ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4070/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22

septembrie 2010, reclamantul R.G.D. a solicitat ca, în contradictoriu cu

pârâtele Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și F.L.,

consilier în cadrul D.G.A.M.B.P. din cadrul Casei Naționale de Pensii și alte

Drepturi de Asigurări Sociale, să se dispună suspendarea efectelor foii de

prezență pe luna august 2010 până la pronunțarea instanței de fond, revenirea

la situația anterioară întocmirii acestei fișe de prezență și obligarea

pârâtelor să întocmească o nouă foaie de prezență pe luna august 2010, ținând

seama de prevederile Legii nr. 54/2003 privind sindicatele.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că fără nici o bază legală a fost refăcută foaia de

prezență pe luna august 2010 în care figura cu 176 de ore lucrate, ceea ce a

determinat diminuarea drepturilor sale salariale atât pe luna respectivă , cât

și pe lunile următoare, producând un prejudiciu material, viitor și previzibil.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat

sentința civilă nr. 4549 din 16 noiembrie 2010, prin care a respins cererea

împotriva pârâtei F.L. pentru lipsa calității procesuale pasive și a respins ca

inadmisibilă cererea în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii și

alte Drepturi de Asigurări Sociale pentru suspendarea efectelor foii de

prezență pe luna august 2010.

Instanța de fond a constatat

că, pârâta F.L., în calitate de consilier în D.G.A.M.B.P. din cadrul Casei

Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, nu are calitate procesuală

pasivă în litigiul având ca obiect suspendarea executării actului administrativ.

În conformitate cu dispozițiile

art. 16 Legea nr. 554/2004, s-a reținut că funcționarul public are legitimare procesuală

pasivă numai în cererile formulate și personal împotriva persoanei care a contribuit

la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată

de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes

legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru

întârziere.

Cererea de suspendare

a efectelor foii de prezență pe luna august 2010 a fost respinsă ca inadmisibilă,

cu motivarea că, actul dedus judecății reprezintă o operațiune tehnico-administrativă

întocmită pentru plata salariului, în raport cu numărul orelor de muncă pontate

și în consecință, nu constituie un act administrativ, în sensul definit de art.

2 alin. (1) lit. c) Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii în baza dispozițiilor

art. 304 pct. 6 - 9 C. proc. civ. , în sensul admiterii cererii de suspendare a

executării actului administrativ.

Recurentul a susținut

că excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării a fost admisă de

instanța de fond printr-o calificare greșită a foii de prezență ca fiind o operațiune

tehnico-administrativă, deși aceasta are natura juridică de act administrativ, care

produce efecte juridice în privința drepturilor salariale cuvenite funcționarului

public.

În susținerea acestei

critici, a fost invocată sentința civilă nr. 5239 din 21 decembrie 2010 a Curții

de Apel București, irevocabilă prin decizia nr. 1282 din 3 martie 2011 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

prin care a fost anulată Nota din 3 februarie 2010 emisă de Președintele Casei

Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, constatându-se că notele

semnate de conducătorul unei instituții publice, ordonator de credite, sunt acte

administrative, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1)

lit. c) Legea nr. 554/2004.

Recurentul a criticat

și soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei

F.L., arătând că, aceasta a fost delegată să exercite atribuțiile directorului general

și a contribuit la elaborarea, emiterea și încheierea actului atacat, astfel că

se impunea a fi chemată în cauză în temeiul dispozițiilor art. 16 Legea nr. 554/2004.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:

Foaia de prezență pe luna

august 2010 a D.G.A.M.B.P. din cadrul Casei Naționale de Pensii și alte

Drepturi de Asigurări Sociale, în baza căreia recurentul-reclamant a primit drepturile

salariale cuvenite pentru orele efectiv lucrate a fost corect calificată de instanța

de fond ca fiind o operațiune tehnico-administrativă, care fundamentează plata unui

salariu, fără a produce efecte juridice proprii actului administrativ.

Deși a fost întocmită

de o autoritate administrativă, fișa de prezență contestată de recurentul-reclamant

nu reprezintă un act administrativ, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c)

Legea nr. 554/2004, ca fiind actul unilateral, cu caracter individual sau normativ,

emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării

legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Față de natura juridică

a actului pentru care s-a formulat cererea de suspendare a executării, instanța

de fond a constatat întemeiat că nu este îndeplinită cerința de admisibilitate a

cererii prevăzută de art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004 cu privire la actele administrative

supuse controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ.

De asemenea, instanța

de fond a soluționat corect excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei

F.L., respingând cererea formulată în contradictoriu cu aceasta.

În calitate de consilier

în D.G.A.M.B.P., intimata F.L. nu are legitimare procesuală într-un litigiu având

ca obiect suspendarea executării actului administrativ în baza dispozițiilor

art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004.

De altfel, recurentul

a confirmat în dezvoltarea acestui motiv de recurs, că o asemenea legitimare procesuală

aparține funcționarului public numai în cererile formulate pe fondul cauzei, în

temeiul dispozițiilor art. 16 Legea nr. 554/2004, dacă se solicită plata unor despăgubiri

pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere.

Pentru considerentele

expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate,

în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul R.G.D.

împotriva sentinței nr. 4549 din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie

2011.