ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2114/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Reclamanta SC D. SA

Dorohoi a chemat în judecată Comisia Națională a Valorilor Mobiliare,

solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună

obligarea pârâtei la emiterea deciziei de retragere de la tranzacționare a

valorilor mobiliare ale SC D. SA Dorohoi din anul 2003 precum și la eliberarea

certificatului de radiere a acestor valori mobiliare din anul 2003.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că la data de 07 martie 2003 A.G.E.A. a hotărât declararea societății

de tip închis. Hotărârea A.G.E.A. din data de 07 martie 2003 a fost publicată în

M. Of. și înscrisă la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Botoșani

din 21 martie 2003.

Prin adresa din 6 martie

2009, înregistrată la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare din 09 martie 2009,

a solicitat pârâtei Comisia Națională a Valorilor Mobiliare recunoașterea retragerii

de la tranzacționare a societății încă din anul 2003, data la care s-a hotărât de

către A.G.E.A. declararea societății de tip închis, înaintând documente in acest

sens.

Comisia Națională a Valorilor

Mobiliare, prin adresa din 19 martie 2009, nu a răspuns clar la solicitarea reclamantei,

în schimb s solicitat documente referitoare la A.G.E.A. din data de 28

februarie 2009, deși prin adresa din 09 martie 2009 i-a cerut recunoașterea retragerii

de la tranzacționare a societății din anul 2003.

Deși Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului prevede că mențiunile sunt executorii de drept, totuși,

printr-un exces de putere, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a menținut societatea

la tranzacționare, aplicând taxa aferentă menținerii valorilor mobiliare, în vederea

obținerii abuzive a unor venituri.

Prin întâmpinarea formulată

la 3 februarie 2010, pârâta a invocat excepția lipsei de obiect a cererii reclamantei,

în ceea ce privește primul capăt de cerere, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

2.Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de

obiect invocată de pârâtă, iar pe fond a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată

de reclamantă, prin sentința nr. 1359 din 17 martie 2010.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut următoarele:

Cu privire la excepția

lipsei de obiect asupra cererii, s-a reținut că excepția este neîntemeiată, deoarece

reclamanta, prin primul capăt de cerere a solicitat modificarea deciziei nr. 1443

din 6 octombrie 2009 în sensul că retragerea de la tranzacționarea pe piața RASDAQ

a acțiunilor emise de reclamantă să se facă începând cu anul 2003, iar nu cu 6 octombrie

2009.

În ceea ce privește fondul

cauzei, s-a reținut că nu poate fi admisă solicitarea reclamantei de obligare a

pârâtei să emită decizie de retragere de la tranzacționare a valorilor mobiliare

ale societății din 2003 și la eliberarea certificatului de radiere a acestor valori

mobiliare din același an.

S-a mai reținut că, reclamanta

nu a invocat care este vătămarea pe care a suferit-o ca urmare a emiterii deciziei

de retragere de la tranzacționare a acțiunilor sale din octombrie 2009 în loc de

anul 2003.

3.Recursul exercitat de

reclamantă

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs SC D. SA Dorohoi, în temeiul

art. 304

1

C. proc. civ..

În motivarea căii de atac,

recurenta-reclamantă a arătat că, la pronunțarea soluției, s-a pierdut din vedere

faptul că pârâta se află în culpă, deoarece, în calitatea sa de autoritate de supraveghere

a piețelor, a avut la îndemână toate datele necesare declarării SC D. SA Dorohoi

ca societate de tip închis, eventualele prejudicii fiind în sarcina acesteia.

A mai arătat că hotărârea

A.G.E.A. din anul 2003 a fost înscrisă în Registrul Comerțului și a fost publicată

în M. Of., cu efect de opozabilitate erga omnes, iar atacarea ei în instanță nu

putea determina intimata-pârâtă să o ignore, dar cu toate acestea instanța de fond

și a însușit toate argumentele invocate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare

în apărare, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică.

4.Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a răspuns în detaliu criticilor

formulate de recurenta-reclamantă, făcând o expunere rezumativă a actelor și operațiunilor

juridice relevante din perspectiva caracterizării SC D. SA Dorohoi ca societate

„de tip închis”, în raport cu prevederile Legii nr. 297/2004 privind piața de capital.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate de recurenta-reclamantă și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1.Argumente de fapt și

de drept relevante

Prin demersul său judiciar,

SC D. SA Dorohoi a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul

Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare de a emite decizia de retragere de la tranzacționare

a valorilor mobiliare ale societății și certificatul de radiere a acestor valori

mobiliare din anul 2003, așa cum solicitase prin cererea înregistrată din 9 martie

2009.

După data învestirii curții

de apel cu cererea de chemare în judecată, expediată prin poștă la data de 1 octombrie

2009 și înregistrată la 5 octombrie 2009, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare

a emis decizia nr. 1443 din 6 octombrie 2009, prin care acțiunile recurentei-reclamante

au fost retrase de la tranzacționarea pe piața RASDAQ începând cu aceeași dată și

atestatul din 6 octombrie 2009, prin care a luat act de cererea de înscriere de

mențiuni din 7 aprilie 2003, prin care a fost înregistrată la Oficiul Registrului

Comerțului de pe lângă Tribunalul Botoșani mențiunea referitoare la Hotărârea A.G.E.A.,

din data de 7 martie 2003 a SC D. SA Dorohoi, privind retragerea valorilor mobiliare

ale societății de la tranzacționar pe piața RASDAQ, publicată în M. Of. nr. 1022/18.04.2003.

Hotărârea de respingere

a acțiunii ca neîntemeiată reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor

O.U.G. nr. 28/2002 și ale Legii nr. 297/2004, care au reglementat succesiv piața

de capital, instanța de control judiciar ajungând, de asemenea, la concluzia că,

în speță, nu poate fi identificat un refuz nejustificat de rezolvare a cererii,

în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) și n) Legea nr. 554/2004.

În optica legiuitorului,

refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri constă în exprimarea explicită,

cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, iar excesul

de putere este definit drept exercitarea dreptului de apreciere al autorităților

publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale.

Judecătorul fondului a

reținut corect, pe de o parte, că recurenta-reclamantă s-a adresat Comisiei Naționale

a Valorilor Mobiliare abia la data de 9 martie 2009, pe de altă parte, că hotărârea

A.G.E.A. de declarare a societății de tip închis, a fost atacată în justiție, litigiul

soluționându-se irevocabil abia în cursul anului 2006 și, în fine, că în intervalul

6 aprilie 2006 (data finalizării procesului) - 27 mai 2009, cât SC D. SA Dorohoi

a rămas în pasivitate, au avut loc tranzacții privind acțiunile societății, astfel

că o decizie de retragere retroactivă a acțiunilor societății ar contraveni principiilor

ce fundamentează piața valorilor mobiliare.

adoptate în recurs

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin.

(3) Legea nr. 554/2004 sau art. 304

]

C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC D. SA Dorohoi

împotriva sentinței civile nr. 1359 din 17 martie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 aprilie

2011.