ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2129/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2129/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanțele cauzei
Judecata în primă
instanță
Reclamantul C.T. a
chemat în judecată pârâții SC T. SA, F.S. și I.D.I., solicitând instanței ca în
contradictoriu cu aceștia să dispună anularea deciziei din 24 noiembrie 2009
pronunțată de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea
Discriminării.
În motivarea cererii,
reclamantul a arătat că prin decizia atacată s-a recomandat părților reclamante
să manifeste exigență în raport cu modul în care se exercită dreptul la libera exprimare
prin prisma reputației, sau a drepturilor altora pentru a asigura respectarea
activității personale și a principiului nediscriminării garantate în România
prin Constituție și O.G. nr. 137/2000.
Prin precizarea de
acțiune, reclamantul a arătat că decizia din 24 noiembrie 2009 a Colegiului
Director al Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este nelegală,
întrucât apreciază că se impunea aplicarea unei sancțiuni prevăzute în mod
obligatoriu în O.G. nr. 137/2000, act normativ care sancționează aceste fapte
contravențional cu avertisment și amendă între 400 și 4.000 RON, dacă
discriminarea privește, după caz, o persoană fizică sau o comunitate.
Pârâta I.D.I. a depus
întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă.
De asemenea, pârâta a mai invocat și excepția lipsei calității sale procesuale
pasive, având în vedere obiectul acțiunii ce vizează anularea Hotărârii
Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Hotărârea Curții
de apel
Curtea de Apel
Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă
nr. 287 din 27 mai 2010, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și
excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I.D.I..
De asemenea, a
respins plângerea reclamantului C.T. și l-a obligat pe acesta din urmă la plata
către pârâta I.D.I. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON,
reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a decide
astfel, instanța a reținut că în ceea ce privește excepția inadmisibilității,
reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr.
554/2004, procedură care, însă, nu era necesară după intrarea în vigoare a
Legii nr. 324/2006.
Cât privește excepția
lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I.D.I. s-a reținut că, de
asemenea, este neîntemeiată, întrucât pârâta a fost parte litigantă în
procedura desfășurată în fața Consiliul Național pentru Combaterea
Discriminării .
Pe fondul cauzei, s-a
reținut că reclamantul nu a demonstrat că folosirea apelativului „țigan” a avut
drept scop ori efect o atingere a drepturilor sale, acesta neindicând un drept
care i-ar fi fost refuzat în baza apartenenței la etnia romă, nici un tratament
diferențiat de cel aplicat altor persoane , astfel că în mod corect Consiliul
Național pentru Combaterea Discriminării nu a aplicat sancțiunea amenzii și a
dispus măsura de a se manifesta exigența în exercitarea libertății de
exprimare.
3.Recursul
reclamantului
Împotriva acestei
sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul C.T.,
invocând generic dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ..
Recurentul-reclamant
nu și-a structurat criticile în motivele de recurs invocate.
În cererea de recurs
sunt reluate argumentele pentru care prin cererea introductivă a solicitat
anularea deciziei Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea
Discriminării din 24 noiembrie 2009, rejudecarea cauzei și sancționarea reală a
celor vinovați pentru ca astfel să fie descurajate pe viitor acțiunile cu
caracter șovin sau promotoare ale urii de rasă.
Susține că instanța
de fond nu a analizat în principiu conținutul art. apărut în cotidianul „R.B.”
din Timișoara, care este vădit denigrator la adresa sa și a familiei, cu
rezonanță în opinia publică din Banat și nu a observat contextul și scopul în
care a fost folosit apelativul de „țigan”.
Apărările
intimaților
Prin întâmpinările
depuse la dosar, intimații SC T. SA Timișoara și Consiliul Național pentru
Combaterea Discriminării, iar intimata I.D.I. prin concluzii scrise, au
solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea
hotărârii recurate.
Intimații, susțin, în
esență, că în raport cu documentația aflată la dosar, atât Consiliul Național
pentru Combaterea Discriminării prin decizia atacată cât și prima instanță prin
sentința recurată au aplicat corect normele legale aflate în vigoare.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința
atacată prin prisma motivelor de recurs, precum și potrivit art. 304
1
C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că soluția adoptată
de Curtea de apel este legală.
Argumentele de
fapt și de drept relevante
Recurentul-reclamant
a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios
administrativ, Hotărârea din 24 noiembrie 2009 a Consiliului Național pentru
Combaterea Discriminării prin care această autoritate de stat autonomă fiind
sesizată de către reclamantul C.T. cu petiția din 16 martie 2009 care viza
crearea unei atmosfere ofensatoare, denigrarea și lezarea petentului pe vaza
originii etnice a hotărât că aspectele sesizate intră sub incidența art. 2
alin. (1) O.G. nr. 137/2000 care prevede că „
Potrivit
prezentei
ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție
sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie,
categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală
cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată,
precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea,
înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de
egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a
drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și
cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice”.
Prin
această decizie s-a recomandat părților reclamate și intimate în prezenta cauză
să manifeste exigența în raport cu modul în care se exercită dreptul la
libertatea de exprimare prin prisma reputației și a dreptului altora, pentru a
se asigura respectarea demnității personale și a principiului nediscriminării
garantate în România prin Constituție și O.G. nr. 137/2000.
Prin
urmare, intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a decis că
folosirea
apelativului "țigan" în loc de „rom'' poate constitui premisa unei
discriminării potrivit prevederilor art. 2 alin. (1), art. 15 O.G. nr. 137/2000
privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,
republicată, situație în care argumentele prezentate în motivele de recurs
privind interpretarea probelor administrate și a conținutului art. din
perspectiva petiției cu care a sesizat Consiliul Național pentru Combaterea
Discriminării, nu pot fi reținute.
Recurentul- reclamant
prin cererea precizatoare depusă la fondul cauzei a contestat temeinicia și
legalitatea hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării ,
apreciind că se impunea aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute în mod
expres în O.G. nr. 137/2000, care incriminează faptele de discriminare și le
sancționează contravențional cu avertisment, cu amendă între 400 și 4.000 RON
dacă discriminarea vizează o persoană fizică, cu amendă între 600 și 8.000 RON
dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate.
Consiliul Național
pentru Combaterea Discriminării este autoritatea de stat în domeniul
discriminării, autonomă, garant al respectării și aplicării principiului
nediscriminării, în conformitate cu legislația internă în vigoare și
documentele internaționale la care România este parte, care își exercită
atribuțiile în domeniul prevenirii faptelor de discriminare, dispunând de o
marjă de apreciere în adoptarea hotărârilor de soluționare a petițiilor pe baza
probelor administrate putând dispune includerea unei recomandări cu caracter de
îndrumare, fără forță juridică obligatorie, in vederea preîntâmpinării
încălcării principiului nediscriminării, cum de altfel s-a decis prin hotărârea
atacată.
De altfel,
recurentul-reclamant nu poate invoca o vătămare a drepturilor sale prin actul
administrativ jurisdicțional atacat, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004 cu
referire la art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000 în condițiile în care
aspectele sesizate au fost analizate prin hotărârea contestată în conformitate
cu textele legale care definesc discriminarea și s-a reținut că folosirea
apelativului „țigan” în loc de „rom” poate constitui premisa unei discriminări.
Temeiul legal al
soluției adoptate
Pentru considerentele
expuse la pct. 11.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și
art. 20 alin. (1) Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față, ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de C.T. împotriva sentinței civile nr. 287 din 27 mai 2010 a Curții de
Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8
aprilie
2011.