ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2014/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1

. Obiectul acțiunii

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, reclamanta C.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea

Națională pentru Cetățenie, obligarea acesteia din urmă la primirea cererii de

redobândire a cetățeniei române împreună cu dosarul personal prin mandatarul

avocat pe care l-a desemnat

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data

de 14 iulie 2010, avocatul pe care l-a mandatat a depus la Autoritatea

Națională pentru Cetățenie un memoriu, înregistrat prin care solicita în numele

său ca această autoritate să primească cererea și dosarul de redobândire a

cetățeniei romane, însă deși potrivit dispozițiilor O.G. nr. 27/2002, această

autoritate era obligată să îi trimită un răspuns scris în termen de 30 de zile,

totuși își rezervă dreptul de a eluda legea.

Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională pentru

Cetățenie a solicitat respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată.

l. Hotărârea Curții de apel

Prin sentința nr. 3614 din 23 mai 2011, Curtea de

Apel București a admis acțiunea formulată de reclamanta C.A., în contradictoriu

cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie și a obligat pârâta să

primească cererea de redobândire a cetățeniei române împreună cu dosarul

aferent acesteia prin mandatar cu procură specială și autentică.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 14 iulie 2010

avocatul reclamantei a formulat în numele acesteia o cerere prin care a

solicitat pârâtei să primească dosarul privind redobândirea cetățeniei române

în această modalitate întrucât este însărcinată în luna 5-6.

Judecătorul fondului a mai reținut că solicitarea

reclamantei nu a fost primită de către pârâtă, cu motivația că nu sunt întrunite

cerințele prevăzute în dispozițiile art. 10

1

din Legea nr. 21/1991

coroborate cu Ordinul nr. 51 din 02 iunie 2010 emis de aceeași autoritate

publică.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că

interpretarea dată de pârâtă dispozițiilor legale invocate este eronată și

nejustificată și restrictivă, întrucât cazurile temeinic justificate trebuie

raportate în mod obligatoriu la momentul solicitării de a depune cererea și nu

la perioada în care o persoană se află în imposibilitate de a depune personal

cererea de redobândire a cetățeniei romane.

De asemenea, prima instanță a constatat că

dispozițiile ordinului nr. 51/P/2010 al președintelui A.N.C. sunt în

contradicție cu dispozițiile legale și adăugă nejustificat la acestea

restrângând noțiunea de caz temeinic justificat sau dându-i o interpretare

nepermis de restrictivă.

Prin urmare, Curtea de apel a constatat că starea de

graviditate poate determina o imposibilitate obiectivă de deplasare, astfel ca

este întrunită condiția prevăzută de lege ca aceasta situație sa se încadreze

in noțiunea de caz temeinic justificat, iar pârâta nu a făcut dovada că la data

înregistrării cererii reclamante ordinul invocat era în vigoare și nici că a

fost publicat în M. Of.

Autoritatea Națională pentru Cetățenie a atacat cu

recurs sentința menționată, solicitând modificarea ei în sensul respingerii ca

neîntemeiate a cererii reclamantei, pentru motive pe care le-a încadrat în

prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea primului motiv de recurs se arată că

hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii, având în vedere

că instanța de fond, deși a respins cererea de probatorii cu privire la

dovedirea faptului că reclamanta era însărcinată în 5 luni la momentul

depunerii cererii, totuși și-a bazat motivarea hotărârii pe o situație de fapt

greșită, respectiv starea de graviditate.

Recurenta-pârâtă critică hotărârea și sub aspectul

aplicării greșite a dispozițiilor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 21/1991,

care menționează faptul că în depunerea cererii de redobândire a cetățeniei

române se poate face și prin mandatar, însă doar în cazuri temeinic

justificate, fiind necesară depunerea actelor care dovedesc îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege.

Prin urmare, recurenta consideră că în mod greșit,

instanța de fond a constatat că autoritatea pârâtă a refuzat în mod

nejustificat să dea curs cererii reclamante, cu motivarea că starea de

graviditate poate determina o imposibilitate obiectivă de deplasare, având în

vedere că reclamanta nu a dovedit nici starea de graviditate și nici un alt caz

temeinic justificat care să facă imposibilă depunerea cererii personal.

II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate și a

prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., înalta Curte constată că

recursul este fondat și urmează a fi admis în limitele și pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Intimata-reclamantă C.A. a investit instanța de

contencios administrativ cu cerere având ca obiect constatarea refuzului

nejustificat al Autorității Naționale pentru Cetățenie de soluționare a cererii

de redobândire a cetățeniei române depuse prin mandatar și obligarea acestei autorități

la primirea cererii de redobândire a cetățeniei române prin mandatarul avocat.

Din probele administrate, înalta Curte reține că

avocatul mandatat de intimata-reclamantă, a depus la data de 14 iulie 2010, la

Autoritatea Națională pentru Cetățenie un memoriu, prin care solicita în numele

acesteia ca autoritatea să primească cererea și dosarul de redobândire a

cetățeniei romane

Conform art. 13 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991.

(1) Cererea de acordare sau, după caz, de

redobândire a cetățeniei române

se

formulează în limba română, se adresează Comisiei pentru cetățenie și se

depune

personal sau, în cazuri temeinic justificate, prin mandatar cu procură specială

și autentică la sediul Autorității Naționale pentru

Cetățenie, fiind însoțită de acte care dovedesc îndeplinirea

condițiilor

prevăzute de prezenta lege.

(2) Cererile de redobândire sau

de acordare a cetățeniei române întemeiate

pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 11 pot fi depuse și la

misiunile

diplomatice sau la oficiile

consulare ale României. În cazul în care cererile

au fost depuse la

misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale

României, acestea vor fi trimise de îndată Comisiei pentru cetățenie

din

cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie.

Din analiza textului de lege citat, înalta Curte

constată că alin. (1) al art. 13 stabilește regula în materie, respectiv

prezența obligatorie a persoanei care solicită acordarea sau redobândirea

cetățeniei române la momentul depunerii cererii, în fața persoanei desemnate cu

primirea și înregistrarea cererii de acordare sau redobândire.

De asemenea, din probatoriul administrat în cauză, se

constată că cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române depusă prin

mandatar nu fost însoțită de acte doveditoare a situației speciale în care se

afla aceasta și care o împiedica să se prezinte personal, astfel că în speță nu

poate fi reținut un refuz nejustificat de soluționare a cererii

intimatei-reclamantă, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, constând în „exprimarea explicită cu

exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane".

Instanța de recurs, în dezacord cu judecătorul

fondului, constată că în speță nu este dovedită starea de graviditate a

reclamantei, la dosarul cauzei neexistând vreun înscris care să dovedească

cazul temeinic justificat care a împiedicat-o pe reclamantă să se prezinte

personal cu cererea de redobândire a cetățeniei române.

Pe cale de consecință înalta Curte constată că nu

poate fi reținută culpa pârâtei, motiv pentru care se impune respingerea

acțiunii reclamantei ca nefondată.

Temeiul legal al soluției

instanței de recurs.

Prin urmare, înalta Curte va

admite recursul pârâtei Autoritatea Națională pentru Cetățenie și în temeiul art.

20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va modifica sentința atacată în sensul

respingerii acțiunii ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Autoritatea Națională

pentru Cetățenie împotriva sentinței nr. 3614 din 23 mai 2011 a Curții de Apel

București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge

acțiunea, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință, astăzi, 24 aprilie 2012.