ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4036/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta C.I. a

solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie

obligarea pârâtei la primirea cererii de redobândire a cetățeniei române

împreună cu dosarul personal prin avocatul mandatar desemnat.

În motivarea cererii

s-a arătat că

în

data de

19 mai 2010, avocatul

pe care l-a mandatat a depus la Autoritatea Națională pentru Cetățenie un

memoriu, înregistrat în 19 mai 2010, prin care solicita ca această autoritate

să-i primească cererea și dosarul de redobândire a cetățeniei române.

Prin sentința civilă

nr. 4770 din 26 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a a

dmis cererea, formulată de

reclamanta C.I., în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea Națională pentru Cetățenie și a o

bligat pârâta să primească cererea de redobândire

a cetățeniei împreună cu dosarul personal.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că legea cetățeniei prin formularea art. 13

alin. (1) Legea cetățeniei nu conduce la o nouă reglementare a mandatului, ci se

referă generic la cazuri temeinic justificate, aici putând fi incluse imposibilitatea

obiectivă de deplasare a titularului. Instanța de fond a apreciat că atâta timp

cât există procura specială și autentică nu mai există riscul de fraude.

Împotriva hotărârii instanței

de fond pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a declarat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că Autoritatea Națională pentru Cetățenie nu a înregistrat dosarul reclamantei

de redobândire a cetățeniei române, acesta fiind înaintat Autorității prin mandatar.

Reclamanta trebuia să depună personal cererea, conform dispozițiilor art. 13 Legea

cetățeniei române.

Cererea se depune personal,

nu doar pentru a evita "riscul de fraude" la care face referire instanța

de fond, dar și pentru că cererea de obținere a cetățeniei presupune crearea unor

raporturi speciale între persoana solicitantului și statul roman, finalitatea acesteia

fiind una foarte importantă: dobândirea de drepturi și obligații față de statul

român.

Recurenta consideră că

reclamanta nu se găsește în "imposibilitatea obiectivă de deplasare" la

care face referire prima instanță. Petenta a invocat o sumedenie de motive care

ar justifica depunerea cererii prin mandatar, în speranța că unul din aceste motive

va fi apreciat ca justificat. Argumentul principal invocat de reclamantă, că este

însărcinată "în luna 4 spre 5", nu este unul temeinic justificat.

Recurenta mai arată și

faptul că reclamanta poate depune personal cererea de redobândire a cetățeniei române

și la Consulatele României din Chișinău, Cahul sau Bălți. De asemenea, începând

cu data de 08 februarie 2010, cererile de redobândire/acordare a cetățeniei române

pot fi depuse la oricare din cele 5 Birouri teritoriale, aflate în Iași, Timișoara,

Galați, Suceava, Cluj-Napoca, înființate în urma modificării Legii cetățeniei române

nr. 21/1991 prin Legea nr. 354/2009.

Examinând cauza și sentința

recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 13

alin. (1) Legea cetățeniei române, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, "Cererea de acordare sau, după caz, de redobândire a cetățeniei

române se formulează în limba română, se adresează Comisiei pentru cetățenie și

se depune personal sau, în cazuri temeinic justificate, prin mandatar cu procură

specială și autentică la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie, fiind însoțită

de acte care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege."

Prin alin. (2) al aceluiași

articol se menționează faptul că "Cererile de redobândire sau de acordare a

cetățeniei române întemeiate pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 11 pot fi

depuse la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României, în cazul

în care cererile au fost depuse la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare

ale României, acestea vor fi trimise de îndată Comisiei pentru cetățenie din cadrul

Autorității Naționale pentru Cetățenie."

Art. 13 alin. (1) stabilește

regula în materie, respectiv prezența obligatorie a persoanei care solicită acordarea

sau redobândirea cetățeniei române la momentul depunerii cererii, în fața persoanei

desemnate cu primirea și înregistrarea cererii de acordare sau redobândire.

Excepția instituită de

teza a II-a a art. 13 alin. (1), în sensul depunerii cererii "în cazuri temeinic

justificate, prin mandatar cu procură specială și autentică", presupune dovedirea

situației speciale în care se află cel care nu se poate prezenta personal în vederea

depunerii cererii.

Prin urmare, Înalta Curte,

în acord cu cele reținute de instanța de fond, constată că, în cauză, reclamanta

se poate folosi de regulile mandatului civil sau de cele ale mandatului avocațial,

prevăzut de Legea nr. 51/1995 pentru a obține drepturi civile, în speță cetățenia,

așa cum ar putea în cazul depunerii actelor și cererii în nume propriu. De altfel,

mandatul semnifică depunerea actelor în numele altei persoane, a titularului.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate și nu pot fi primite,

iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate, și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

Având în vedere soluția

pronunțată, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 274 alin1 C. proc. civ. va

obliga recurenta Autoritatea Națională pentru Cetățenie la plata sumei de 1.000

RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata C.I..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Autoritatea Națională pentru Cetățenie, împotriva sentinței civile nr. 4770 din

26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta Autoritatea Națională pentru

Cetățenie la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata

C.I..

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 septembrie

2011.