ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2588/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2588/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând, asupra recursului

de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 17 octombrie 2007, pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă,

reclamanta SC Vi. V. SA a chemat în judecată pârâții SC W. SRL și Institutul Național

de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - Registrul ROTLD, solicitând instanței ca

prin sentința ce se va pronunța, să oblige pârâtele să desființeze site-urile aflate

pe internet la adresele www.v.v.ro, www.v. ro, www.v.-r.ro, www.v.v.ro, iar în subsidiar,

să fie obligate pârâtele să renunțe la denumirile înregistrate pentru aceste pagini

și să utilizeze alte nume pentru aceste domenii. Solicită totodată și obligarea

pârâtului Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - Registrul

ROTLD să anuleze înregistrarea domeniilor sub numele de www.v.v.ro, www.v.ro, www.v.-r.ro

și www.v.v.ro.

În

motivarea cererii, reclamanta

a arătat că este proprietara denumirii de firmă și marcă "Vi. V.", având

un drept exclusiv de a se folosi și dispune de acestea, acest drept fiind

reglementat de dispozițiile

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 care prevede că titularii mărcii pot cere

instanței judecătorești competente, să interzică terților să folosească în activitatea

lor comercială, fără consimțământul titularului, mărcile legal înregistrate, că

a înregistrat marca "Vi. V.", conform certificatului de înregistrare

nr. 47669 eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, prin care a obținut

protecție asupra mărcii pe teritoriul României, că prin fapta ilicită a pârâtei

s-a realizat o împiedicare a societății reclamante de a-și deschide o pagină cu

unul dintre aceste nume în spațiul internet. În atare situație, consideră ca fiind

evidentă uzurparea denumirii SC Vi. V. SA și imposibilitatea în care află reclamanta

de a-și folosi propriul nume pe internet, în scopul prezentării și promovării unei

oferte partenerilor de afaceri utilizatori ai internetului. Cauza acestei situații

este dată în opinia reclamantei de conduita culpabilă a pârâtei.

Prin sentința civilă

nr. 140 din data de 24 ianuarie 2008 a Tribunalului București, secția a V-a civilă

a fost admisă, în parte, cererea; a fost obligat pârâtul Institutul Național de

Cercetare-Dezvoltare în Informatică - Registrul ROTLD să anuleze următoarele nume

de domenii de internet aparținând pârâtei SC W. SRL: www.v.v.ro, www.v.ro, www.v.-r.ro,

a fost obligată pârâta SC W. SRL la plata sumei de 11.5 RON cu titlu de cheltuieli

de judecată către reclamantă.

Curtea de Apel București,

secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia

civilă nr. 36A din 17 februarie 2009, a respins ca nefondat apelul formulat de către

apelanta - pârâtă SC W. SRL împotriva sentinței civile nr. 140 din 24 ianuarie 2008,

pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în Dosarul nr. 35513/3/2007

în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC Vi. V. SA, și intimații-pârâți Institutul

Național De Cercetare-Dezvoltare în Informatică - Registrul ROTLD și Autoritatea

Națională pentru Comunicații.

Pentru a pronunța această

decizie, Curtea a constatat nefondat motivul de apel prin care se susține că prima

instanță ar fi apreciat în mod eronat că numele comercial al reclamantei este „folosit

și implicit protejat începând cu o dată anterioară datei la care pârâta a înregistrat

numele de domenii care prejudiciază pe reclamantă”, fără ca intimata-reclamantă

să fi făcut dovada folosirii numelui său comercial anterior datei la care apelanta

a înregistrat numele de domenii de internet în disputa din acest dosar, având în

vedere că reclamanta SC Vi. V. SA a făcut dovada că este titulara numelui comercial

Vi. V. din anul 1991, după cum rezultă din certificatul de înregistrare emis de

Oficiul Registrul Comerțului aflat la dosar, presupunându-se că dacă s-a înregistrat

ca societate comercială, scopul evident a fost spre a face comerț.

Cum pârăta apelantă a

pretins că reclamanta nu a funcționat din 1991 trebuia să facă dovezi în acest sens,

conform art. 1169 C. civ. Numele comercial al reclamantei este protejat ca drept

de proprietate industrială, conform art. 8 al Convenției de la Paris pentru protecția

proprietății industriale, în forma revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967, ratificată

de România prin Decretul nr. 1177/1968, de la data înregistrării ca societate comercială.

Folosirea acestuia este elocventă doar în privința renumelui de care ar putea beneficia

apelanta, prin folosirea numelui de domeniu care ar trimite la numele comercial

al reclamantei și marca acesteia, pentru a-și face publicitate.

S-a reținut ca fiind nerelevant

obiectul de activitate al celor două firme atât timp cât potrivit art. 35 lit.

c) din Legea nr. 84/1998 înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv

asupra mărcii.

Titularul mărcii poate

cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească, în

activitatea lor comercială, fără consimțământul titularului un semn identic sau

asemănător cu marca pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care

marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România și

dacă, din folosirea semnului, fără motive întemeiate, s-ar putea profita de caracterul

distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii

un prejudiciu.

Potrivit alin. (3)

lit. d) din art. 35 din Legea nr. 84/1998, în aplicarea alin. (2), titularul mărcii

poate cere să fie interzise terți lor, în special, următoarele acte: utilizarea

semnului pe documente sau pentru publicitate.

Faptul că Oficiul Național

al Registrului Comerțului ar fi permis înregistrarea (în 1994 și apoi în 2000, deci

după 1991, data înregistrării intimatei-reclamante) și a altor firme având în

componența numelui lor comercial cuvântul "Vi.", este o problemă care

trebuie rezolvată între aceste societăți, nereprezentând un argument în favoarea

folosirii fără drept de către apelant a numelui comercial al reclamantei protejat

ca drept de proprietate industrială, conform art. 8 al Convenției de la Paris pentru

protecția proprietății industriale, în forma revizuită la Stockholm la 14 iulie

1967, ratificată de România prin Decretul nr. 1177/1968.

II. Curtea a constatat

nefondat și motivul de apel prin care se

susține neîndeplinirea condițiilor Legii nr. 84/1998,

art. 35 alin. (3) lit. d), având în vedere că marca Vi. V. a fost înregistrată pentru

următoarele produse și servicii "33 Băuturi alcoolice (cu excepția berii)";

35 publicitate și afaceri; import-export; comercializare în domeniu; 39 transport,

ambalare, depozitare, îmbuteliere. Astfel, nu se verifică susținerea apelantului

în sensul că a fost înregistrată doar pentru clasa 33. Pe de altă parte problema

care se pune nu este dacă reclamanta poate sau nu să facă publicitate prin intermediul

internetului cu privire la băuturi spirtoase, ci dacă apelanta, prin folosirea acestor

nume de domenii ar putea beneficia de renumele unei mărci de comerț, pentru a se

face cunoscut, ceea ce este mult mai plauzibil în cauză.

Este nefondat motivul

de apel prin care instanța a dat mai mult decât s-a cerut, reținându-se în mod eronat

că pârâta nu are „dreptul de a folosi numele de domenii de internet ce includ cuvântul

"V." deoarece aduce atingere drepturilor conferite reclamantei de numele

de comerț și de marcă”, lucru care nu a fost cerut de intimata-reclamantă, având

în vedere că în petitul acțiunii s-a cerut anularea înregistrării domeniilor sub

numele www.v.ro.

Curtea a constatat nefondat

și motivul de apel prin care s-a susținut că instanța nu precizat concret în ce

fel „se încalcă drepturile conferite reclamantei de numele de comerț” prin folosirea

primului domeniu de internet înregistrat de apelantă (

vincon.ro

, la 07 septembrie 2000),

având în vedere că tribunalul a reținut expres "că cele patru nume de domeniu

internet înregistrate de către pârâtă cuprind cuvântul Vi. conținut atât de numele

comercial al reclamantei, cât și de marca acesteia, astfel că se pune problema unui

conflict între numele de domeniu internet, pe de o parte, și numele comercial și

marca pârâtei, pe de altă parte", argumentele pentru care apelanta nu are dreptul

să folosească numele de domenii ce includ cuvântul Vi. fiind valabile în mod evident

și pentru domeniul contestat în cadrul acestui motiv de apel.

Este nefondat și motivul

de apel prin care s-a susținut că prima instanță a apreciat greșit lipsa oricărei

culpe procesuale a intimatei pârâte ICNDI-ROTLD doar pe baza faptului că „Registrul

ROTLD procesează electronic cererile de înregistrare de nume de domenii de internet,

pe baza celor arătate de solicitant”, având în vedere că emiterea facturii și a

chitanței efectuate manual de către personalul ICNDI-ROTLD, nu se face în cadrul

unei proceduri de control a respectării drepturile unor terți cu privire la numele

de domenii, drepturi protejate la data emiterii documentului fiscal.

Potrivit pct. 19 ultimul

parag. din Regulile pentru înregistrarea numelor de domenii și subdomenii din zona

ro. "Acceptarea unei aplicații și înregistrarea unui nume de domeniu nu înseamnă

că ROTDL recunoaște că cel ce a înregistrat numele de domeniu respectiv are dreptul

legal de a folosi acel domeniu, de exemplu cazul

numelor de domenii ce se referă la mărci înregistrate,

nume de firmă sau de personalități bine cunoscute".

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs pârâta SC W. SRL criticând-o din perspectiva dispozițiilor

art. 304, alin. (6), (9) C. proc. civ. pentru motivele ce urmează:

mult decât s-a cerut, reținând în mod eronat că recurenta nu are „dreptul de a folosi

numele de domenii de internet ce includ cuvântul "Vi." deoarece aduce

atingere drepturilor conferite reclamantei de numele de comerț și de marcă”, lucru

ce nu a fost cerut de intimata-reclamantă.

Curtea a motivat în mod

superficial acest motiv de apel, argumentând că: „în chiar petitul acțiunii s-a

cerut inclusiv anularea înregistrării domeniilor sub numele www.v.ro”.

greșit legea, apreciindu-se eronat că numele comercial al reclamantei este „folosit

și implicit protejat începând cu o dată anterioară datei la care pârâta a înregistrat

numele de domenii care prejudiciază pe reclamantă”.

Instanța a aplicat greșit

prevederile art. 8 din Convenția de la Paris, în forma revizuită la Stockholm, deoarece

articolul se referă la protecția numelor comerciale și posibilele conflicte ivite

între acestea.

Reclamanta nu a probat

că ar fi efectuat nici acte de comerț nici industriale din 1991 (sau anterior),

deci nu a probat folosirea numelui său de comerț "Vi. V. SA".

Pârâta nu a realizat acte

de comerț sub numele "Vi. V. SA" iar numele comercial "W. SRL"

nu intră în nici un fel în conflict cu cel al reclamantei.

Oficiul Național al Registrului

Comerțului, prin procedura de verificare și înregistrare (Legea nr. 26/1990), a

permis și înregistrarea altor firme (în 1994 și apoi în 2000, deci după 1991, data

înregistrării la Oficiul Național al Registrului Comerțului reclamantei "Vi.

V. SA") având în componența numelui lor comercial cuvântul "Vi.",

de unde a rezultat că prezența acestui cuvânt în numele comercial nu este criteriul

unic și determinant în hotărârea dată de judecătorul delegat la Oficiul Național

al Registrului Comerțului, operând în plus atât criteriile de diversitate a obiectelor

de activitate cât

și arealul

acoperit de activitățile comerciale ale fiecărei firme.

Motivarea instanței s-a

bazat pe presupunerea că, dacă reclamanta „s-a înregistrat ca societate comercială,

scopul evident a fost acela spre a face comerț”.

Fără nici un temei legal

instanța a constatat nefondat motivul de apel conform căruia prima instanță nu a

precizat concret în ce fel „se încalcă drepturile conferite de numele de

comerț” prin folosirea primului domeniu de internet înregistrat de noi (v.ro, la

07 septembrie 2000), motivat de faptul că: „argumentele pentru care apelanta nu

are dreptul să folosească numele de domenii ce includ cuvântul "Vi." fiind

valabile în mod evident și pentru domeniul contestat în cadrul acestui motiv de

apel”.

Legea condiționează aplicarea

art. 35 lit. c) din Legea nr. 84/1998 de dobândirea caracterului de renume al mărcii,

pe teritoriul României. Ori reclamanta nu a afirmat și nu a probat că marca de care

înțelege să se folosească a dobândit vreodată (și are în prezent) un renume pe teritoriul

României, renumele unei mărci nefiind prezumat. De asemenea reclamanta nu a afirmat

și nu a demonstrat nici caracterul distinctiv al mărcii, caracter care, în mod similar,

nu este prezumat.

Motivarea instanței ce

se bazează pe prezumția că: „dacă apelanta, prin folosirea acestor nume de domenii

ar putea beneficia de renumele unei mărci de comerț, pentru a se face cunoscut,

ceea ce este mult mai plauzibil în cauză” precum și „potrivit alin. (3) lit. d)

din art. 35 din Legea nr. 84/1998, în aplicarea alin. (2), titularul mărcii poate

cere să fie interzise terților, în special, următoarele acte: utilizarea semnului

pe documente sau pentru publicitate”, fiind dată cu aplicarea greșită a

legii.

Instanța de apel a apreciat

fără nici un temei legal faptul că intimata pârâta ICNDI-ROTLD nu are culpă procesuală,

prezumând, fără nici un temei, că: „având în vedere că emiterea facturii și a chitanței

efectuate manual de către personalul ICNDI-ROTLD nu se face în cadrul unei proceduri

de control al respectării drepturilor unor terți cu privire la numele de domenii,

drepturi protejate la data emiterii documentului fiscal”, deși singura autoritate

îndrituită de lege (O.U.G. nr. 106/2008) să administreze și gestioneze la nivel

TLD ".ro" și SLD ".eu" pentru numele de domenii rezervate de

România era pârâta-intimată ANQ fiind de altfel și singura autoritate în măsură

să se pronunțe asupra acestor proceduri.

În

acest sens doar o expertiză

tehnică a ANC ar fi putut lămuri modul cum se realizează tehnic și administrativ

rezervarea și apoi

înregistrarea

propriu-zisă a domeniilor de internet (ICNDI-ROTLD fiind direct subordonat ANQ conform

O.U.G. nr. 106/2008) și în plus, dacă se realizează sau nu un control al respectării

drepturilor unor terți cu privire la numele de domenii.

Instanța va respinge excepția

invocată de ANGOM, lipsa calității sale procesuale, față de dispozițiile art. 4

alin. (1) lit. k) și art. 6 alin. (3) pct. 1 din O.U.G. nr. 106/2008 conform cărora

instituția gestionează la nivel național TLD.ro și SLD.eu.

Analizând decizia prin

prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale

și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Înalta Curte va constata caracterul

fondat al recursului în limitele și pentru argumentele ce succed.

prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. este expresia principiului disponibilității

și a obligației instanței doar asupra cererilor deduse judecății.

de chemare în judecată, a învestit instanța de judecată, în principal cu solicitarea

de a fi anulate numele de domenii de internet aparținând pârâtei-recurente, enumerate

în acțiune.

Ca o precondiție procesuală

pentru situația în care primul capăt de cerere ar fi respins, reclamanta-intimată

a solicitat în subsidiar, obligarea pârâtelor să renunțe la denumirile înregistrate

pentru aceste pagini și să utilizeze alte nume pentru aceste domenii.

Prima instanță, prin considerente,

arată că „pârâta nu are dreptul să folosească numele de domenii ce includ cuvântul

Vi.”, depășind astfel limitele învestirii câtă vreme nu s-a formulat o cerere în

acest sens.

2.1. Reclamanta este titulara

numelui comercial Vi. din 1991, nume protejat ca drept de proprietate industrială

conform art. 8 al Convenției de la Paris pentru protecția proprietății industriale.

Susține recurenta că reclamanta,

nefăcând dovada efectuării de acte de comerț sau industriale din 1991, nume protejat

ca drept de proprietate industrială conform art. 8 al Convenției de la Paris pentru

protecția proprietății industriale.

Susținere recurenta că

reclamanta, nefăcând dovada efectuării de acte de comerț sau industriale din 1991,

nu a probat și funcționarea societății așa încât nu beneficiază de protecția Convenției,

cu atât mai mult cu cât Oficiul Național al Registrului Comerțului a permis înregistrarea

și a altor societăți comerciale ce au în componență numelui lor comercial Vi.

Protecția acordată de

art. 8 al Convenției de la Paris, în forma

revizuită la 14 iulie 1967, ratificată de România

prin Decretul nr. 1177/1968 nu este condiționat, așa cum se afirmă de probarea efectuării

unor acte de comerț, întrucât numele comercial este protejat ca drept de proprietate

industrială de la folosire, fără obligația de depunere sau înregistrare, indiferent

dacă face parte sau nu dintr-o marcă de fabrică sau de comerț.

Autoritatea înregistrării

numelui comercial față de înregistrarea numelor de domenii în litigiu reprezintă

un argument pertinent în favoarea soluției pronunțate de prima instanță și ratificată

de instanța de control judiciar.

2.2. Reclamanta este titulara

mărcii Vi. V., protejată pe teritoriul României cu începere de la 18 iunie 2001

astfel cum rezultă din certificatul de înregistrare nr. 47669, domeniul de protecție

acoperind și serviciile de publicitate.

Obiectul de activitate

al pârâtei conține și servicii de publicitate.

În

atare situație devin incidente

dispozițiile art. 35 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 84/1998 conform cărora titularul

mărcii poate să ceară să fie interzis terților, în cauză pârâta, să utilizez semnul

pe documente sau pentru publicitate.

Comerțul modern a impus

noi modalități de publicitate și vânzare a produselor și anume prin intermediul

internetului.

Blocarea de către pârât

a numelui de domeniu de internet ce includ marca/numele comercial al reclamantei

o împiedică pe cea din urmă să beneficieze de avantajele comerțului electronic.

Așadar, faptul că primul

nume de domeniu internet a fost înregistrat anterior datei la care reclamanta și-a

înregistrat marca nu conferă pârâtei dreptul de utilizare a numelui de domeniu întrucât

folosirea încalcă drepturile conferite reclamantei de numele de comerț.

2.3. Recurenta solicită

să se constate greșita aplicare a dispozițiilor art. 35 lit. e) din lege întrucât

nu s-au făcut dovezi referitoare la caracterul notoriu al mărcii pe teritoriul României.

Critica este vădit nefondată

câtă vreme instanța astfel cum rezultă din expunerea rezumată a cursului procesului

și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 35 alin. (3) lit. d) și nu pe dispozițiile

art. 35 alin. (2) lit. c) din legea privind mărcile și indicațiile geografice.

2.4. O ultimă critică

adusă deciziei pronunțate în calea devolutivă de atac este aceea că, nejustificat,

nu s-a reținut culpa ICNI-ROTLD în rezervarea și înregistrarea numelor de domenii

de internet, apreciind că se impune administrarea unei expertize tehnice pentru

lămurirea modului în care se realizează tehnic și administrativ rezervarea și apoi

înregistrarea domeniilor de internet.

Așa cum a reținut și instanța

de apel, conform art. 19 ultimul parag. din Regulile pentru înregistrarea unui nume

de domeniu și subdomenii din zona .ro, acceptarea unei aplicații și înregistrarea

unui nume de domeniu nu semnifică împrejurarea că Registrul recunoaște că cel ce

a înregistrat numele de domeniu are dreptul legal de a folosi acel domeniu, întrucât

cererile de înregistrare sunt procesate electronic, ceea ce exclude ideea de culpă.

Concludenta, pertinența

ori utilitatea expertizei solicitate reprezintă critici ce exced controlului de

legalitate al deciziei în etapa procesuală a recursului, conform art. 304 alin.

(1) C. proc. civ., ele putând viza doar eventuale aspecte de netemeinicie.

Înalta Curte, pentru cele

ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ.,

va admite recursul și va modifica decizia în sensul admiterii apelului și înlăturării

din considerente a mențiunilor referitoare la dreptul de a folosi numele de domeniu

ce include cuvântul Vi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei

calității procesual pasivă invocată de intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru

Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM).

Admite recursul declarat

de pârâta SC W. SRL împotriva deciziei nr. 36/A din 17 februarie 2009 a Curții de

Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Modifică decizia în sensul

că admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 140 din 24 ianuarie

2008 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, pe care o schimbă în parte,

în sensul că înlătură din considerentele sentinței referirea la faptul că pârâta

nu are dreptul să folosească numele de domeniu ce include cuvântul Vi.

Păstrează celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 aprilie 2010.