ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2318/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2318/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanta C.A. a
solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Cetățenie,
obligarea acesteia la primirea cererii de redobândire a cetățeniei române
împreună cu dosarul personal prin mandatarul avocat pe care l-a desemnat.
Prin sentința civilă
nr. 4015 din 6 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta C.A.,
în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Cetățenie și a
obligat pârâta să înregistreze cererea reclamantei privind redobândirea
cetățeniei române prin mandatar.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut că, la data de 14 iulie 2010,
reclamanta, prin mandatar avocat, a depus la sediul autorității pârâte o cerere
prin care a solicitat aprobarea posibilității depunerii dosarului de
redobândire a cetățeniei române în temeiul art. 10
1
din Legea nr.
21/1991, motivat medical. Cererea a fost însoțită de certificatul medical care
proba starea de graviditate 26-27 săptămâni a reclamantei și a fost
înregistrată de către pârâtă din 14 iulie 2010.
Curtea a constatat că,
până la data sesizării instanței de judecată, respectiv data de 28 octombrie 2010,
autoritatea pârâtă nu a răspuns cererii reclamantei, iar prin întâmpinare s-a arătat
de către aceasta că dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea cetățeniei române stabilesc
regula în materie potrivit căreia se impune ca și cerință prezența obligatorie a
persoanei care solicită acordarea sau redobândirea cetățeniei române la momentul
depunerii cererii, în fața persoanei desemnate cu primirea și înregistrarea cererii
de acordare sau redobândire. Cu referire la situația de excepție instituită de teza
a II-a a art. 13 alin. (1), pârâta a precizat că aceasta presupune dovedirea situației
speciale în care se află cel care nu se poate prezenta personal în vederea depunerii
cererii.
Instanța de fond
a apreciat că împrejurarea că ulterior sesizării instanței de judecată reclamanta
a depus personal cererea de redobândire a cetățeniei române la Oficiul consular
al României din Republica Moldova nu atrage de plano lipsa de interes a cererii
reclamantei, atâta vreme cât se constată refuzul administrativ nejustificat al pârâtei
în ce privește soluționarea cererii reclamantei cu efect retroactiv, începând cu
data de 14 iulie 2010, dată de la care reclamanta era îndreptățită să i se soluționeze
cererea având ca obiect redobândirea cetățeniei române.
Împotriva acestei hotărâri,
pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a declarat recurs, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului,
autoritatea pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a interpretat
și aplicat art. 13 din Legea cetățeniei române, atunci când a obligat autoritatea
pârâtă să primească cererea de redobândire a cetățeniei române împreună cu dosarul
aferent, prin mandatar cu procură specială și autentică.
Prin soluția de admitere
a cererii de chemare in judecată și de obligare a pârâtei la înregistrarea cererii
privind redobândirea cetățeniei române prin mandatar, în contextul în care reclamanta,
după sesizarea instanței de judecată, a depus personal cererea privind redobândirea
cetățeniei române, instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică,
respingând excepția lipsei de interes invocată de către pârâtă, ajungându-se astfel
la o situație care nu poate fi adusă la îndeplinire, respectiv la înregistrarea
unei a doua cereri de redobândire a cetățeniei române privind pe aceeași persoană.
Examinând cauza și sentința
atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul
este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare.
Potrivit art. 13
alin. (1) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, „cererea de acordare
sau, după caz, de redobândire a cetățeniei române se formulează în limba româna,
se adresează Comisiei pentru cetățenie și se depune personal sau în cazuri temeinic
justificate, prin mandatar cu procură specială și autentică la sediul Autorității
Naționale pentru Cetățenie, fiind însoțită de acte care dovedesc îndeplinirea condițiilor
prevăzute de prezenta lege."
În cauză, reclamanta C.A.
a depus personal, la Oficiul consular din Republica Moldova, cererea de redobândire
a cetățeniei române, înregistrată la Secretariatul tehnic al Comisiei pentru Cetățenie,
la data de 03 mai 2011, procedura administrativă fiind în curs de desfășurare. Președintele
Comisiei pentru Cetățenie a dispus, prin rezoluție, în conformitate cu art. 16
alin. (2) lit. a) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, solicitarea
de relații cu privire la îndeplinirea de către petentă a condițiilor prevăzute de
art. 8 alin. (1) lit. b) și e) din legea menționată.
Având în vedere aceste
aspecte, instanța de control judiciar reține că se impune respingerea
acțiunii formulate ca lipsită de interes, întrucât folosul practic urmărit nu mai
subzistă, din moment ce reclamanta și-a îndeplinit obligația de depunere a cererii
de redobândire a cetățeniei române personal.
În consecință,
pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.
(1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta
Curte va admite recursul și va modifica sentința recurată, în sensul respingerii
acțiunii ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței civile nr. 4015 din
6 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ
și fiscal.
Modifică sentința atacată,
în sensul că respinge acțiunea reclamantei C.A. ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 mai 2012.