ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2318/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta C.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Cetățenie, obligarea acesteia la primirea cererii de redobândire a cetățeniei române împreună cu dosarul personal prin mandatarul avocat pe care l-a desemnat. Prin sentința civilă nr. 4015 din 6 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta C.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Cetățenie și a obligat pârâta să înregistreze cererea reclamantei privind redobândirea cetățeniei române prin mandatar.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la data de 14 iulie 2010, reclamanta, prin mandatar avocat, a depus la sediul autorității pârâte o cerere prin care a solicitat aprobarea posibilității depunerii dosarului de redobândire a cetățeniei române în temeiul art. 10 1 din Legea nr. 21/1991, motivat medical.

Cererea a fost însoțită de certificatul medical care proba starea de graviditate 26-27 săptămâni a reclamantei și a fost înregistrată de către pârâtă din 14 iulie 2010. Curtea a constatat că, până la data sesizării instanței de judecată, respectiv data de 28 octombrie 2010, autoritatea pârâtă nu a răspuns cererii reclamantei, iar prin întâmpinare s-a arătat de către aceasta că dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea cetățeniei române stabilesc regula în materie potrivit căreia se impune ca și cerință prezența obligatorie a persoanei care solicită acordarea sau redobândirea cetățeniei române la momentul depunerii cererii, în fața persoanei desemnate cu primirea și înregistrarea cererii de acordare sau redobândire.

Cu referire la situația de excepție instituită de teza a II-a a art. 13 alin. (1), pârâta a precizat că aceasta presupune dovedirea situației speciale în care se află cel care nu se poate prezenta personal în vederea depunerii cererii. Instanța de fond a apreciat că împrejurarea că ulterior sesizării instanței de judecată reclamanta a depus personal cererea de redobândire a cetățeniei române la Oficiul consular al României din Republica Moldova nu atrage de plano lipsa de interes a cererii reclamantei, atâta vreme cât se constată refuzul administrativ nejustificat al pârâtei în ce privește soluționarea cererii reclamantei cu efect retroactiv, începând cu data de 14 iulie 2010, dată de la care reclamanta era îndreptățită să i se soluționeze cererea având ca obiect redobândirea cetățeniei române.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, autoritatea pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a interpretat și aplicat art. 13 din Legea cetățeniei române, atunci când a obligat autoritatea pârâtă să primească cererea de redobândire a cetățeniei române împreună cu dosarul aferent, prin mandatar cu procură specială și autentică.

Prin soluția de admitere a cererii de chemare in judecată și de obligare a pârâtei la înregistrarea cererii privind redobândirea cetățeniei române prin mandatar, în contextul în care reclamanta, după sesizarea instanței de judecată, a depus personal cererea privind redobândirea cetățeniei române, instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică, respingând excepția lipsei de interes invocată de către pârâtă, ajungându-se astfel la o situație care nu poate fi adusă la îndeplinire, respectiv la înregistrarea unei a doua cereri de redobândire a cetățeniei române privind pe aceeași persoană. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, „cererea de acordare sau, după caz, de redobândire a cetățeniei române se formulează în limba româna, se adresează Comisiei pentru cetățenie și se depune personal sau în cazuri temeinic justificate, prin mandatar cu procură specială și autentică la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie, fiind însoțită de acte care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege." În cauză, reclamanta C.A. a depus personal, la Oficiul consular din Republica Moldova, cererea de redobândire a cetățeniei române, înregistrată la Secretariatul tehnic al Comisiei pentru Cetățenie, la data de 03 mai 2011, procedura administrativă fiind în curs de desfășurare.

Președintele Comisiei pentru Cetățenie a dispus, prin rezoluție, în conformitate cu art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, solicitarea de relații cu privire la îndeplinirea de către petentă a condițiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b) și e) din legea menționată. Având în vedere aceste aspecte, instanța de control judiciar reține că se impune respingerea acțiunii formulate ca lipsită de interes, întrucât folosul practic urmărit nu mai subzistă, din moment ce reclamanta și-a îndeplinit obligația de depunere a cererii de redobândire a cetățeniei române personal. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței civile nr. 4015 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei C.A. ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2012.