ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3346/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

l. Hotărârea Curții de apel pronunțată

în al doilea ciclu procesual

Prin sentința nr. 6864 din 18

noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios

administrativ și fiscal, rejudecând cauza în acord cu dispozițiile art. 315 alin.

(1) C. proc. civ. și cu luarea în considerare a deciziei de casare nr. 3649 din

22 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantei H.M.I.,

în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D. și în consecință, a obligat pârâta să

transmită dosarul 36855/CC la un evaluator și subsecvent, să emită decizia

conținând titlul de despăgubiri, stabilind termen de executare a sentinței de

60 zile de la comunicare.

Pentru a hotărâ astfel, instanța a

reținut că dispoziția nr. 7320 din 29 ianuarie 2007, emisă de primarul

Municipiului București a fost înaintată C.C.S.D., cu propunerea acordării

măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul teren situat în București,

strada Elena Văcărescu (fostă șos. Nordului).

Pârâta a apreciat că soluționarea

procedurii administrative, reglementate prin dispozițiile titlului VII din

Legea nr. 247/2005, este împiedicată de lipsa unor documente, respectiv Decizia

nr. 8/1995 din care reiese că imobilul situat în strada Elena Văcărescu (fostă

șos. Nordului) a fost trecut abuziv în proprietatea statului, situația despăgubirilor

de la data preluării în temeiul Legii nr. 112/1995, cuantumul și data încasării

despăgubirilor și copii ale actelor de identitate.

Referitor la actele de identitate,

instanța de fond a constatat că la dosar fond se regăsește actul de identitate

al notificatoarei V.M.L.; în cuprinsul aceluiași dosar au fost depuse actele

care atestă calitatea notificatoarei de succesor al autoarei H.E.,

împuternicirea și actul de identitate al mandatarului acesteia.

În plus, la dosarul cauzei a fost

depus certificatul de deces al notificatoarei V.M.L., precum și certificatul de

moștenitor nr. 32 din 31 mai 2011, din care rezultă că a operat transmisiunea

calității procesuale active în persoana fiicei sale, H.M.I., căsătorită C.

Astfel cum a reținut Înalta Curte de

Casație și Justiție, în cuprinsul deciziei nr. 3649 din 22 iunie 2011,

declarația pe proprie răspundere, dată de notificatoarea V.M.L., este

suficientă pentru a se reține că nu au mai fost acordate despăgubiri pentru

același imobil, iar în ceea ce privește Decizia nr. 8/1995, instanța a reținut

din cuprinsul dosarului de despăgubiri, că imobilul teren în suprafață de 1.175

m.p., situat actualmente în București, strada Elena Văcărescu, a fost trecut în

proprietatea statului ca efect al Decretului nr. 252/1979, și nu în temeiul Deciziei

nr. 8/1955.

Instanța a constatat că în urma

diligentelor întreprinse de reclamantă, A.F.I. a comunicat faptul că nu deține

un astfel de document, G.R. a precizat că în cursul anului 1955 Consiliul de

Miniștrii nu a emis o astfel de decizie, fiind însă identificată existența Deciziei

nr. 8/1955, emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei, având

însă ca obiect reglementarea atribuirii de terenuri salariaților U.C.E.C.O.M.

În raport de această situație, instanța

a apreciat că este neîntemeiat refuzul C.C.S.D. de a continua procedura

administrativă de soluționare a cererii reclamantei, motivat pe lipsa unor

înscrisuri ce se regăsesc la dosar (actele de identitate și doveditoare a

calității solicitantului și actul din care rezultă că nu au mai fost acordate

despăgubiri) și a unui înscris lipsit de relevanță (Decizia nr. 8/1955).

În ceea ce privește capătul de cerere

privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, acesta a fost

respins, ca neîntemeiat, instanța apreciind că în cazul refuzului de executare

a prezentei sentințe, reclamanta are deschisă calea prevăzută de art. 24 și

următoarele din Legea nr. 554/2004, pentru a constrânge pârâta la executarea

prezentei hotărâri.

l. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs pârâta C.C.S.D., criticând soluția instanței de fond, în temeiul art.

304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a

susținut că procedura administrativă reglementată prin Titlul VII din Legea nr.

247/2005 cuprinde mai multe etape, iar în speță, în etapa analizării dosarului

de despăgubire de către Secretariatul C.C.S.D. s-a constatat că acesta trebuie

completat cu următoarele înscrisuri: Decizia nr. 8/1995 din care reiese că

imobilul situat în Sos. Nordului a fost trecut abuziv în proprietatea statului,

situația despăgubirilor de la data preluării în temeiul Legii nr. 112/1995, cuantumul

și data încasării despăgubirilor și copii ale actelor de identitate. În acest

sens a fost emisă adresa nr. 36855/ CC din 08 ianuarie 2010 către Primăria municipiului

București în vederea comunicării informațiilor solicitate.

În acest context, recurenta - pârâtă a

arătat că până la completarea dosarului cu înscrisurile precizate, nu este

posibil a se trece la etapa evaluării, astfel că, obligarea C.C.S.D. la

trimiterea dosarului către un evaluator și la emiterea deciziei reprezentând

titlu de despăgubire sunt măsuri greșite, instanța ignorând prevederile art.

16.5 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005

care stabilesc documentele pe care trebuie să le conțină dosarul de

despăgubire.

Recurenta a subliniat că se va emite

decizia reprezentând titlul de despăgubirea numai după parcurgerea procedurii

administrative reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În ceea ce privește termenul de

executare al sentinței, de 60 de zile de la comunicare, recurenta afirmă că nu

poate fi reținut termenul arătat deoarece nu este suficient pentru epuizarea

procedurii, mai ales că depinde și de modul în care evaluatorii își îndeplinesc

obligațiile contractuale, precum și de poziția persoanei îndreptățite.

Pe de altă parte, prin H.G. nr.

527/2006 s-a stabilit că termenul de executare a evaluării este de 20 de zile,

care se calculează de la data primirii dosarelor, iar, pe de altă parte, între

data efectuării evaluării și data emiterii deciziei de către Comisie există o

perioadă în care se pot formula obiecțiuni, obligația comunicării obiecțiunilor

precum și a răspunsului la obiecțiuni revenind evaluatorului și nu pârâtei.

Intimata - reclamantă nu a formulat

întâmpinare în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului

Examinând cauza prin prisma motivelor

invocate de recurenta - pârâtă și a prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în limitele și pentru

motivele expuse în continuare.

relevante

Intimata - reclamantă a învestit

instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul derulării

etapelor procedurii administrative de stabilire a despăgubirilor, reglementate

în art. 16 alin. (5) și (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, respectiv

analizarea dosarului de despăgubire, desemnarea unui evaluator și emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul teren situat în

București, strada Elena Văcărescu (fostă șos. Nordului), sector 1 ce a format

obiectul notificării nr. 7320 din 29 ianuarie 2007.

Prima instanță a stabilit corect

situația de fapt, concluzionând cu temei că în cauză refuzul C.C.S.D. de a

continua procedura administrativă de soluționare a cererii reclamantei, motivat

pe lipsa unor înscrisuri, ce se regăsesc la dosar, este neîntemeiat.

În concret, din situația de fapt

conturată de actele administrate în cauză și necontestată de recurenta-pârâtă

reiese că dosarul de despăgubire al intimatei-reclamante a fost înregistrat la

Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 36855/CC/2007, că partea îndreptățită a făcut

încă din anul 2008 demersuri pentru continuarea și finalizarea procedurii

administrative, și că s-a constatat lipsa unor înscrisuri, astfel că prin

adresa nr. 36855/ CC din 08 ianuarie 2010, s-a solicitat Primăriei Municipiului

București comunicarea informațiilor în vederea completării dosarului, după cum

s-a arătat și în cererea de recurs.

În mod corect, prima instanță a

înlăturat apărările C.C.S.D. pârâte care a încercat să justifice întârzierea în

parcurgerea întregii procedurii administrative prin necesitatea completării

dosarului de despăgubire.

La fel ca și judecătorul de la fond,

instanța de control judiciar reține că, în cauză, lipsurile invocate de

recurentă nu au constituit impedimente reale care să justifice refuzul de a

continua procedura administrativă de emitere a deciziei reprezentând titlul de

despăgubire, în condițiile în care s-a făcut dovada existenței înscrisurilor

solicitate de recurenta - pârâtă.

În altă ordine de idei, Înalta Curte

reține că lipsa documentelor a fost semnalată abia după data introducerii

acțiunii la curtea de apel (28 octombrie 2009), la aproape doi ani de la

înregistrarea dosarului la Secretariatul C.C.S.D.

În aceste condiții, adresa nr. 36855/ CC

din 08 ianuarie 2010 la care recurenta face trimitere are un evident caracter pro

causa și demonstrează maniera defectuoasă de organizare a activității C.C.S.D.,

care nu poate fi permisă cu riscul lezării dreptului de despăgubire al

intimatei-reclamante pentru imobilul situat în București, strada Elena

Văcărescu (fostă șos. Nordului), conform Dispoziției nr. 7320 din 29 ianuarie

2007 emisă de Primăria municipiului București încă din anul 2007.

În consecință, în mod legal a fost

obligată C.C.S.D. să parcurgă etapele procedurii administrative reglementate de

art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu finalitatea indicată la alin.

(7) al acestui text, respectiv emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire.

Această concluzie este corectă, ea

fiind însușită și de instanța de recurs, soluția urmând a fi modificată numai

în privința termenului de executare a sentinței de 60 de zile de la comunicare.

Înalta Curte retine că sunt întemeiate

criticile recurentei, numai în ceea ce privește impunerea termenului de 60 de

zile de la comunicarea sentinței, în executarea obligației de transmitere a

dosarului spre evaluare, și, subsecvent, de emitere a deciziei reprezentând

titlul de proprietate, dată fiind durata, obiectiv variabilă, a acestor

proceduri administrative în cadrul etapei premergătoare emiterii deciziei

reprezentând titlul de despăgubire.

Potrivit dispozițiilor art. 16 alin.

(6) din Capitolul

V,

Procedurile administrative pentru

acordarea despăgubirilor, al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, întocmirea

raportului de evaluare este atributul exclusiv al evaluatorului, iar C.C.S.D. transmite

dosarul evaluatorului, conform prevederilor alin. (5) al aceluiași text legal.

Astfel, impunerea unui termen

determinat în sarcina C.C.S.D., cu ignorarea complexității și duratei inerente

a procedurilor, ce incumbă în principal evaluatorului desemnat, apare ca

nefiind utilă și ca atare nelegală.

De asemenea, stabilirea unui termen de

executare curgând de la data comunicării sentinței ignoră prevederile art. 20

alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care instituie caracterul suspensiv de

executare al recursului în contenciosul administrativ.

Drept urmare, instanța de control

judiciar menținând obligația stabilită în sarcina recurentei - pârâte va

înlătura numai termenul stabilit în sentința recurată, pentru motivele arătate.

Având în vedere considerentele expuse,

în temeiul art. 312, alin. (l) - (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul

modificându-se în parte, sentința atacată în sensul înlăturării din dispozitiv

a termenului de executare de 60 zile de la comunicarea sentinței, prevăzut în sarcina

C.C.S.D., menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta C.C.S.D.

împotriva sentinței nr. 6864 din 18 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VlII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte, sentința atacată,

în sensul că înlătură termenul de executare de 60 de zile de la comunicarea

sentinței.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

29 iunie 2012.