ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2429/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2429/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Procedura derulată
în cauză
Prin acțiunea
formulată, reclamanta Asociația G. Satu Mare a chemat în judecată pe pârâtul
Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare în Informatică București,
solicitând obligarea pârâtului la radierea numelui de domeniu XXX.ro, fără
cheltuieli de judecată.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că în cursul lunii ianuarie 2008 membrii
Asociației G. i-au făcut cunoscut faptul că le sunt lezate drepturile și
interesele legitime prin existența în cadrul zonei domeniilor.ro a unei pagini
de internet înregistrată sub titulatura de „XXX.ro"; i s-a învederat că în
cadrul acestui domeniu funcționează „Bursa Română de Creanțe", la adresa
respectivă fiind comercializate prezumtive creanțe, care pot fi licitate de
orice persoană, lipsind însă elementele de identificare ale titularului
domeniului XXX.ro, nefiind menționată nici o adresă ori număr de înregistrare
în Registrul Comerțului, lipsind orice precizări privind sediul/domiciliul,
codul de identificare fiscală, numărul de fax sau de telefon al prezumtivei
„Burse Române de Creanțe". Drept urmare, reclamanta s-a adresat
Institutului Național de Cercetare - Dezvoltare în Informatică, autoritate
competentă în înregistrarea și administrarea domeniilor din zona .ro, cu
solicitarea de a dispune anularea domeniului XXX.ro, iar pârâtul i-a comunicat
refuzul său în soluționarea cererii la data de 08 februarie 2008.
Reclamanta a arătat că
sunt întrunite condițiile cerute de lege și Regulamentul de Înregistrare al Domeniilor
.ro privind anularea domeniului XXX.ro și a solicitat instanței obligarea pârâtului
la anularea acestuia.
Prin sentința nr. 107/CA/2008-PI
din 9 iunie 2008, Curtea de Apel Oradea, a respins ca nefondată acțiunea formulată
de reclamanta Asociația G., împotriva pârâtului Institutul Național de Cercetare
Dezvoltare în Informatică, fără cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 113 din
14 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursul declarat
de reclamanta Asociația G. împotriva sentinței nr. 107/CA/2008-PI din 9 iunie 2009
a Curții de Apel Oradea, pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare.
În rejudecare, prin sentința
nr. 249/CA din 14 decembrie 2009, Curtea de Apel Oradea, a admis excepția de necompetență
teritorială și și-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții
de Apel București.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia nr. 2591 din 18 mai 2010, Înalta
Curte de Casație și Justiție, a admis recursul și a casat sentința nr. 249/CA/2009
a Curții de Apel Oradea, cu trimitere spre competentă soluționare aceleiași instanțe.
Hotărârea Curții de
apel
Prin sentința civilă
nr. 281/CA/20 octombrie 2010 Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal,
a respins
ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Asociația G., în contradictoriu cu
pârâtul Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare în Informatică.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de fond a reținut că potrivit
prevederilor de la pct. 19 din Regulile
pentru înregistrarea numelor de domenii și subdomenii din YYY.ro „cel care înregistrează
domeniul își asumă întreaga responsabilitate privind datele completate în formularul
online. Trimiterea formularului online constituie o garanție pentru ROTLD că solicitantul
are dreptul să folosească numele și domeniul trimis".
S-a mai reținut că prevederile
de la pct. 34 sunt în sensul că „registrul ROTLD poate anula sau suspenda un nume
de domeniu: dacă numele este administrat într-un mod ce dăunează funcționarea DNS-ului;
dacă datele pe baza cărora s-a înregistrat domeniul s-au schimbat - de exemplu,
organizația ce a înregistrat domeniul nu mai există sau datele de contact au fost
modificate în date false; dacă ROTLD este sesizat că numele de domeniu este folosit
într-un mod ce produce confuzie printre utilizatorii de Internet; dacă ROTLD este
informat despre o acțiune ilegală, referitoare la acel nume de domeniu; dacă există
o încercare de a revinde numele de domeniu respectiv; în cazul unui conflict între
părți, până la rezolvarea disputei; dacă utilizarea acelui nume de domeniu creează
confuzie pentru alți utilizatori de Internet; dacă ROTLD consideră că ar putea avea
loc unul din cazurile expuse mai sus".
Din probatoriul administrat
în cauză, instanța a constatat că reclamanta nu a produs nici o probă pentru dovedirea
faptului că datele pe baza cărora s-a înregistrat domeniul s-au schimbat, că numele
de domeniu este folosit într-un mod ce produce confuzie printre utilizatorii de
internet, situație în care nu subzistă nici unul din cazurile prevăzute de pct.
34 pentru anularea acestui domeniu, astfel că nu sunt incidente în speță dispozițiile
legale invocate de reclamantă, motiv pentru care a respins ca nefondată acțiunea.
Recursul declarat de
Asociația G. Satu Mare
Împotriva hotărârii instanței
de fond a declarat recurs reclamanta Asociația G., criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și
9 C. proc. civ..
Recurenta susține, în
esență, că prima instanță nu a avut rol activ și nu a consultat direct pagina web
XXX.ro pentru a constata realitatea motivelor acțiunii. Consideră că domeniul în
discuție creează confuzie iar activitatea desfășurată de proprietari contravine
Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic.
II.Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată
prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele în baza art. 304
1
C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele
expuse în continuare.
Argumente de fapt și
de drept relevante
Recurenta-reclamantă Asociația
G., persoană juridică nonprofit de naționalitate română a învestit instanța de contencios
administrativ cu o acțiune judiciară având ca obiect radierea numelui de domeniu
„XXX.ro”, invocând refuzul nejustificat al intimatului-pârât Institutul Național
de Cercetare - Dezvoltare în Informatică București de a le rezolva favorabil această
solicitare.
Potrivit dispozițiilor
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:
„Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său
ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ
sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței
de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului
pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul
legitim poate fi atât privat, cât și public”.
În cauza de față, recurenta-reclamantă
nu a probat existența unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim, din
motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată rezultând mai degrabă rolul
preventiv al demersului judiciar, în vederea evitării creării unor confuzii printre
utilizatorii de internet.
Or, în lipsa unei vătămări
concrete recurenta nu poate pretinde intimatului-pârât să întreprindă măsura administrativă
solicitată, cu atât mai mult cu cât beneficiarul domeniului în discuție nici nu
a fost chemat în judecată.
Pe de altă parte, recurenta-reclamantă
nu a indicat dacă acționează în numele membrilor săi și dacă are o atare abilitare,
în numele persoanei juridice înseși ori dacă este un organism social interesat în
sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.
Nu în ultimul rând, invocarea
unui interes legitim public rămâne fără eficiență în cauza de față în raport de
prevederea cuprinsă în art. 8 alin. (1
1
) din Legea nr. 554/2004, câtă
vreme aceasta are un caracter subsidiar, „în măsura în care vătămarea interesului
legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului
legitim privat”.
Conchizând, Înalta Curte
reține că soluția de respingere a acțiunii ca nefondată este legală, nefiind identificate
motive care să antreneze o altă rezolvare dar motivarea va fi substituită cu prezentele
considerente.
Temeiul legal al soluției
instanței de recurs
Pentru considerentele
expuse la pct. 11.1, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și
art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Asociația G. Satu
Mare împotriva sentinței nr. 281/CA/2010 din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel
Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 aprilie
2011.