ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2114/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Reclamanta SC D. SA Dorohoi a chemat în judecată Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la emiterea deciziei de retragere de la tranzacționare a valorilor mobiliare ale SC D. SA Dorohoi din anul 2003 precum și la eliberarea certificatului de radiere a acestor valori mobiliare din anul 2003. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 07 martie 2003 A.G.E.A. a hotărât declararea societății de tip închis. Hotărârea A.G.E.A. din data de 07 martie 2003 a fost publicată în M. Of.

și înscrisă la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Botoșani din 21 martie 2003. Prin adresa din 6 martie 2009, înregistrată la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare din 09 martie 2009, a solicitat pârâtei Comisia Națională a Valorilor Mobiliare recunoașterea retragerii de la tranzacționare a societății încă din anul 2003, data la care s-a hotărât de către A.G.E.A. declararea societății de tip închis, înaintând documente in acest sens. Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, prin adresa din 19 martie 2009, nu a răspuns clar la solicitarea reclamantei, în schimb s solicitat documente referitoare la A.G.E.A.

din data de 28 februarie 2009, deși prin adresa din 09 martie 2009 i-a cerut recunoașterea retragerii de la tranzacționare a societății din anul 2003. Deși Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului prevede că mențiunile sunt executorii de drept, totuși, printr-un exces de putere, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a menținut societatea la tranzacționare, aplicând taxa aferentă menținerii valorilor mobiliare, în vederea obținerii abuzive a unor venituri. Prin întâmpinarea formulată la 3 februarie 2010, pârâta a invocat excepția lipsei de obiect a cererii reclamantei, în ceea ce privește primul capăt de cerere, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

2.Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de obiect invocată de pârâtă, iar pe fond a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă, prin sentința nr. 1359 din 17 martie 2010. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Cu privire la excepția lipsei de obiect asupra cererii, s-a reținut că excepția este neîntemeiată, deoarece reclamanta, prin primul capăt de cerere a solicitat modificarea deciziei nr. 1443 din 6 octombrie 2009 în sensul că retragerea de la tranzacționarea pe piața RASDAQ a acțiunilor emise de reclamantă să se facă începând cu anul 2003, iar nu cu 6 octombrie 2009. În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că nu poate fi admisă solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei să emită decizie de retragere de la tranzacționare a valorilor mobiliare ale societății din 2003 și la eliberarea certificatului de radiere a acestor valori mobiliare din același an.

S-a mai reținut că, reclamanta nu a invocat care este vătămarea pe care a suferit-o ca urmare a emiterii deciziei de retragere de la tranzacționare a acțiunilor sale din octombrie 2009 în loc de anul 2003. 3.Recursul exercitat de reclamantă Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs SC D. SA Dorohoi, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ.. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că, la pronunțarea soluției, s-a pierdut din vedere faptul că pârâta se află în culpă, deoarece, în calitatea sa de autoritate de supraveghere a piețelor, a avut la îndemână toate datele necesare declarării SC D. SA Dorohoi ca societate de tip închis, eventualele prejudicii fiind în sarcina acesteia.

A mai arătat că hotărârea A.G.E.A. din anul 2003 a fost înscrisă în Registrul Comerțului și a fost publicată în M. Of., cu efect de opozabilitate erga omnes, iar atacarea ei în instanță nu putea determina intimata-pârâtă să o ignore, dar cu toate acestea instanța de fond și a însușit toate argumentele invocate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare în apărare, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică. 4.Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a răspuns în detaliu criticilor formulate de recurenta-reclamantă, făcând o expunere rezumativă a actelor și operațiunilor juridice relevante din perspectiva caracterizării SC D. SA Dorohoi ca societate „de tip închis”, în raport cu prevederile Legii nr. 297/2004 privind piața de capital.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-reclamantă și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1.Argumente de fapt și de drept relevante Prin demersul său judiciar, SC D. SA Dorohoi a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare de a emite decizia de retragere de la tranzacționare a valorilor mobiliare ale societății și certificatul de radiere a acestor valori mobiliare din anul 2003, așa cum solicitase prin cererea înregistrată din 9 martie 2009. După data învestirii curții de apel cu cererea de chemare în judecată, expediată prin poștă la data de 1 octombrie 2009 și înregistrată la 5 octombrie 2009, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a emis decizia nr. 1443 din 6 octombrie 2009, prin care acțiunile recurentei-reclamante au fost retrase de la tranzacționarea pe piața RASDAQ începând cu aceeași dată și atestatul din 6 octombrie 2009, prin care a luat act de cererea de înscriere de mențiuni din 7 aprilie 2003, prin care a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Botoșani mențiunea referitoare la Hotărârea A.G.E.A., din data de 7 martie 2003 a SC D. SA Dorohoi, privind retragerea valorilor mobiliare ale societății de la tranzacționar pe piața RASDAQ, publicată în M. Of.

nr. 1022/18.04.2003. Hotărârea de respingere a acțiunii ca neîntemeiată reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor O.U.G. nr. 28/2002 și ale Legii nr. 297/2004, care au reglementat succesiv piața de capital, instanța de control judiciar ajungând, de asemenea, la concluzia că, în speță, nu poate fi identificat un refuz nejustificat de rezolvare a cererii, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) și n) Legea nr. 554/2004. În optica legiuitorului, refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri constă în exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, iar excesul de putere este definit drept exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale.

Judecătorul fondului a reținut corect, pe de o parte, că recurenta-reclamantă s-a adresat Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare abia la data de 9 martie 2009, pe de altă parte, că hotărârea A.G.E.A. de declarare a societății de tip închis, a fost atacată în justiție, litigiul soluționându-se irevocabil abia în cursul anului 2006 și, în fine, că în intervalul 6 aprilie 2006 (data finalizării procesului) - 27 mai 2009, cât SC D. SA Dorohoi a rămas în pasivitate, au avut loc tranzacții privind acțiunile societății, astfel că o decizie de retragere retroactivă a acțiunilor societății ar contraveni principiilor ce fundamentează piața valorilor mobiliare. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004 sau art. 304 ] C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC D. SA Dorohoi împotriva sentinței civile nr. 1359 din 17 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2011.