ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4036/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4036/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta C.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie obligarea pârâtei la primirea cererii de redobândire a cetățeniei române împreună cu dosarul personal prin avocatul mandatar desemnat. În motivarea cererii s-a arătat că în data de 19 mai 2010, avocatul pe care l-a mandatat a depus la Autoritatea Națională pentru Cetățenie un memoriu, înregistrat în 19 mai 2010, prin care solicita ca această autoritate să-i primească cererea și dosarul de redobândire a cetățeniei române. Prin sentința civilă nr. 4770 din 26 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a a dmis cererea, formulată de reclamanta C.I., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie și a o bligat pârâta să primească cererea de redobândire a cetățeniei împreună cu dosarul personal.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că legea cetățeniei prin formularea art. 13 alin. (1) Legea cetățeniei nu conduce la o nouă reglementare a mandatului, ci se referă generic la cazuri temeinic justificate, aici putând fi incluse imposibilitatea obiectivă de deplasare a titularului. Instanța de fond a apreciat că atâta timp cât există procura specială și autentică nu mai există riscul de fraude. Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că Autoritatea Națională pentru Cetățenie nu a înregistrat dosarul reclamantei de redobândire a cetățeniei române, acesta fiind înaintat Autorității prin mandatar.
Reclamanta trebuia să depună personal cererea, conform dispozițiilor art. 13 Legea cetățeniei române. Cererea se depune personal, nu doar pentru a evita "riscul de fraude" la care face referire instanța de fond, dar și pentru că cererea de obținere a cetățeniei presupune crearea unor raporturi speciale între persoana solicitantului și statul roman, finalitatea acesteia fiind una foarte importantă: dobândirea de drepturi și obligații față de statul român. Recurenta consideră că reclamanta nu se găsește în "imposibilitatea obiectivă de deplasare" la care face referire prima instanță. Petenta a invocat o sumedenie de motive care ar justifica depunerea cererii prin mandatar, în speranța că unul din aceste motive va fi apreciat ca justificat.
Argumentul principal invocat de reclamantă, că este însărcinată "în luna 4 spre 5", nu este unul temeinic justificat. Recurenta mai arată și faptul că reclamanta poate depune personal cererea de redobândire a cetățeniei române și la Consulatele României din Chișinău, Cahul sau Bălți. De asemenea, începând cu data de 08 februarie 2010, cererile de redobândire/acordare a cetățeniei române pot fi depuse la oricare din cele 5 Birouri teritoriale, aflate în Iași, Timișoara, Galați, Suceava, Cluj-Napoca, înființate în urma modificării Legii cetățeniei române nr. 21/1991 prin Legea nr. 354/2009. Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 13 alin. (1) Legea cetățeniei române, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Cererea de acordare sau, după caz, de redobândire a cetățeniei române se formulează în limba română, se adresează Comisiei pentru cetățenie și se depune personal sau, în cazuri temeinic justificate, prin mandatar cu procură specială și autentică la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie, fiind însoțită de acte care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege." Prin alin. (2) al aceluiași articol se menționează faptul că "Cererile de redobândire sau de acordare a cetățeniei române întemeiate pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 11 pot fi depuse la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României, în cazul în care cererile au fost depuse la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României, acestea vor fi trimise de îndată Comisiei pentru cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie." Art. 13 alin. (1) stabilește regula în materie, respectiv prezența obligatorie a persoanei care solicită acordarea sau redobândirea cetățeniei române la momentul depunerii cererii, în fața persoanei desemnate cu primirea și înregistrarea cererii de acordare sau redobândire.
Excepția instituită de teza a II-a a art. 13 alin. (1), în sensul depunerii cererii "în cazuri temeinic justificate, prin mandatar cu procură specială și autentică", presupune dovedirea situației speciale în care se află cel care nu se poate prezenta personal în vederea depunerii cererii. Prin urmare, Înalta Curte, în acord cu cele reținute de instanța de fond, constată că, în cauză, reclamanta se poate folosi de regulile mandatului civil sau de cele ale mandatului avocațial, prevăzut de Legea nr. 51/1995 pentru a obține drepturi civile, în speță cetățenia, așa cum ar putea în cazul depunerii actelor și cererii în nume propriu. De altfel, mandatul semnifică depunerea actelor în numele altei persoane, a titularului.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate, și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat. Având în vedere soluția pronunțată, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 274 alin1 C. proc. civ. va obliga recurenta Autoritatea Națională pentru Cetățenie la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata C.I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie, împotriva sentinței civile nr. 4770 din 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta Autoritatea Națională pentru Cetățenie la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata C.I.. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.