ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3010/2012

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul T.S., în contradictoriu

cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, a solicitat obligarea pârâtei

la înregistrarea cererii privind redobândirea cetățeniei române, prin mandatarul

avocat desemnat.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că în data de 07 aprilie 2010 mandatarul său cu procură specială

a depus în memoriu înregistrat sub nr. 5483/ANC din 07 aprilie 2010 la secția consulară

a Ambasadei Române la Chișinău, solicitând redobândirea cetățeniei române, iar la

data de 05 mai 2010 a primit o adresă, prin care i se comunică că nu s-a constatat

un caz temeinic justificat pentru a putea să depună cererea prin mandatar, având

posibilitatea să depună cererea personal.

Prin întâmpinare,

pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a solicitat respingerea acțiunii reclamantei,

ca neîntemeiată, arătând că potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, republicată,

prezența petiționarului este obligatorie, iar reclamantul nu a dovedit situația

deosebită cu acte medicale, pentru a i se primi cererea prin mandatar cu procură

specială și autentică.

de Apel

Prin sentința

nr. 1572 din 1 martie 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată

de reclamantul T.S., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie

și a obligat pârâta să procedeze la înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei

române formulată de reclamant, prin mandatar, cu procură autentică și specială.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că interpretarea dată de

pârâtă dispozițiilor legale invocate este eronată și nejustificat de restrictivă,

iar dispozițiile ordinului invocat de pârâtă în întâmpinare, nr. 51/P/2010 al președintelui

Autorității Naționale pentru Cetățenie sunt în contradicție cu dispozițiile legale

și adaugă nejustificat la acestea, restrângând noțiunea de caz temeinic justificat,

sau dându-i o interpretare nepermis de restrictivă.

Judecătorul fondului

a mai reținut că nu are relevanță că situația excepțională invocată nu rezultă din

acte medicale, întrucât, pe de o parte, imposibilitatea de prezentare nu trebuie

să rezulte exclusiv din acte medicale, legea neprevăzând expres o asemenea condiție,

iar pe de altă parte imposibilitatea de prezentare poate să rezulte și din alte

înscrisuri emise de autoritățile care au evidența acestor persoane, or din aspecte

de notorietate generală, iar formalitatea depunerii unei cereri, respectiv prezența

personal sau prin reprezentant convențional cu procură specială și autentică, nu

poate afecta însăși finalitatea pe care legea o dă acestui demers, respectiv parcurgerea

procedurii de redobândire a cetățeniei române.

Conchizând, prima

instanță a constatat că autoritatea pârâtă are obligația să procedeze la îndeplinirea

condițiilor de fond, întrucât nu i se imputa petiționarului că nu s-a prezentat

personal, în condițiile în care există o dificultatea evidentă pentru a face acest

lucru, așa cum s-a arătat, care nu este imputabilă acestuia.

Împotriva sentinței

nr. 1572 din 1 martie 2011 a Curții de Apel București a declarat recurs Autoritatea

Națională pentru Cetățenie, apreciind că soluția instanței de fond este nelegală

și netemeinică.

Motivele de recurs

se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și se solicită admiterea

recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate

a acțiunii reclamantului-intimat.

În susținerea

recursului, pârâta a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a admis acțiunea

și a obligat instituția pârâtă să analizeze cererea reclamantului de redobândire

a cetățeniei române formulată, prin mandatar.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cauza

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate, precum și cu reglementările

legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

Din înscrisurile

administrate în recurs rezultă că autoritatea pârâtă a emis ordinul din 25

octombrie 2011, prin care a fost aprobată cererea reclamantului de redobândire a

cetățeniei române.

Astfel fiind,

Înalta Curte constată că reclamantul nu mai are interes în susținerea cererii de

chemare în judecată, având în vedere faptul că a fost emis ordinul sus menționat,

cererea sa de redobândire a cetățeniei române fiind aprobată.

Or, activitatea

judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim

încălcat.

Literatura de

specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție

generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie

îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării

unei cauze.

Interesul reprezintă

folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță

de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

În cauză, acțiunea

promovată de reclamant, în acest moment, este vădit lipsită de interes, având în

vedere emiterea ordinului de redobândire a cetățeniei române.

În consecință,

pentru considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat și modificând

sentința atacată, va respinge acțiunea reclamantului ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței nr. 1572

din 1 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului ca lipsită de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

14 iunie 2012.