CtEDO 08.02.2007 Auto

ULUGKAY c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
08.02.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ULUGKAY c. TURQUIE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 9782/02 prezentată de Abdullah Dündar ULU 2015/17KAY împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 8 februarie 2007 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Hedigan Türmen mes Fura-Sandström Gyulumyan Ziemele, Berro-Lefevre, judecători și domnii S. Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 14 ianuarie 2002, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei, După ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, domnul Abdullah Dündar Uluikay, este un resortisant turc, născut în 1942, cu reședința în Antalya. Acesta acționează în calitate de reprezentant legal al societății ANSEP care își are sediul la Antalya. Este reprezentat în fața Curții de către domnul Kaplan, avocat la Istanbul. Guvernul turc ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: la 9 iulie 1997, terenurile și clădirile situate în Antalya, aparținând ANSEP (societatea anonimă d 800 de lire turcești (TRL) cu titlu de instanță din statul membru în cauză expropriere. În aceeași zi, în dezacord cu valoarea acestei indemnizații, societatea în cauză sesizează instanța în mare instanță din statul membru în care se desfășoară acțiunea în instanță din statul membru în cauză cu privire la o cerere în creștere a dreptului de proprietate. mai, 18 iunie și 7 iulie 1998, au fost întocmite trei rapoarte de expertiză de trei comitete separate de experți care au considerat că este justificată creșterea numărului de membri ai consiliului de administrație și expropriere. Rapoartele din 18 iunie și 7 iulie 1998 au solicitat o creștere a acestui număr de membri cu 656 996 087 502 TRL. La 15 iulie 1998, pe baza celor două rapoarte de competență, Tribunalul de Mare Instanță a acordat ANSEP un supliment la suma de 656 996 087 502 TRL plus o rată a dobânzii legală începând cu 23 decembrie 1997. La 19 aprilie 1999, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea de primă instanță. La 14 iulie 1999, Tribunalul de Mare Instanță, hotărând la trimitere, a acordat către ANSEP un supliment la data de 647 073 689 703 TRL cu o rată a dobânzii legală începând cu 6 ianuarie 1998. La 28 septembrie 1999, Curtea de Casație infirmă această hotărâre, invitând instanța de primă instanță să procedeze la o nouă expertiză. La 12 noiembrie 1999, Hotărârea a introdus în fața Curții de Casație o acțiune în rejudecare a hotărârii. La 13 decembrie 1999, Curtea de Casație a respins acțiunea în rejudecare a hotărârii. La 7 aprilie 2000, Tribunalul de Mare Instanță, pe baza unui nou raport de competență din 29 martie 2000, a acordat societății un supliment de rejudecare la 647 073 689 703 TRL plus o rată a dobânzii legală începând cu 6 ianuarie 1998. La 20 iunie 2000, Curtea de Casație a pronunțat din nou hotărârea de primă instanță. Comisia a contestat concluziile rapoartelor de competență pe baza cărora instanța de mari instanțe a pronunțat hotărârea, notând că acestea din urmă nu au luat în considerare criteriile de evaluare pe care le-a enunțat în hotărârile sale anterioare de Casație. A fost responsabilitatea acesteia din urmă să verifice respectarea de către experți a criteriilor de apreciere enunțate în hotărârile sale. La 14 iulie 2000, ANSEP sesizează Curtea de Casație cu privire la o acțiune în rejudecare a acestei hotărâri. La 15 noiembrie 2000, pe baza jurisprudenței adunării plenare a Curții de Casație și pe baza articolului 1 din protocol 1 din Convenție, Tribunalul de Mare Instanță a persistat în hotărârea sa din 7 aprilie 2000 și a luat în considerare o creștere de 647 073 689 703 TRL de la La 18 aprilie 2001, Curtea de Casație reunită în Adunarea Plenară a pronunțat hotărârea din 15 noiembrie 2000, considerând excesiv valoarea la care se acordă despăgubiri suplimentare de către instanța de primă instanță în ceea ce privește indemnizațiile percepute și de către proprietarii de terenuri învecinate expropriați și rapoartele de evaluare întocmite de comisia de estimare. La 18 septembrie 2001, tribunalul de mari instanțe, hotărând la trimitere, a acordat societății un supliment din oficiu la 351 779 493 444 TRL, însoțit de dobânzi moratorii la rata legală începând cu 6 ianuarie 1998. La 13 noiembrie 2001, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. La 23 noiembrie 2001, indemnizația suplimentară a fost plătită de administrație. Invocând articolele 6 din Convenția nr. 1 și 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul susține că nu a fost compensat cu valoarea reală a bunurilor expropriate din cauza lipsei de echitate a procedurii în fața Curții de Casație. De asemenea, se plânge de o pierdere de valoare a fondului suplimentar de expropriere obținută după aproximativ patru ani de proceduri judiciare, din cauza insuficienței dobânzilor moratorii în raport cu rata foarte ridicată a inflației în Turcia. Declar că guvernul turc îi oferă domnului Abdullah Dündar Ulumekay, acționând în calitate de reprezentant al societății anonime ANSEP, titlu grațios, suma de 700 000 EUR (șapte sute de mii de euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei care are ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va acoperi orice prejudiciu material, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării [...] în conformitate cu [...] Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În lipsa unei soluționări în termenul menționat mai sus, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. [...] La 12 iulie 2004, Curtea primise următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantului În calitate de reprezentant al reclamantului, observ că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Abdullah Dündar Ulu Această sumă va acoperi orice prejudiciu material, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării [...] în conformitate cu [...] Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Prezenta declarație se soluționează în cadrul regulamentului amiabil la care au ajuns guvernul și reclamantul.... Curtea ia notă de faptul că această declarație a fost confirmată de reprezentantul reclamantului la 18 ianuarie 2007. Prin urmare, Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile. În opinia sa, acesta consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale, nu are nici un motiv public de a continua examinarea cererii [art. 37 alineatul (1) în final al Convenției]. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din Convenție și să se șteargă din rol. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Bošjan M. Zupančič Moduler Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2007-06-05
0,94
BULUT ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 1010/02 présentée par Zühtü BULUT et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 5 juin 2007 en une chambre composée de : M me F. Tulkens, président
CtEDO 2003-01-23
0,94
GÜNAY contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 42796/98 présentée par Ayse Makbule GÜNAY contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 23 janvier 2003 en une chambre composée d
CtEDO 2003-06-12
0,94
ULUCAN et AUTRES contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 44262/98 présentée par Emin ULUCAN et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 12 juin 2003 en une chambre
CtEDO 2002-12-12
0,94
ULUBEY contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 42984/98 présentée par Şükran ULUBEY contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 12 décembre 2002 en une chambre composée de M. G. Ress, président, M. I.
CtEDO 2007-10-18
0,94
CELIKAY c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 44576/04 présentée par Atiye ÇELİKAY contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 18 octobre 2007 en une chambre composée de : MM. B.M. Zupančič, présiden
Sursă