putere publică, ci distincția se face doar în funcție de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce exced textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competența teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părțile și nici instanța nu pot deroga.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Odorheiu Secuiesc, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programul Operațional Regional, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 27 mai 2021.