ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2658/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2658/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Hotărârea atacată cu recurs

Prin sentința civilă

nr. 803 din 12 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC E.S. SRL

în contradictoriu cu pârâții Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Informatică,

SC U. SRL România, Autoritatea Națională pentru Comunicații și H.J.S..

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea ce face

obiectul cauzei de față, așa cum a fost modificată și precizată pe parcursul

judecății, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a

operațiunii prin care Institutul de Cercetare Dezvoltare în Informatică a

transferat în mod abuziv drepturile de folosință asupra unui număr de domenii

internet către H.J.S., să se constate nulitatea absolută a operațiunii prin

care Institutul de Cercetare Dezvoltare în Informatică a transferat în mod

abuziv drepturile de folosință asupra domeniilor de internet menționate către SC

U. SRL România, obligarea pârâtului Institutul Național de Cercetare Dezvoltare

în Informatică să anuleze/revoce drepturile de folosință asupra domeniilor

solicitate de reclamantă și obligarea pârâtului Institutul de Cercetare

Dezvoltare în Informatică la atribuirea drepturilor de folosință asupra

domeniilor solicitate de SC E.S. SRL.

Reclamanta se

consideră vătămată în drepturile sale legate de cererea formulată la data de 20

noiembrie 2007, prin care a solicitat Institutului Național de Cercetare

Dezvoltare în Informatică - Registrul ROTLD să i atribuie drepturi de folosință

asupra unui număr de 78 de domenii internet cu extensia. ro., care erau deja

înregistrate pe numele altor deținători persoane juridice care nu mai există

sau care datele pe care acestea le-au furnizat la înregistrare sunt false sau

incomplete, I.C.I. nerespectându-și obligația, prevăzută la secțiunile Reguli

de Înregistrare și Contract pentru Înregistrare existente la adresa

www.rotld.ro

, de a anula

drepturile de folosință și de a le transfera către reclamantă, în virtutea

principiului adoptat de I.C.I., și anume primul venit primul servit.

Curtea de apel a constatat

că prin adresa din data de 05 decembrie 2007 pârâta I.C.I. a răspuns la cererea

formulată în data de 20 noiembrie 2007, informând reclamanta că în urma notificărilor

transmise potrivit procedurii, că pentru domeniile deținute de firmele N.O., F.X.I.

SA, D.N.T. Timișoara, ROTLD nu poate suspenda dreptul de folosință, pentru motivele

arătate, iar pentru celelalte domenii menționate, ROTLD va începe demersurile de

notificare ale deținătorilor de domenii, invitând reclamanta să urmărească starea

acestor nume de domenii interogând baza de date WHOIS, și să solicite informații

suplimentare despre situația acestor nume, după data de 15 ianuarie 2008.

Reține instanța de fond

că dreptul de folosință al unor domenii de internet, deținute de o persoană juridică

la un moment dat pot fi transmise, urmare a reorganizării societății prin divizare

sau absorbție, unei alte societăți comerciale, care devine succesorul în drepturi

cu privire la acest drept, sau urmare a dizolvării societății prin transmiterea

lor către acționarii care au adus ca aport sau le-au transmis societății spre folosință,

pe durata funcționării acesteia sau pentru un anumit termen.

Din acest punct de vedere,

se apreciază că, faptul că la Oficiul Registrului Comerțului o firmă figurează ca

dizolvată, nu înseamnă că ROTLD trebuie automat să procedeze la anularea acestor

domenii și atribuirea lor, potrivit regulii „ primul venit primul servit”, ci trebuie

să efectueze verificări pentru a stabili dacă nu afectează drepturi dobândite de

alte persoane fizice sau juridice, cu privire la aceste domenii, acesta fiind sensul

procedurii de notificare și verificare, cu finalitatea ce constă în actualizarea

datelor existente în baza de date WHOIS, disponibilă.

Totodată, se mai reține

că I.C.I. nu are obligația de plano să anuleze un drept de folosință cu privire

la un domeniu, doar dacă constată potrivit evidențelor de la Oficiul

Registrului Comerțului că firma a fost reorganizată sau a fost dizolvată, ci are

posibilitatea efectuării de verificări, prin notificarea deținătorului, suspendarea

dreptului de folosință pe o perioadă de 3 luni și apoi poate dispune anulare, dacă

nici o persoană nu revendică acest drept de folosință și nu justifică dobândirea

acestui drept.

În speță, consideră instanța

de fond că nu se poate reține un refuz nejustificat al pârâtei de a atribui dreptul

de folosință asupra domeniilor solicitate reclamantei, în condițiile în care, așa

cum s-a arătat mai sus, a efectuat toate verificările necesare, primind confirmări

pentru majoritatea domeniilor de la deținătorii acestora, care au justificat existența

dreptului de folosință sau transmiterea legală către aceștia și invitând reclamanta

pentru a depune cerere de înregistrare pentru 10 domenii, pentru care, în urma procedurii

nu a confirmat nimeni un drept de folosință cu privire la acestea.

Însă ceea ce privește

faptul că în baza de date de pe site-ul I.C.I. deținător la momentul actual nu mai

este nici una din firmele menționate, respectiv I.S. SA România, R.N., R.N.R.S.,

A. ci o persoană fizică, H.J.S., Curtea de apel a constatat că potrivit actelor

de la dosarul cauzei, confirmate de I.C.I., această persoană a deținut integral

aceste domenii, încă din anul 2007, plătind integral dreptul de folosință asupra

acestora, astfel încât, urmare a notificărilor întreprinse de I.C.I., urmare a răspunsului

din data de 10 ianuarie 2008 a pârâtului H.J.S. și a verificărilor întreprinse s-a

constatat că această persoană deține un drept de folosință anterior cu privire la

aceste domenii, făcându-se mențiunile corespunzătoare în evidența electronică.

Prin urmare consideră

instanța de fond că nu există nici un temei pentru a dispune anularea operațiunii

prin care Institutul de Cercetare Dezvoltare în Informatică a transferat drepturile

de folosință asupra unui număr de domenii internet către H.J.S., în cauză nefiind

vorba despre un transfer, ci de o actualizare a bazei de date, urmare a procedurii

declanșate ca urmare a demersului efectuat de reclamantă.

În ceea ce privește capătul

patru de cerere prin care reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută

a operațiunii prin care Institutul de Cercetare Dezvoltare în Informatică a transferat

drepturile de folosință asupra domeniilor de internet menționate către SC U.

SRL România, instanța de fond, l-a apreciat ca fiind neîntemeiat, în condițiile

în care pentru domeniile înregistrate de către firma F.X.I. SA, a rezultat că întrucât

această firmă a fost dizolvată prin divizare totală între două companii, C.C.

SRL și SC U. SRL România, potrivit procedurii ROTLD a făcut toate demersurile necesare

către firmele absorbante, ICI primind răspuns din partea SC U. SRL România, în data

de 10 iunie 2008 prin care a fost informat că domeniile în discuție sunt folosite

de către această societate și se solicită efectuarea modificărilor aferente în baza

de date.

2.Recursul declarat în

cauză

Împotriva sentinței

nr. 803 din 12 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC E.S. SRL invocând dispozițiile

art. 304 pct. 3, pct. 7, pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în raport

de care a susținut, în esență următoarele:

Printr-un prim motiv de

recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recurenta susține

că hotărârea recurată s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, în condițiile

în care competența de soluționare a litigiilor relative la atribuirea numelor de

domeniu revine jurisdicției civile și de proprietate intelectuală, respectiv completelor

specializate în soluționarea litigiilor privind proprietatea intelectuală, înființate

potrivit Legii 304/2004.

În acest sens susține

recurenta că raportul juridic dedus judecății s-a născut din și în legătură cu respectarea

normelor relative la înregistrarea numelor, iar litigiile relative la înregistrarea

numelor de domenii, cât și protecția acestora este guvernată de jurisdicția civilă.

Mai arată, recurenta că

numele de domeniu reprezintă o serie de caracteristici asemănătoare până la identitate

cu cele ale drepturilor de proprietate intelectuală, cum ar fi înregistrarea numelui

de domeniu la registru competent pentru domeniul respectiv, activitatea de creație

în alegerea numelui de domeniu, utilizarea numelui de domeniu, în principal, de

cei care desfășoară activități economice deoarece el facilitează interacțiunea dintre

comerciant și consumator, caracterul exclusiv de utilizare al dreptul obținut prin

înregistrarea unui număr de domeniu e etc.

Totodată, susține recurenta

că numele de domeniu reprezintă drept anterior în înțelesul Legii nr. 84/1998 privind

mărcile și indicațiile geografice iar numele de domenii, alcătuite din caractere

alfanumerice pot fi considerate semne în sensul definiției date mărcii de Legea

nr. 84/1998 și Directivei Comunitare nr. 89/104 din 21 decembrie 1998.

Totodată, în opinia recurentei,

un alt argument rezidă din obiectul de activitate al pârâtului, care îndeplinește

funcția de registru pentru numele de domenii ro, atribuție simulară Oficiului de

Stat pentru Invenții și Mărci în ceea ce privește mărcile, acordă asistență deplină

activității de producție și servicii în vederea susținerii cercetării și dezvoltării,

activități de editare și tipărire publicații, activitate de comerț și de import-export.

Printr-un alt set de critici,

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține recurenta că soluția

instanței de fond este dată în urma unei aprecieri eronate a ansamblului probator

și a argumentelor de fapt și de drept invocate prin cererea de chemare în judecată,

ceea ce a condus la aplicarea greșită a prevederilor legale în materie.

Astfel, susține recurenta

că instanța d fond nu a analizat comprehensiv argumentele aduse în susținerea cererii

de chemare în judecată, ci s-a mărginit la a reține, de o manieră eliptică și lacunară,

că nu există temei deoarece intimatul H.J.S. este titularul drepturilor de folosință

fiind cel care a achitat contravaloarea înregistrării acestor domenii.

Susține recurentul că

instanța de fond a apreciat în mod vădit eronat că în prezenta speță prin raportare

la H.J.S. cât și la SC U. SRL România, nu ar fi vorba de un transfer ci mai degrabă

de o actualizare a bazei de date, dat fiind că din punct de vedere terminologic

actualizarea presupune o modificare a atributelor de identificare ale unui deținător

în timp ce transferul presupune substituirea deținătorului inițial cu un alt subiect

distinct de drept, despre acest lucru fiind vorba în speță.

Consideră recurenta că,

instanța de judecată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale la o situație de

fapt stabilită greșit, fără a analiza susținerile ambelor părți și materialul probator

administrat în cauză a ajuns la această soluție deoarece deținători ai domeniilor

vizate erau persoane juridice radiate sau care prezentau date false sau incomplete;

motivația internă pentru care H.J.S., deși a plătit pentru domeniile internet, a

înregistrat/ a permis să fie înregistrați ca deținători persoane juridice, subiecte

distincte de drept, exced cadrului procesual și nu prezintă relevanță; nu există

și nu poate exista identitate pe plan juridic între deținătorul unui nume de domeniu

și un reprezentant al acestuia sau orice altă persoană ce ar achita contravaloarea

taxelor de înregistrare; stabilind cu certitudine că domeniile reclamate erau deținute

de persoane juridice la 20 noiembrie 2007, indiferent că ele erau plătite de o persoană

fizică, faptul că deținătorii au fost modificați, nu poate echivala decât cu un

transfer abuziv de folosință, fondat pe o cauză ilicită, restabilirea legalității

neputând opera decât prin reformarea sentinței recurate;

În ceea ce privește domeniile

deținute de F.X.I. SA și transferate către SC U. SRL România, arată recurenta că,

contrar celor reținute de instanța de fond în considerente, străine de altfel de

natura și obiectul pricinii, în această situație în care nu există consens cu privire

la modalitatea de distribuire a domeniilor deținute, fiecare dintre cele două societăți

absorbante solicitând toate domeniile, și neexistând un alt text de lege care să

reglementeze această situație particulară, pârâta trebuia să urmeze procedura de

notificare stabilită, ceea ce ar fi îndreptățit-o să primească domeniile solicitate.

3.Hotărârea instanței

de recurs

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis ca

atare, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare

în judecată recurenta a criticat modul în care pârâtul a înțeles să-și îndeplinească

atribuțiile relative la înregistrarea și atribuirea dreptului de folosință asupra

unui număr de nume de domeniu ro, solicitând în esență anularea transferului abuziv

al dreptului de folosință asupra unui număr de domenii internet către H.J.S. și

SC U. SRL România și atribuirea numelui de domeniu ro pe care le-a solicitat prin

cererea din 20 noiembrie 2007.

Așadar, Înalta Curte,

în raport de conținutul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită

instanța de fond, constată că raportul juridic litigios dedus judecății s-a născut

din și în legătură cu respectarea normelor relative la înregistrarea numelor de

domeniu ro.

Totodată, Înalta Curte

constată că regimul juridic al numelor de domeniu nu este reglementat prin acte

normative ceea ce face necesară stabilirea acestuia în raport cu caracteristicile

numelor de domenii prin raportare la domeniul proprietății industriale.

Astfel, Înalta Curte,

analizând caracteristicile numelor de domenii referitoare la nașterea dreptului

privitor la numele de domeniu, înregistrarea și utilizarea numelui de domeniu, activitatea

de creație în alegerea unui nume de domeniu, exclusivitatea, efectele și protecția

dreptului de utilizare obținut prin înregistrarea unui nume de domeniu, și văzând

și dispozițiile H.G. nr. 1621/2003, constată că numele de domenii, alcătuite din

caractere alfanumerice, sunt bunuri incorporale a căror existență depinde de activitatea

și puterea creatoare a omului, fie dintr-o activitate în curs, fie dintr-o activitate

trecută și materializată în creații spirituale, ceea ce conduce la includerea lor,

fără echivoc, în categoria drepturilor de proprietate industrială.

Totodată, văzând dispozițiile

art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ., precum și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004,

Înalta Curte constată că în procesele și cererile din domeniul proprietății intelectuale,

competența de judecată, în primă instanță, revine completelor specializate din cadrul

secțiilor civile ale tribunalelor.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată ca fiind întemeiat primul motiv de recurs întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., așa încât nu va mai proceda la analiza

celorlalte critici circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ..

În consecință, baza dispozițiilor

art. 312 alin. (1) și (2) și 5 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite

cauza spre soluționare la Tribunalul București, secția civilă, pentru soluționarea

litigiului în primă instanță de completele specializate în proprietate intelectuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de SC E.S. SRL București , împotriva sentinței civile nr. 803 din 12 februarie 2010

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul București, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2011.